fg

Biogeografie

Volum XXI |

Evaluarea geodiversităţii prin aplicarea unei abordări geoinformatice (asupra exemplului Muntelui Golo Bardo, Bulgaria de Vest)

Rezumat: Geodiversitatea este considerată un indicator complex al mediului abiotic. Pornind de la exemplul informațiilor despre Muntele Golo Bardo (Bulgaria de Vest), articolul subliniază necesitatea dezvoltării unor metode de evaluare cantitativă a geodiversității unei zone pentru a minimiza caracterul subiectiv al evaluării prin definirea unor criterii clare care pot fi cuantificate. Evaluarea complexă a geodiversităţii zonei investigate a fost realizată pe baza analizei litologiei, solurilor, caracteristicilor topografice şi reţelei de drenaj. Analiza se face într-un mediu SIG. Caracteristicile topografice sunt analizate pe baza modelului digital de elevație cu o dimensiune a celulei de 30 m folosind Spatial Analyst Tools. Modelul elevației este utilizat pentru calcularea rugozității terenului, a pantelor și a caracteristicilor acestora. Componenta geologică este evaluată având în vedere compoziţia petrografică a zonei. Varietatea componentelor abiotice este calculată prin aplicarea metodei caroiajului (dimensiunea celulei 1000 x 1000 m), folosind instrumentul de statistică focală (Focal statistics tool), tipul neighborhood „Varietate”. Se sugerează utilizarea logicii fuzzy pentru compararea zonelor situate în diferite regiuni și cu diferite condiții de peisaj.
Rezultatele evaluării geodiversităţii arată că cea mai mare parte a zonei muntelui Golo Bardo are un indice de geodiversitate mediu. Metoda folosită în articol oferă rezultate fiabile cu subiectivitate minimă, care pot fi utilizate pentru evaluarea distribuției geodiversității pe o anumită zonă și permit compararea diferitelor unități teritoriale. Rezultatele obținute în studiul de față arată o bună corelație între zonele cu indice de geodiversitate ridicat și moderat și zonele cu valori mari de biodiversitate. Metodologia aplicată și vizualizarea indicelui de geodiversitate permit înțelegerea ușoară a geodiversității de către o gamă largă de părți interesate, nu numai cercetători în domeniul științelor naturii, și pot fi aplicate cu succes în planificarea activităților de geoturism.

Volum XX |

Diversitatea filogenetică și abordarea EDGE pentru conservarea speciilor de păsări de pradă în Europa

Rezumat: Biodiversitatea planetei noastre este eliminată rapid, cu rate mult mai mari decât cele observate vreodată în istoria omenirii. Păsările de pradă, printre altele câteva grupuri de specii de păsări din Europa, au cea mai mare proporție de specii amenințate și aproape amenințate per grup taxonomic și, de asemenea, 25% dintre speciile de păsări de pradă se confruntă cu declinul populației. Astăzi, mai mult ca niciodată în viața noastră modernă, trebuie să luptăm pentru conservarea naturii. Înțelegerea noastră asupra diversității biologice s-a extins datorită faptului că utilizarea filogeniilor în ecologie este din ce în ce mai comună. Dacă eforturile noastre de conservare sunt îndreptate spre maximizarea conservării biodiversităţii într-un sens larg, trebuie să gândim dincolo de specii. Dacă tratăm speciile ca unități evolutive și nu ca tipuri, eforturile noastre de conservare vor păstra nu numai organismul, ci și capacitatea organismului de a răspunde la schimbările de mediu. În această lucrare mi-am propus să evidențiez importanța informațiilor filogenetice în conservarea speciilor de păsări de pradă din Europa prin abordarea EDGE. Aceast indicator a fost implementat pentru a prioritiza speciile, fiind singura inițiativă globală care se concentrează pe conservarea speciilor amenințate care posedă o cantitate semnificativă de istorie evolutivă unică. Folosind această abordare în conservare, putem fi mai încrezători că vom păstra o mai mare diversitate de trăsături funcționale. Primele cinci specii de păsări răpitoare EDGE din Europa sunt: uliganul pesacr (Pandion haliaetus), gaie cu aripi negre (Elanus caeruleus), vulturul egiptean (Neophron percnopterus), viesparul (Pernis apivorus) și vulturul barbos (Gypaetus barbatus), conform scorurilor lor EDGE.

Volum XX |

Analiza comparativă a rolului vegetației în controlarea efectelor potențiale ale benzinăriilor din zonele rezidențiale

Rezumat: În contextul activităților antropice din orașe cu potențiale efecte negative asupra mediului, benzinărille reprezintă un subiect de actualitate. De peste un secol prezența lor a crescut direct proporțional cu numărul de vehicule, fiind asociate frecvent cu spațiile rezidențiale ce conțin un număr mare de utilizatori. Recunoscând efectele lor potențiale, benzinăriile sunt un răspuns la cerința de mobilitate a mediilor urbane. Acest aspect este extrem de relevant în orașele din Europa Centrală și de Est (precum Bucureștiul), ce continuă să fie dominate de autovehicole iar transportul alternativ are ponderi mai reduse. În prezentul studiu am pornit de la aplicarea unor fișe de observații ale caracteristicilor principale pentru benzinăriile din Sectorul 4 al municipiului București. Folosind Survey 123 am aplicat 31 de fișe cu informații despre amplasament, accesibilitate, distribuția vegetației, etc. Rezultatele au fost comparate cu cele din 120 de chestionare aplicate populației, și au evidențiat importantul rol al prezenței vegetației în reducerea efectelor negative ale benzinăriilor (observate sau percepute), precum și diferențele de percepție dintre rezidenții din proximitatea acestora și alți locuitori, precum și gradul de respectare diferit al cerințelor legale. Rezultatele sunt extreme de revelante și pot reprezenta instrumente utile pentru urbaniști și factorii de decizie în eforturile lor de îmbunătățire a călității vieții și bunăstării în orașe.

Volum XX |

Analiza relațiilor dintre apa subterană și habitatelele sitului NATURA2000 ROSCI0224 Scoroviștea

Rezumat: Analiza relațiilor dintre apa subterană și ecosistemele terestre contribuie la conservarea biodiversității și a stării cantitative și calitative a acviferului.
Principalul obiectiv al lucrării este analiza relațiilor dintre acviferul freatic, reprezentat de către corpul de apă subterană ROIL16 (Câmpia Vlăsia) și cele șase habitate Natura 2000 din Situl de Importanță Comunitară (SCI) ROSCI0224 Scroviștea.
Această lucrare se bazează pe date hidrogelogice, geologice, modelarea matematică a acviferului freatic (17-19 octombrie 2017) și o metodologia de analiză a relațiilor dintre corpurile de apă subterană și ecosistemele terestre, elaborată de către A.H.R. (2015).
Evaluarea relațiilor de dependență (ridicată – A, medie – B, nulă – C) dintre acviferul freatic și habitate este realizată în principal prin corelarea adâncimii nivelului hidrostatic cu adâncimea sistemului radicular al speciilor de plante și arbori.
Principalele constatări bazate pe criteriile hidrogeologice, ecologice și algoritmii de analiză evidențiază faptul că majoritatea habitatelor și ulterior situl Scroviștea prezintă dependență de apele subterane. Cele șase habitate Natura 2000 (3150, 3160, 91M0, 91F0, 91E0 și 92A0) sunt analizate individual în raport cu adâncimea nivelului apei subterane. În evaluarea gradelor de dependență ale habitatelor sunt aplicate alte două criterii, maximal și media aritmetică în raport cu suprafața de extindere a acestora. Astfel, patru habitate (91M0, 91F0, 91E0 și 92A0), sunt identicate cu dependență ridicată (A) față de apa subterană iar două habitate (3150 și 3160) cu dependență nulă (C). Luând în considerare doar această etapă de analiză, s-a considerat că SCI Scroviștea are o dependență ridicată, față de acviferul freatic.
Pentru o evaluare corectă a relațiilor de dependență dintre apele subterane și habitate, sunt necesare analize legate de regimul hidrodinamic și hidrochimic al acviferului freatic și corelarea acestor informații cu analizele din studiile specializate efectuate pe speciile de plante și arbori.

Volum XVIII |

În căutarea ultimilor giganți. Modelarea potențialului de conservare al arborilor seculari din Regiunile Biogeografice Continentale și Stepice ale României

Rezumat: Articolul de față urmărește modelarea potențialului de conservare al câtorva specimene foarte mari de arbori aparținând unor specii atât autohtone cât și exotice din Regiunile Biogeografice Continentale și Stepice ale României, areale caracterizate de o mare diversitate a mediului natural. Secole de intervenție antropică au generat înlocuirea majoră a vegetației inițiale cu păduri seminaturale în zone de munte, pășuni și culturi permanente la deal sau terenuri arabile la câmpie. Peisajele inițial virgine prezintă numeroase rămășițe prin prisma arborilor bătrâni, în timp ce alte speciile exotice sunt comune. În vederea identificării potențialului de conservare a acestora, a fost aplicată o abordare enciclopedică axată pe numeroase deplasări în teren, măsurători, cercetări în literatura de specialitate, analiză de hărți istorice și discuții cu localnicii. Rezultatele certifică existența a diferite specii caracterizate de un potențial de conservare mediu și ridicat. Câteva dintre aceste specimene sunt subiectul a numeroase cercetări și posedă un statut de conservare favorabil, în timp ce numeroase altele sunt practic necunoscute și neprotejate. Rezultatele sunt utile în domenii complexe precum conservarea biodiversității, managementul durabil al ecosistemelor și ecoturism.