fg

Geografie regională

Volum XIX |

Delimitarea franjei rururbane: municipalitatea Uluberia, districtul Haora, India ca studiu de caz

Rezumat: În India, majoritatea centrelor urbane cresc foarte rapid atât spațial, cât și demografic. Această extindere alimentează procesul de urbanizare și diseminează caracteristicile urbane către regiunile periferice. Ca urmare, creșterea și extinderea rapidă a zonelor urbane către cele rurale înconjurătoare favorizează dezvoltarea neplanificată și întâmplătoare și transformă arealul într-unul cu atât mai complex. De-a lungul timpului, distincția dintre rural și urban se atenuează treptat, astfel că un nou tip de structură apare la marginea orașelor, caracterizată prin forme mixte de utilizare a terenului, activități socio-economice și denumită franja rururbană. Lucrarea delimitează franja rururbană a municipalității Uluberia pe baza unor indicatori selectați de structură demografică și servicii economice. Indicele de urbanitate și Indicele de urbanitate compus au fost utilizați pentru delimitarea franjei rururbane. Au fost identificate și denumite patru componente ale franjei municipalității Uluberia utilizând Media±Deviația Standard.

Volum XIX |

Situația condițiilor de locuit, a dotărilor și a facilităților domestice din franja rururbană a orașului Faizabad, India

Rezumat: Scopul principal al acestei lucrări este de a examina efectul urbanizării asupra condițiilor de locuire și a accesului la facilitățile de bază în periferia rururbană a orașului Faizabad. Hrana, îmbrăcămintea și adăpostul sunt nevoile de bază pentru supraviețuirea ființelor umane. Deși alimentele și îmbrăcămintea au propria lor importanță, totuși, nevoia unor condiții de locuit mai bune nu poate fi ignorată. Starea inadecvată a condițiilor de locuit afectează calitatea vieții și bunăstarea socială. Franja rururbană are, în general, caracteristici unice. Această zonă mixtă este caracterizată atât prin prezența unor case tradiționale, cât și a unor case noi cu toate facilitățile. Acest studiu se bazează în principal pe surse secundare de date colectate din arhivele rurale și din statisticile legate de locuire de la recensământul național. Lucrarea relevă faptul că doar în franja primară condițiile generale de locuit și dotările locuințelor sunt mai bune. Astfel, această lucrare sugerează câteva măsuri ameliorative pentru îmbunătățirea condițiilor generale de locuit în periferia rururbană a orașului Faizabad.

Volum XVIII |

Cetățenii născuți pe teritoriul României cu domiciliul actual în Ungaria, în perioada 2011-2017

Rezumat: Cetățenii străini au început să imigreze în Ungaria în urma transformării sale democratice. Etnia a avut un rol decisiv în această perioadă: au sosit mai ales oameni cu naționalitate maghiară. Ulterior, în urma aderării Ungariei la Uniunea Europeană, tendințele globale au avut un impact asupra rețelelor de migrație maghiare: sursa migratorie a Ungariei s-a extins și a fost capabilă să atragă cetățeni străini la distanțe mai mari.
Astfel, se disting două niveluri cauzale ale migrației internaționale către Ungaria: impactul migrației globale și deplasările din țările din bazinul carpatic spre Ungaria. În Europa, ponderea principală a țărilor vecine este legată de afinitățile transfrontaliere de natură lingvistică și culturală. Migrația internațională din Ungaria se caracterizează prin predominanța distanțelor scurte, iar majoritatea populației imigrante are naționalitate maghiară sau vorbește nativ limba maghiară.
Cei mai mulți imigranți din Ungaria sosesc din România, astfel încât obiectivul este analizarea caracteristicilor sociale, economice și demografice ale migranților în funcție de zonele lor de naștere.
Fluxurile migratorii între cele două țări au fost concentrate spațial; un sfert din mișcările cuprinse între 2011 și 2017 au avut loc între Ungaria Centrală și Regiunea de Dezvoltare Centru din România. În alegerea noului loc de reședință, pe lângă centrele de mare importanță economică, regiunile de frontieră joacă și ele un rol important, fapt care poate fi, în parte, explicat prin fenomenul migrației circulare, dar și prin interacțiunea mai lesnicioasă cu acei membri ai familiei care au rămas acasă.

Volum XVIII |

Analiza ierarhizării geografice rezultată din proprietățile LGA-urilor (unități teritoriale ale guvernelor locale) din Nigeria

Rezumat: Evenimentele naturale și entitățile creează adesea o structură care prezintă o scalare în organizarea acestora în spațiu și în timp. Ierarhizarea este o caracteristică comună a sistemelor naturale și sociale. Analiza ierarhizării poate determina o mai bună înțelegere a structurii și a funcției diferitelor locuri dintr-un peisaj, ducând astfel la o politică și intervenții mai bune pentru dezvoltarea durabilă. Studiul a examinat ierarhizarea din datele selectate la nivelul unităților teritoriale ale autorităților locale (LGA). Datele privind populația, rețeaua rutieră și limitele au fost furnizate, procesate și analizate cu software-ul ArcGIS pentru a se confirma sau nu legea lui Zipf și pentru a arăta structura formată de aceste atribute în toate LGA-urile din Nigeria. A fost adoptată o relație cap-la-coadă pentru a identifica ierarhia în seturile de date. Rezultatele au arătat că populația, suprafața, densitatea populației și densitatea rutieră au fost scalate. Pentru populație, suprafață, densitatea populației și densitatea rutieră există 6, 5,4 și 3 clase în LGA-uri. Aceste clase reprezintă clasificarea naturală și dinamică, și care sunt incluse în date. Evident, rezultatele indică clar că există mai multe clase decât clasificarea dihotomică uzuală, consolidând astfel dualismul în dezvoltare. Ierarhizarea geografică formată de aceste proprietăți a oferit o perspectivă asupra peisajului socio-eco-politic dezvăluind modelul nesustenabil de dezvoltare din cadrul întregii țării. În concluzie, utilizarea clasificării naturale inclusă în datele empirice este sugerată ca o modalitate mai bună de a clasifica autoritățile locale, sporind astfel discuțiile pentru formularea de politici care să abordeze astfel de inegalități evidente în ierarhizarea actuală.

Volum XVII |

Tipare postcomuniste ale migrației în România: dinamică și perspective teritoriale

Rezumat: Lucrarea abordează o problemă de mare importanță pentru România, aceea a migrației internaționale, aflate într-un proces continuu de exacerbare după prăbușirea regimului comunist, dar cu diferențieri spațiale importante. Acest demers a impus necesitatea unei serii de reprezentări spațiale menite să evidențieze tipologia și structura fluxurilor migratorii la nivelul întregii țări în perioada postcomunistă, dar și schimbările de direcție sau de intensitate ale acestora. În aproape trei decenii, din România au emigrat peste 550.000 persoane, alte aproape 240.000 persoane fiind plecate temporar în străinătate în 2017, conform datelor statistice oficiale, în realitate numărul acestora fiind mult mai mare. Migrația internațională a românilor prezintă caracteristici aparte, putând fi individualizate patru perioade distincte, caracterizate prin caracteristici demografice si distributie teritorială specifică. În ansamblu, se constată o glisare a zonelor emițătoare de emigranți dinspre vestul și centrul țării imediat după căderea comunismului către zona estică și sudică în ultimii ani, cu antrenarea predominantă a adultilor tineri.