fg
Volum IX |

Vulnerabilitatea socială şi riscurile asociate Nefropatiei Endemice Balcanică în judeţul Mehedinţi

Rezumat: Nefropatia Endemică Balcanică (NEB) denumită popular şi „boala rinichilor uscaţi” a fost semnalată pentru prima dată în 1957 în satul mehedinţean Ergheviţa. Cu toate că fenomenul a fost studiat, în principal de medici, pe o perioadă de aproximativ 50 de ani, în acest interval numărul de cazuri de îmbolnăvire a crescut, iar cauza reală a apariţiei bolii nu a fost încă descoperită.
Principala sursă de îmbolnăvire este considerată a fi apa provenită din pânza freatică ce trece prin zăcământul de cărbune al minelor de la Huşnicioara.
De remarcat este faptul că această boală nu afectează decât mediul rural, majoritatea focarelor fiind grupate în jurul centrelor urbane precum Drobeta Turnu-Severin, Baia de Aramă, Strehaia şi Vânju Mare. Comunităţile rurale respective sunt considerate a fi cu adevărat vulnerabile la proasta calitate a apelor subterane. Având în vedere că noi cazuri de nefropatie sunt descoperite în continuare, se apreciază că riscul indus de poluarea apelor subterane este unul semnificativ, iar comunităţile umane prezintă vulnerabilitate ridicată la acest element.
În lucrarea de faţă se identifică stadiul actual al manifestării şi răspândirii maladiei, precum şi circumstanţele economico-sociale ce favorizează apariţia cazurilor de îmbolnăvire, constituind un puternic semnal de alarmă referitor la comunităţile umane vulnerabile la poluarea unei resurse naturale indispensabile vieţii – apa.

Volum VIII |

Evoluţia scurgerii determinată de dinamica suprafeţelor forestiere în bazinul hidrografic Motru

Rezumat: Lucrarea prezintă evoluţia scurgerii, din ultimii 20 de ani, în bazinul hidrografic Motru, cu accent pe influenţa modificărilor înregistrate în arealele împădurite. Gradul diferit de împădurire atât spaţial (pe cele trei sectoare: montan, subcarpatic şi piemontan), cât şi temporal (în ultimii 20 ani) are consecinţe majore asupra regimului scurgerii şi a resurselor de apă. Astfel, rolul primordial revine în mod direct factorului azonal care are rol de regularizator şi compensator al rezervelor de apă, şi indirect, factorului antropic, din ce în ce mai pregnant, ce conduce la influenţa restrângerii suprafeţelor forestiere.