fg

Geomorfologie

Volum XX |

Imbinarea abordării geomorfologice și a monitorizării termice pentru cercetarea permafrostului în Munții Rodna, Carpații Romanești de nord

Rezumat: Acest articol își propune să verifice posibilitatea prezenței permafrostului în Munții Rodnei prin studiul distribuției și caracteristicilor ghețarilor de pietre și prin monitorizarea temperaturii la suprafața solului și a temperaturii izvoarelor montane la sfârșitul verii. Ghețarii de pietre au o desitate scăzută între 1670 and 1960 m altitudine, au o morfologie complet relictă chiar și la cele mai mari altitudini indicând faptul că sunt forme de relief moștenite din alte perioade geologice. Regimul termic indică permafrost improbabil în trena de grohotiș din Valea Bila (1844 m altitudine) dar oferă un rezultat neclar în trena de grohotiș Curmătura Buhăescului (1980 m altitudine) unde temperature medie în perioada BTS este deasupra pragului de -2°C într-unul din cei doi ani monitorizați. Temperatura izvoarelor este de peste 3°C în toate siturile indicând absența permafrostului. Rezultatele termice din peretele circului Iezeru Pietrosu este afectat doar de îngheț sezonier pentru o perioadă de aproape 9 luni pe an. Condițiile climatice trecute și actuale au fost și sunt mai blânde în Munții Rodna în comparație cu cele din masivele înalte din Carpații Meridionali, efectul de latitudine nefiind complet compensat de altitudinile mai reduse.

Volum XX |

Cercetări privind eroziunea solului și efectele acesteia în zona Balota, județul Dolj

Rezumat: Cercetările prezentate în această lucrare s-au desfășurat pe parcursul a trei ani de studiu (2018-2020) și au vizat studiul eroziunii solului și al pierderilor de humus și macroelemente de ordin principal (azot, fosfor, potasiu) pe baza regimului de precipitații care au produs scurgerile pe pantă.
Cercetările s-au efectuat pe un preluvosol vertic stagnic cu o reacție moderat acidă și o aprovizionare în azot și potasiu mijlocie, slab aprivizionat cu fosfor, cu pantă de 4% din comuna Balota de Sus, județul Dolj, cuprinzând 3 culturi care se practică în zonă: grâu, porumb, lucernă comparativ cu ogorul negru (nelucrat, necultivat) și vegetația spontană (naturală).
În urma cercetărilor efectuate s-a constatat că cele mai însemnate scurgeri pe pantă s-au înregistrat la ogorul negru 471.98 mc/ha și porumb 252.62 mc/ha, iar cele mai reduse au fost înregistrate la grâu 183.43 mc/ha și lucernă 118.87 mc/ha (25.14% fața de ogorul negru).
Eroziunea solului, sau pierderile de sol, a înregistrat valori mari tot în cazul culturii de porumb 6.84 t/ha (39.42 %) și în cazul ogorului negru 17.35 t/ha (100%).
Humusul din sol s-a pierdut în cele mai mari cantități tot la cultura de porumb 198.19 kg/ha (40.56%) și ogor negru 488.58 kg/ha (100%) și în cantități destul de reduse în cazul lucernei 89.20 kg/ha (18.25%).
Nutrienții din sol s-au pierdut, atât prin scurgerile de apă pe solul în pantă, cât și prin solul erodat, mai mari fiind cantitățile pierdute prin solul erodat.

Volum XX |

Riscul dinamicii cursurilor râurilor în ariile tectonice. Studii de caz: Carpații de Curbură (România) și lanțul Maghrebian (Algeria)

Rezumat: Caracteristicile tectonice ale orogenului alpin permit evidențierea unor similitudini în geneza formelor de relief pe spații extinse. Lucrarea analizează rolul manifestărilor tectonice în două arii subsidente și tectonic pozitive. Tectonica de ansamblu impune formarea și evoluția rețelei hidrografice în raport cu structura majoră a reliefului; astfel, se formează: cursuri paralele/ longitudinale cu linia marilor înălțimi si cursuri transversale/subsecvente. Procesele sunt însoțite de antecedente si/sau epigeneze, frecvente în Carpații Orientali. Astfel, râul Bistrița este longitudinal fata de Munții Bistriței si Munții Stânișoara, dar și transversal în alte sectoare. În Algeria, Atlasul de nord-est, în special zona Zighoud Youcef (NE de Constantin), se caracterizează printr-o morfografie și morfometrie particulară a bazinelor hidrografice, care dezvăluie reorganizările rețelei fluviale prin caracteristicile lor transversale sau longitudinale în comparație cu structura și tectonica regiunii. În zonele cu captări iminente, eroziunea regresivă amplifică dinamica pantei și vulnerabilitatea proceselor de pantă.
Mișcările de înălțare și mișcările subsidente determină reorganizări ale rețelei hidrografice prin captări, alternanța proceselor de eroziune și acumulare și deci crearea unui anumit tipar fluvial. In depresiunea Întorsura Buzăului, profilul longitudinal al râului colector are o pantă foarte mică, favorizând procesele de meandrare și crearea ostrovelor. Ca urmare a riscului inundațiilor, s-au întreprins ample lucrări de amenajare a albiei minore. In arealul Zighoud Youcef, râul Oued Smendou indică, de asemenea, unele asemănări cu structura râului Buzău datorită zonelor de subsidență din bazinul geologic Mila-Constantine.

Volum XX |

Estimarea eroziunii solului exercitată de apă în sectorul inferior al Jiului și în Câmpia Băilești

Rezumat: Scopul principal al acestui articol este de a identifica zonele din Câmpia Băileștiului și sectorul inferior al luncii Jiului, predispuse la eroziunea solului în urma acțiunii exercitată de apa din precipitații, regiunea având un potențial agricol foarte ridicat. Evaluarea acestei forme de eroziune ne ajută să oferim soluții mai bune pentru a reduce cantitatea de sol pierdut. Pentru a măsura cantitatea de sol pierdută, am folosit, și adaptat , ecuația RUSLE. Valorile RUSLE pentru zona noastră de studiu au oscilat între 0 și 8.89 t-1/ha-1/yr-1. Cele mai expuse zone la eroziunea solului sunt localizate pe pantele abrupte din Nord-Estul arealului studiat, acolo unde factorul erozivității pluviale are cele mai mari valori, factorul erodabilității solului este de asemenea foarte mare, iar valorile factorului C sunt foarte ridicate.

Volum XIX |

Analiza, cartografierea și validarea susceptibilității la alunecări de teren în Piemontul Balaciței (sud-vestul României)

Rezumat: Lucrarea prezintă rezultatele aplicării metodei matricei GIS (GMM) la cartografierea și validarea analizei susceptibilității la alunecări de teren în diferite sectoare ale Piemontului Bălăciței. Obiectivul principal al lucrării se referă la realizarea hărților de susceptibilitate la alunecări de teren pe baza inventarului, clasificării și descrierii acestor procese din zona de studiu. Punctul de plecare a fost reprezentat de DEM și, ulterior, pe baza datelor litologice, au fost analizați și reclasificați alți factori determinanți într-un format vectorial: elevația, aspectul și înclinarea pantei. După identificarea factorilor care determină instabilitatea pentru fiecare tip de mecanism, au fost realizate hărți de susceptibilitate. În harta de susceptibilitate rezultată este prezentat un model pentru validare (pe baza determinării și calculului unui set de alunecări de teren care nu sunt incluse în analiza susceptibilității). Hărțile de susceptibilitate la alunecări de teren în Piemontului Bălăciței sunt instrumente preventive menite să minimizeze riscurile în zonele expuse, în special în apropierea așezărilor situate pe versantul stâng al râului Jiu, unde au loc reactivări ale unor vechi alunecări de teren.