fg
Volum X |

Formele din Munții Făgăraș (bazinul montan al Argeșului): analiza proceselor dinamice asociate

Rezumat: Configuraţia actuală a reliefului făgărăşean reprezintă un moment din îndelungată evoluţie a acestui lanţ care a suferit importante modificări în decursul timpului. Relieful a căpătat aspecte diferite în funcţie de variaţia raporturilor dintre agenţii exogeni şi endogeni. Modelarea reliefului în arealul investigat se exercită în moduri variate, fiind condiţionată de particularităţile orografice şi climatice. O cauză esenţială care determină mecanismul, intensitatea şi distribuţia spaţială a acestor procese o constituie climatul specific zonelor de munţi înalţi şi mijlocii. Masivitatea şi înălţimea apreciabilă a munţilor Făgăraş, care trec de 2500 m (vf. Moldoveanu 2544 m, vf. Negoiu 2535 m, vf. Lespezi 2522 m, vf. Vânătoarea lui Buteanu 2507 m etc.) impun variaţia altitudinală a climei, în etaje (climatice şi de vegetaţie).Teritoriul cercetat se află pe versantul sudic al Munţilor Făgăraş (bazinul montan al Argeşului). Procesele analizate şi amploarea lor au condus la distingerea a două tipuri diferite de fenomene în funcţie de originea lor geologică sau geomorfologică. Pentru a evidenţia frecvenţa lor, fiecare versant a fost analizat cu ajutorul unor parametri consideraţi stabili în morfodinamică.

Volum X |

Trăsături ale domeniilor schiabile din Banatul Românesc

Rezumat: Banatul românesc dispune de o importantă zonă montană, compusă din Munţii Banatului şi partea de nord-vest a Grupei Retezeat-Godeanu, respectiv Munţii Ţarcu – Muntele Mic. În lucrarea de faţă ne-am propus prezentarea caracteristicilor celor două domenii schiabile din această zonă: Ţarcu – Muntele Mic şi Semenic. Structura lor a evoluat în timp, în funcţie de interesul local şi regional, dar şi datorită mai multor iniţiative, recente ale investitorilor români. Cercetările noastre au ajuns la concluzia că cele două domenii de schi dispun de un important potenţial natural pentru a susţine activităţile sportive de iarnă, respectiv de ski în cadrul a două mici staţiuni de iarnă. În prezent. Acestea au o capacitate redusă de atracţie, datorită existenţei unor pârtii mici şi a cîtorva mijloace de transport pe cablu. În ambele cazuri, accesul este destul de limitat şi datorită capacităţii de cazare disproporţionată în raport cu gradul de încărcare a pîrtiilor de ski. Având în vedere aceste aspecte, putem concluziona că aceste staţiuni nu reprezintă încă o atracţie majoră, datorită faptului că sunt insuficient utilate şi subdezvoltate în raport cu creşterea cererii pieţei regionale de sporturi de iarnă. Pe de altă parte, în ambele cazuri, au fost iniţiate la nivel local, proiecte de extindere spaţială a domeniilor schiabile şi a capacităţilor de cazare, proiecte care încă aşteaptă să fie puse în aplicare.

Volum X |

Evaluarea alunecărilor de teren: de la cartarea pe teren la managementul riscului. Studiu de caz în Subcarpații Buzăului

Rezumat: Managementul riscului la alunecări de teren reprezintă etapa finală a unui proces de evaluare de lungă durată, care începe cu observaţii de teren detaliate. Pe baza cartărilor geomorfologice de teren şi a suportului adiţional oferit de alte metode şi mijloace tehnice (aerofotograme şi imagini satelitare, ridicări GPS sau cu staţii totale, modelare numerică etc.), evaluarea susceptibilităţii şi hazardului la alunecări de teren oferă informaţii obligatorii pentru cartarea riscului. Din nefericire, încă mai există lucrări şi chiar iniţiative legislative care fac abstracţie de aceste etape importante, oferind rezultate care pot fi considerate cel puţin discutabile. Lucrarea de faţă urmăreşte să descrie o metodologie adecvată managementului riscului la alunecări de teren, având ca studiu de caz un bazin hidrografic mic, tipic pentru contactul Carpaţilor şi Subcarpaţilor de la Curbură (bazinul Muscelului). În cadrul acestui spaţiu de 19.6 km2, managementul riscului a debutat printr-o cartare geomorfologică de detaliu care a furnizat informaţii pentru realizarea unei inventarieri a acestora. Pe baza acestei inventarieri, analiza statistică a permis evaluarea susceptibilităţii iar cu ajutorul informaţiilor precum corelaţia frecvenţă-magnitudine, praguri de declanşare şi interval de recurenţă, s-a realizat evaluarea şi reprezentarea grafică a hazardului la alunecări. În final, analiza, evaluarea şi managementul riscului au dus la schiţarea hărţii de risc, care a finalizat procedura şi care urmează să furnizeze informaţii utile pentru guvernarea acestuia.

Volum X |

Variaţia unor parametri morfometrici ai pietrişurilor în lungul râului Trotuş, Carpaţii Orientali (Romania)

Rezumat: Analiza morfometrică a materialelor de albie poate să ofere, alături de analizele de granulometrie şi petrografie, informaţii asupra provenienţei aluviunilor, mediului de transport şi asupra modului de depunere a particulelor sedimentare. În prezent, există o mare varietate de indici descriptivi ai formei şi dimensiunii particulelor sedimentare, fiecare încercând să cuantifice cât mai fidel influenţa condiţiilor dinamice şi a constituţiei petrografice a materialelor supuse transportului în anumite medii, asupra aspectului acestora la un moment dat. Din multitudinea acestora noi ne-am concentrat atenţia doar asupra a 10 indici. Datele obţinute, fie din măsurători directe asupra a 5027 galeţi, fie în urma calculării indicilor, au fost prelucrate, obţinându-se o serie de parametri statistici (media, mediana, deviaţia standard etc.). Pe baza acestor indici s-a realizat şi o evaluare a “formei optime” a pietrişurilor din albia râului Trotuş. Unii parametri statistici (de exemplu, media) au fost utilizaţi pentru obţinerea histogramelor de frecvenţă a indicilor morfometrici în punctele de eşantionare şi a modelărilor cu ajutorul funcţiilor matematice.

Volum X |

Tipuri de albie pe cursul inferior al râului Buzău

Rezumat: În studiul de faţă au fost analizate două sectoare de albie de pe cursul inferior al râului Buzău: Vadu Paşii -Săgeata (sector de albie împletită) şi Ibrianu-Custura. Prin calcularea unor indici (indicele de împletire, indicele de sinuozitate), realizarea unor corelaţii între elementele determinate prin măsurători (lungimea şi amplitudinea meandrelor,lăţimea albiei) au putut să fie diferenţiate tipurile de albie. Din analiza hărţilor austriece din 1910, a hărţilor topografice, a ortofotoplanurilor şi a imaginilor Landsat din 1987, 2000, 2006 şi 2007 s-a putut observa dinamica spaţială a elementelor specifice fiecărui tip de albie. Pentru sectorul Vadu Paşii – Săgeata indicele de împletire s-a redus de la 3.4 în 1981 la 2.32 în 2005. În sectorul Ibrianu – Custura au avut loc numeroase autocaptări la nivelul meandrelor complexe, lungimea râului Buzău micşorându-se de la 36.4 km la 24.5 km.