fg

Subscribe2


 

Volum XVI |

Influența parametrilor morfometrici ai ariei sursă asupra dimensiunii ghețarilor de pietre din Carpații Meridionali

Rezumat: Lucrarea își propune să determine în ce măsură dimensiunea ghețarilor de pietre (RG) din Carpații Meridionali (România) este influențată de parametrii zonelor lor sursă (CA). Pentru a îndeplini acest obiectiv a fost folosită regresia liniară simplă (LR) și modelul liniar generalizat (GLM), utilizând ca variabile independente principalele caracteristici morfometrice ale zonelor sursă. Rezultatul regresiei liniare simple arată faprul că variabilele cele mai influente sunt lățimea (R2=0.57) și mărimea zonei sursă (R2=0.51). Conform celui mai bun rezultat obținut în urma aplicării GLM (R2=0.58), mărimea ghețarilor de pietre poate fi explicată printr-o combinație de trei variabile: lungimea, lățimea și altitudinea minimă a ariei sursă. Ambele metode aplicate, atât regresia liniară simplă, cât și GLM arată că mărimea ghețarilor de pietre poate fi explicată doar parțial de caracteristicile zonei sursă. Studiul relevă faptul că GLM reprezintă un instrument analitic puternic, care oferă rezultate rezonabile în analiza rolului pe care foactorii de contol îl au asupra dezvoltării ghețarilor de pietre.

Volum XVI |

Schimbări în peisajul carstic și în sistemul epicarstului din zona carstică Tapolca, nord-vestul ținutului muntos Balaton, Ungaria

Rezumat: Protecția peșterilor are o  lungă tradiție în Ungaria. Conform legislației naționale curente referitoare la conservarea naturii, toate peșterile din Ungaria sunt protejate de lege dar nu și terenurile carstice aflate deasupra lor. În cadrul teritoriilor carstice, deopotrivă aflate în proprietatea statului și în proprietate privată, au loc diferite activități economice care degradează și amenință direct și indirect calitatea mediului endocarstic și a depozitelor acvifere carstice. Degradarea și poluarea peșterilor are loc prin intermediul sistemului epicarstic, aflat în conexiune directă cu suprafața topografică. Din acest motiv este extrem de importantă cunoașterea proceselor naturale care au loc în sistemele epicarstice în relație cu schimbările cauzate de impactul antropic. Efectele impactului antropic asupra sistemului epicarstic Tapolca au fost analizate pe baza observațiilor de teren și a analizelor de laborator. Evoluția istorică a modului de acoperire a terenului a fost evaluată în relație cu impactul generat asupra mediului abiotic (sol și depozite carstice, apă) în zona Tapolca. Vulnerabilitatea intrinsecă a fost evaluată aplicând metoda semicantitativă COP. Rezultatele obținute arată că vulnerabilitatea resurselor carstice este extrem de ridicată în toate siturile epicarstice analizate.

Volum XVI |

Considerații asupra temperaturilor extreme pe teritoriul României

Rezumat: În lucrare este analizată evoluția în timp a unor extreme de temperatură semnificative pentru România și în mod deosebit a extremelor termice absolute pentru întreaga țară. După o cercetare amănunțită a surselor credibile menționate în bibliografie, am analizat în ordine cronologică recordurile absolute ale temperaturilor minime, respectiv ale celor maxime înregistrate la stațiile meteorologice de pe teritoriul actual al României, conform disponibilității datelor, începând cu ultima parte a secolului al XIX-lea și până în prezent. Sunt clasificate și discutate sursele datelor climatologice ale temperaturilor maxime și minime. Măsurătorile meteorologice pe actualul teritoriu național au fost înregistrate încă din 1770 la Iași (cf. Dissescu 1931 și http://www.meteoromania.ro/anm2/despre-noi/istoric/ – pagină deschisă la 30.03.2017). Pentru o abordare sistematică însoțită de date credibile a mai trecut cel puțin un secol, până la înființarea la București a Institutului Meteorologic Central al României (I.M.C.) de către Ștefan Hepites în 1884 (Dissescu, 1931 și cf. cu site-ul ANM). Institutul nou creat nu includea stațiile meteorologice existente la momentul respectiv dincolo de Carpați, ci doar pe cele de pe teritoriul României din perioada 1859-1918 format din vechile state Moldova și Tara Românească. Lucrarea pune în evidență procesul încălzirii climatice și efectele acestuia asupra evoluției extremelor termice absolute pentru anumite intervale de timp. Precizările și clarificările obținute din analiza acestor date și surse sunt utile și necesare cercetătorilor în domeniul climei, pentru corectitudinea analizelor viitoare. Lucrarea face parte dintr-o serie extinsă de analize asupra variabilității climatului în România, a procesului de încălzire climatică și efectele acestuia asupra parametrilor climatici.

Volum XVI |

Analiza mediei temperaturii maxime zilnice în Câmpia Română (1961-2015)

Rezumat: Prezentul studiu are ca scop stabilirea caracteristicilor valorilor medii de temperatură maximă zilnică la nivel lunar, anotimpual și anual în cadrul Câmpiei Române, precum și a tendințelor de evoluție ale acestora. Serii de date acoperă o perioadă de 55 de ani (1961-2015), iar datele provin de la 8 stații meteorologice. Pentru a evalua distribuția datelor, s-au calculat doi coeficienți (Skewness-S și Kurtosis-K) și s-a aplicat testul Kolmogorov-Smirnov pentru distribuția normală. Valorile S pozitive și valorile K negative indică faptul că distribuția nu este simetrică, dar având în vedere că valorile sunt apropiate de 0, se poate spune că acestea nu sunt departe de normal. Testul KS indică, de asemenea, o distribuție normală. Omogenitatea temperaturilor anuale a fost testată prin testul Pettitt, testul standard de omogenitate normală (SNTH) și testul t, care au subliniat faptul că punctul de schimbare a fost înregistrat înainte de 2000. La trei stații (D.T. Severin, Bechet, Buzău) toate cele trei teste aplicate au indicat același an 1988, respectiv 1989 ca punct de schimbare, în timp ce la celelalte stații, este același an în funcție de testul SNHT și T și unul diferit bazat pe MWP. Pe baza testului Mann-Kendall și a estimării pantei lui Sen, au fost evidențiate tendințele evoluție a temperaturii și semnificația lor statistică. Cea mai mare creștere a temperaturii și tendință ascendentă a fost înregistrată pentru valorile medii anuale și ale anotimpului vara (0,001 nivel de semnificație statistică în întreaga regiune). Cu toate acestea, cu excepția toamnei, care se caracterizează în general prin tendințe negative nesemnificative statistic, toate celelalte anotimpuri prezintă tendințe ascendente semnificative. La nivel lunar, numai lunile de vară au înregistrat tendințe ascendente în întreaga câmpie (nivelul de semnificație variind între 0,05 și 0,001), în timp ce în lunile de toamnă nu s-au înregistrat tendințe semnificative statistic.

Volum XVI |

Cartarea și caracterizarea acviferului din zona complexă de tranziție Ijebu Ode, sud-vestul Nigeriei

Rezumat: Pentru cartarea și caracterizarea stratelor acvifere din nord-vestul zonei Ijebu Ode, situată în partea de sud-vest a Nigeriei, s-a folosit sondarea electrica verticala(VES) și forajele geofizice, cu scopul evaluării potențialului subteran din zonă. Au fost realizate saisprezece sondări Schlumberger (VES) cu o separație maximă a curentului electrod la 900 m, și ulterior interpretate cu ajutorul curvelor parțiale și a iterației computerizate. Pentru interpretarea caracteristicilor acviferului, s-au folosit razele gamma și sondările de rezistivitate obținute într-un foraj. Cu excepția unei singure forări (VES 9), toate celelalte au indicat o slabă calitate hidrogeologică. Patru strate au fost interpretate până la o adâncime de 80 m. Primul strat, compus în principal din argilă uscată, are o grosime ce variază între 0,8 și 1,5 m. Argila nisipoasă (53-1895 Ωm) cu o grosime variabilă (0,8-34,5 m) formează cel de al doilea strat, urmat de un strat gros de nisip (2,4 – 55,3 m) cu rezistivitate ridicată (1208 – 7350  Ωm). Stratul al patrulea reprezintă un soclu de rezistivitate (3155 – 39.529 Ωm), întâlnit la o adâncime de 3-63 m. Nisipul cu un nivel redus de rezistivitate (1023 Ωm), localizat sub VES 9 a fost identificat ca fiind acvifer saturat. Acviferul saturat are un conținut de argilă de 8-10% și porozitate 40%. Acviferul este saturat 100% cu apă dulce, având o rezistivitate de 122 Ωm și valoare TDS de 53 ppm. Studiul de față demonstrează că zona dispune de un potențial redus al rezervelor de apă subterană și evidențiază importanța investigațiilor geofizice combinate, de suprafață și subteran, pentru determinarea rezervelor de apă subterană în zonele unde aceasta este sporadică.