fg

Geografie regională

Volum XVIII |

Analiza ierarhizării geografice rezultată din proprietățile LGA-urilor (unități teritoriale ale guvernelor locale) din Nigeria

Rezumat: Evenimentele naturale și entitățile creează adesea o structură care prezintă o scalare în organizarea acestora în spațiu și în timp. Ierarhizarea este o caracteristică comună a sistemelor naturale și sociale. Analiza ierarhizării poate determina o mai bună înțelegere a structurii și a funcției diferitelor locuri dintr-un peisaj, ducând astfel la o politică și intervenții mai bune pentru dezvoltarea durabilă. Studiul a examinat ierarhizarea din datele selectate la nivelul unităților teritoriale ale autorităților locale (LGA). Datele privind populația, rețeaua rutieră și limitele au fost furnizate, procesate și analizate cu software-ul ArcGIS pentru a se confirma sau nu legea lui Zipf și pentru a arăta structura formată de aceste atribute în toate LGA-urile din Nigeria. A fost adoptată o relație cap-la-coadă pentru a identifica ierarhia în seturile de date. Rezultatele au arătat că populația, suprafața, densitatea populației și densitatea rutieră au fost scalate. Pentru populație, suprafață, densitatea populației și densitatea rutieră există 6, 5,4 și 3 clase în LGA-uri. Aceste clase reprezintă clasificarea naturală și dinamică, și care sunt incluse în date. Evident, rezultatele indică clar că există mai multe clase decât clasificarea dihotomică uzuală, consolidând astfel dualismul în dezvoltare. Ierarhizarea geografică formată de aceste proprietăți a oferit o perspectivă asupra peisajului socio-eco-politic dezvăluind modelul nesustenabil de dezvoltare din cadrul întregii țării. În concluzie, utilizarea clasificării naturale inclusă în datele empirice este sugerată ca o modalitate mai bună de a clasifica autoritățile locale, sporind astfel discuțiile pentru formularea de politici care să abordeze astfel de inegalități evidente în ierarhizarea actuală.

Volum XVII |

Tipare postcomuniste ale migrației în România: dinamică și perspective teritoriale

Rezumat: Lucrarea abordează o problemă de mare importanță pentru România, aceea a migrației internaționale, aflate într-un proces continuu de exacerbare după prăbușirea regimului comunist, dar cu diferențieri spațiale importante. Acest demers a impus necesitatea unei serii de reprezentări spațiale menite să evidențieze tipologia și structura fluxurilor migratorii la nivelul întregii țări în perioada postcomunistă, dar și schimbările de direcție sau de intensitate ale acestora. În aproape trei decenii, din România au emigrat peste 550.000 persoane, alte aproape 240.000 persoane fiind plecate temporar în străinătate în 2017, conform datelor statistice oficiale, în realitate numărul acestora fiind mult mai mare. Migrația internațională a românilor prezintă caracteristici aparte, putând fi individualizate patru perioade distincte, caracterizate prin caracteristici demografice si distributie teritorială specifică. În ansamblu, se constată o glisare a zonelor emițătoare de emigranți dinspre vestul și centrul țării imediat după căderea comunismului către zona estică și sudică în ultimii ani, cu antrenarea predominantă a adultilor tineri.

Volum XVI |

Dezvoltarea educației în perioada post-criză economică în zonele rurale. Studiu de caz: județul Argeș, România

Rezumat: Dezvoltarea educației în perioada post-criză economică în zonele rurale. Studiu de caz: județul Argeș, România. Educația, atât în lume cât și în România, reprezintă pilonul de bază al oricărei societăți. În acest articol se evidențiază modul de evoluție al sistemului educativ în zonele rurale din cadrul județului Argeș în perioada de criză și post criză financiară. Studiul s-a bazat pe date de evidență statistică, dar și din datele Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene. Analiza se aplică la nivelul a 95 de unități rurale de la nivelul județului Argeș. Pe lângă variabilele educaționale, s-au luat în considerare și indicatori sociali și economici pentru a oferi o mai mare veridicitate anlizei. În demersul metodologic articolul recurge la analiza în componente principale și clasificării ierarhice ascendentă fiind analizată la nivelul anului 2010 și 2016. În cadrul rezultatelor obținute se remarcă tipologia specifică educației din comunele din proximitatea municipiului Pitești cu o dezvoltatare ridicată, urmată de categoria comunelor cu o populație foarte îmbătrânită de unde a migrat majoritatea forței de muncă tinere. O altă categorie este reprezentată de comunele în care predomină sectorul primar, iar o ultimă categorie este cea a comunelor cu populație etnică dezavantajată.

Volum XVI |

Măsurarea nivelului de dezvoltare socio-economică a regiunilor NUTS2 adiacente Dunării

Rezumat: Existența discrepanțelor socio-economice interne reprezintă una din principalele piedici în dezvoltarea durabilă a regiunii dunărene și ducerea la îndeplinire a diferitelor programe, strategii și planuri de acțiune pentru dezvoltare macro-regională. De aceea, este extrem de important să se evalueze aceste discrepanțe ținând cont de bază complexă, care nu doar analizează individual anumiți indicatori. Prin urmare, considerăm necesare o metodologie și o abordare mai complexe, similare cu cele utilizate pentru elaborarea modelelor europene de dezvoltare spațială. Pentru a măsura nivelul actual al dezvoltării socio-economice a regiunilor dunărene în mod complex, am elaborat indicele denumit Indicele de Dezvoltare și Prosperitate, ce a fost calculat utilizând cele mai noi date disponibile pentru 8 indicatori cheie. Spre deosebire de majoritatea studiilor care analizează regiunile NUTS0 și foarte rar NUTS1, studiul de față se axează pe analiza la nivel NUTS2, astfel încât să ofere o imagine detaliată a regiunilor dunărene. O altă diferență semnificativă comparativ cu literatura de specialitate este dată de faptul că am analizat în general doar reiunile NUTS adiacente cursului Dunării, și nu toată regiunea în ansamblu (așa cum este definită în cadrul Strategii Regiunii Dunării). Această abordare ne oferă șansa de a desfășura această analiză în două etape importante. Mai întâi, se face o analiză comparativă și o clasificare a regiunilor NUTS adiacente Dunării, ceea ce oferă mărturii empirice privind discrepanțele socio-economice destul de complexe. Apoi, pentru a putea estima rolul Dunării pentru dezvoltare în regiunile NUTS2 adiacente, am comparat rezultatele obținute pentru DPI pentru regiunile analizate cu cele pentru alte regiuni dintr-o anumită țară. Deși există unele limitări ale acestei abordări, întrucât dezvoltarea depinde de numeroși factori, foarte diferiți, rezultatele acestui studiu oferă o bază solidă pentru elaborarea unor politici adecvate pe viitor.

Volum XV |

Investițiile stăine directe în Serbia ca formă de cooperare transfrontalieră

Rezumat: Investițiile de tip brownfield și greenfield constituie principalul tip de investiții străine directe ca instrument de cooperare transfrontalieră. Pe teritoriul Serbiei, în perioada 2000-2016, au fost înființate 151 de firme tip greenfield și 15 brownfield, suma investită a acestor 166 companii totalizând aproximativ 7 bln Euros. Capitalul investit provine de la 18 state europene, apoi din SUA, Taiwan, China, Coreea de Sud, Canada și India. Cei mai mulți investitori provin in Italia (30), Germania (29), Austria (17) și Slovenia (16). Cele mai multe firme de tip greenfield și brownfield desfășoară activități din domeniul secundar și terțiar, în timp ce 22 de firme sunt în domeniul cuaternar (imobiliare, turism, finanțe, asigurări, telecomunicații, industria filmului, software și TIC).
Lucrarea are la baza metoda analizei, sintenzei, cartării și comparației, datele fiind obținute din lucrările știintifice publicate în Serbia și străinătate, precum și din baza electronică de date oficiale, având în vedere că datele sunt legate de infrastructura de transport a Serbiei, scopul lucrării fiind acela de a evalua modul în care aceasta a influențat localizarea investițiilor străine directe.
Poziția geografică favorabilă a unor orașe în ceea ce privește principalele căi de comunicație are un rl major în localizarea sediilor centrale ale firmelor, datorită reducerii consturilor necesare transportului. Lucrarea de față analizează modul în care firmele au localizat investițiile și poziția acestora față de principalele căi de transport din țară – Coridorul X. Cu ajutorul programului GeoMedia, a fost analizată zonarea companiilor și a orașelor unde sunt acestea situate în raport de distanța până la coridorul X. Rezultatele indică faptul că cele mai multe firme (102) sunt situate la o distanță de 10 km față de autostradă.