fg

Subscribe2


 

Mediu

Volum XVII |

Estimarea aprovizionării cu apă potabilă și tendințele sale viitoare în orașul Varanasi, India

Rezumat: Studiul actual prezintă estimarea aprovizionării cu apă potabilă, tendințele viitoare și problemele aferente acesteia în orașul Varanasi, India. Varanasi (care se întinde de la 25013’N la 25024’N latitudine nordică și de la 820 54’E la 830 04′ E longitudine estică) este unul dintre cele mai importante orașe istorice situate în valea Gangelui mijlociu din câmpia nordică a Indiei. Administrația civică a împărțit orașul în 90 de cartiere și pentru extinderea instalațiilor adecvate și sigure de alimentare cu apă pentru întreaga zonă, orașul a fost împărțit în prezent în 16 zone de alimentare cu apă, din care 5 zone se află în zona trans-Varuna și celelalte 11 zone sunt în zona cis-Varuna. Lucrarea de față se bazează pe sursele secundare de date obținute de la Departamentul de Aprovizionare cu Apă (Jal Sansthan), Nagar Nigam (Societatea municipală) din Varanasi. În prima fază a studiului, datele referitoare la generarea de aprovizionare cu apă a cartierelor sunt colectate de la Departamentul de Aprovizionare cu Apă, NNV (Nagar Nigam Varanasi). Au fost realizate discuții de grup informale, PRA (Studiu de acțiune participativă) și a fost folosită metoda observației pentru a obține informații primare cu privire la scenariul de aprovizionare cu apă din oraș. În a doua fază a studiului, software-ul Arc GIS 10.1 a fost utilizat în vederea creării de hărți pentru estimarea managementului aprovizionării cu apă. Creșterea populației din Varanasi în perioada 2011-2041 este estimată la o creștere de 21% în 30 de ani, cu o rată de 2,25% anuală. Această rată de creștere este luată în considerare în modelul din 2011 până în 2041 pentru a anticipa cererea de apă în oraș. Datele au fost colectate de la diferite municipalități, conform înregistrărilor administrative. Se estimează că, cantitatea de apă potabilă pentru 2021, 2031 și 2041 este de 0,49, 0,76 și respectiv 1,17 miliarde de litri pe zi în orașul Varanasi. Aceste date arată că, odată cu creșterea numărului populației, cererea de apă crește de asemenea de la decadă la decadă. Mărirea ratei de creștere a populației, scăderea resurselor de apă de suprafață, supraexploatarea apelor subterane, deteriorarea calității apelor subterane și tratarea redusă a apelor uzate sunt principalele probleme legate de aprovizionarea cu apă din orașul Varanasi, India.

Volum XVII |

Indicatori de evaluare a rolului infrastructurilor verzi în dezvoltarea urbană durabilă în România

Rezumat: Infrastructurile urbane verzi sunt considerate elemente cheie pentru îmbunătățirea calității vieții rezidenților și crearea unui cadru adecvat pentru dezvoltarea orașelor durabile. Una dintre cele mai eficiente metode de evaluare a stării și performanței infrastructurilor verzi urbane constă în utilizarea a diferite tipuri de indicatori. Indicatorii de evaluare a beneficiilor, serviciilor ecosistemice și a rolului infrastructurilor verzi în procesul de dezvoltare durabilă reprezintă instrumente importante pentru factorii de decizie și cei politici. Indicatorii oferă informații ce pot fi ușor interpretate de către decidenții politici and facilitează procesul de planificare, monitorizare și evaluare a infrastructurilor verzi urbane. Studiul nostru se concentrează pe stabilirea unor indicatori ce ar putea fi folosiți pentru a evidenția diversitatea structurală și funcțională a infrastructurilor verzi urbane. Scopul acestei lucrări este de a sublinia indicii și indicatorii utilizați în arealele urbane din România pentru a cuantifica sustenabilitatea infrastructurilor verzi, pentru o profundă înțelegere a acestui concept. Pe parcursul lucrării sunt propuși o serie de indicatori, subliniind faptul că, prin utilizarea setului corespunzător de indici, autoritățile locale pot eticheta un anumit areal ca având o dezvoltare urbană durabilă. Cu toate acestea, o evaluare obiectivă pe baza unui anumit set de indicatori, nu oferă întotdeauna rezultate realiste.

Volum XVII |

Cartarea expansiunii spaţiale urbane şi a schimbărilor în utilizarea terenurilor folosind tehnica geoinformatică în Districtul Varanasi, Uttar Pradesh, India

Rezumat: Expansiunea urbană este un fenomen mondial, iar rata de urbanizare este foarte rapidă în țările în curs de dezvoltare, cum este cazul Indiei. Aceasta se datorează în principal expansiunii neorganizate, imigrației sporite, populației în creștere rapidă. În acest context, utilizarea terenurilor și acoperirea terenului sunt considerate componentele centrale ale strategiilor actuale de gestionare a resurselor naturale și de monitorizare a schimbărilor de mediu. Avântul necontrolat al dezvoltării urbane și al schimbărilor în utilizarea terenurilor ridică numeroase probleme care ar putea avea efecte pozitive, dar și negative. Această extindere urbană necontrolată poate fi monitorizată eficient utilizând date aparţinând teledetecţiei, de la momente diferite, prin analiza digitală a imaginilor, utilizând tehnici avansate de detectare a modificărilor.
Prezentul studiu își propune să examineze modificările referitoare la expansiune urbană, la utilizarea terenurilor/acoperirea terenului (LU/LC) pe o perioadă de timp și să evalueze modelul de extindere prin tehnici SIG. Aria geografică a districtului Varanasi este de 1535 kmp, incluzând o arie rurală de 1371,22 kmp și o arie urbană de 163,78 kmp, iar populația era de 3676841 persoane în 2011. Se compune din opt unităţi administrative: Baragaon, Pindra, Cholapur, Chiraigaon, Harahua, Arajiline și Kashi Vidyapeeth. Studiul dinamicii spațio-temporale a utilizării/acoperirii terenurilor s-a efectuat pentru două repere temporale: 1990 și 2016. Sursele de date utilizate pentru analiză sunt Landsat MSS și Landsat OLI. Analiza s-a concentrat în principal asupra creșterii urbane, împreună cu schimbările în utilizarea/acoperirea terenurilor utilizând tehnici de procesare a imaginilor digitale, cum ar fi algoritmul de clasificare a riscurilor maxime pentru clasificarea supravegheată și indicele de vegetație NDVI. Tendința de extindere necontrolată este semnificativ mai mare în centrele urbane decât în unităţile administrative rurale.

Volum XV |

Erupţiile vulcanice din Europa şi modificarea concentraţiei de dioxid de carbon din atmosferă. Studiu de caz: Observatoriul de Mediu Moussala

Rezumat: Erupţiile vulcanice reprezintă una din sursele principale de CO2 din atmosferă (IPCC, 1990, 2007). Pentru a studia efectul erupţiilor vulcanice asupra nivelurilor crescute de CO2, s-au utilizat datele de la observatorul de Mediu Moussala (BEO) din Bulgaria pentru perioada cuprinsă între iulie 2007 şi martie 2015. Întrucât dioxidul de carbon nu este considerat un gaz cu risc pentru sănătate, nu este stipulată nicio limită pentru concentraţia acestui gaz în legistaţia bulgărească sau internaţională. Pentru acest studiu, am considerat ca volori foarte mari cele care depăşeau cu 95% valorile medii zilnice pentru perioada studiată. Zilele în care s-au înregistrat depăşiri ale concentraţiei de CO2 au fost analizate din persectiva activităţii vulcanice (Etna), care ar fi putut afecta aria luată în analiză datorită răspândirii poluanţilor aerieni, inclusiv a CO2. Simulările elaborate cu ajutorul Modelului Hybrid Sincle Particle Gagrangian Integrated Trajectory (HYSPLIT) sunt folosite pentru a descrie traiectoria şi dispersia poluanţilor şi particulelor expulzate de vulcanul Etna în atmosferă. În majoritatea cazurilor, s-a stabilit o sincronizare între zilele în care s-au înregistrat concentrări extrem de mari de CO2 în atmosfera din apropierea BEO Moussala şi erupţiile vulcanului Etna.
Analiza rezultatelor de la BEO Moussala confirmă impactul erupţiilor vulcanice în general şi al vulcanului Etna în particular asupra concentraţiei de CO2 din atmosferă. Pe de altă partă, s-a stabilit că activitatea vulcanului Etna nu este singurul factor cu impact asupra concentraţiei de CO2. Pe viitor, trebuie întreprinse analize detaliate privind nu numai sursele naturale de CO2, dar şi cele antropice pentru a putea clarifica motivele pentru creşterea concentraţiei de CO2 din atmosferă (IPCC, 2014).

Volum XV |

Evaluarea reconstituirii artificiale a suprafețelor acvatice din arealul protejat Mlaștinile de la Satchinez utilizând date de teledetecție și observații din teren

Rezumat: Mlaștinile de la Satchinez, rest al mlaștinilor specifice odinioară Câmpiei Banatului, au fost declarate rezervație ornitologică încă din anul 1942 și reprezintă habitatul multor specii de păsări protejate. Lucrările de desecare efectuate în anii șaptezeci au afectat rezervația ducând la scăderea suprafețelor acoperite de apă. După 35 de ani au fost realizate lucrări hidrotehnice cu scopul de a reconstitui vechile suprafețe acvatice din zona tampon. Astfel, în anul 2005, a fost săpat un canal de alimentare cu apă din canalul de descărcare al lacului Satchinez către Balta Mare. Obiectivul acestui studiu este de a evalua eficiența lucrărilor hidrologice efectuate în 2005 utilizând analiza temporală a unor indici normalizați de diferențiere derivați din imagini satelitare în corelație cu datele de precipitații (înregistrate la Stația Meteorologică Timișoara) ca indicator al gradului de reconstituire al mlaștinii. Am utilizat date geospațiale din diferite perioade de timp: hărți istorice (1953, 1962 și 1984), ortofotoplanuri (1963, 1970, 2005 și 2012), fotografii aeriene oblice (2004) precum și 38 de imagini satelitare Landsat (1984-2015), câte două imagini pentru fiecare an, una pentru intervalul ploios și cea de a doua pentru perioada secetoasă. Am observat o ușoară creștere a indicelui normalizat de diferențiere a vegetație (NDVI) în Balta Mare și pe cursul relict al pârăului Sicsău, fapt care se explică prin expansiunea stufului și care sugerează o creștere a umidității solului. În sezonul uscat, pentru perioada de dinaintea lucrărilor de restaurare (1984-2004), se înregistrează o corelare puternică, extrem de semnificativă, între indicele normalizat de diferențiere a umezelii (NDWI) și precipitații (r =0.7008, p = 0.0011). După anul 2005 această corelare nu mai apare (r = -0.1083, p <0.05), ceea ce demonstrează că precipitațiile nu mai reprezintă principala sursă de apă pentru Balta Mare. În perioada 1984-2015 în lunile ploioase indicele normalizat modificat de diferențiere a apei (MNDWI) indică prezența apei în Balta Mare, dar în lunile secetoase demonstrează lipsa acesteia, ceea ce evidențiază caracterul temporar al acestei bălți și confirmă astfel observațiile din teren. În concluzie, lucrările de restaurare nu au dus la refacerea fostelor suprafețe de apă din Balta Mare, dar au avut totuși un efect în creșterea nivelului apei freatice în acest areal, ceea ce a dus la extinderea stufului.