Rezumat: Resursele minerale variate şi politicile de industrializare a ţării promovate în perioada comunistă în România au contribuit la deschiderea a numeroase mine şi cariere, printre care se află şi cariera de calcar de pe Muntele Mateiaş. Scopul acestui studiu este acela de a trage un semnal de alarmă în privinţa exploatărilor în carieră, care au un impact direct şi vizibil atât asupra dinamicii peisajului, cât şi asupra valorii cultural-istorice a Muntelui Mateiaş.
Metodologia de studiu s-a bazat pe: observaţiile efectuate pe teren în perioada 2009–2012, analiza extinderii carierei prin utilizarea tehnicilor GIS și realizarea interviurilor semistructurate, prelucrate ulterior în aplicația QSR-Nvivo 10. În aproape 40 de ani de exploatare a calcarului, peisajul geomorfologic al Muntelui Mateiaş a suferit modificări ireversibile. Analiza şi prelucrarea materialelor cartografice a pus în evidenţă faptul că în intervalul 1979 – 2012 exploatările în carieră au generat modificarea dramatică a suprafeței topografice (prin excavaţii, lucrări de nivelare, construirea unor drumuri de acces, accelerarea proceselor de versant, prăbuşiri, torenţialitate etc.). Acestea se adaugă celorlalte procese şi fenomene cu impact negativ asupra mediului (eliminarea suportului edafic, deteriorarea învelișului vegetal prin despăduriri masive şi poluare cu particule în suspensie etc.). În pofida acestor realități, majoritatea oamenilor care locuiesc în vecinătatea Muntelui Mateiaş (comunele Valea Mare-Pravăț, Dragoslavele, Stoenești, Câmpulung) consideră că exploatările în carieră sunt vitale pentru dezvoltarea comunităţilor locale. În aceste condiții, singura măsură economic productivă și ecologic protectivă avansată de autori este identificarea unor soluții posibile de reabilitare a carierei, în contextul în care exploatarea de calcar nu se va încheia pe termen mediu. În final, se propune integrarea rezultatelor obținute în materialul de față în studiile de pre- și fezabilitate, obligatorii în cazul unei viitoare reabilitări.