Rezumat: În general, sărăcia este privită ca o deprivare acută și multi-dimensională. Întrucât sărăcia este un fenomen complex, cu multe dimensiuni, nu există un criteriu unic pentru a fi măsurată. Prin urmare, cercetători și factori de decizie deopotrivă au încercat să colecteze și să construiască indicatori la diferite scări geografice care să ofere informații cu privire la distribuția teritorială a acestui fenomen și a inegalităților înregistrate în cadrul unei țări. Lucrarea de față își propune să analizeze legăturile teritoriale ale sărăciei din districtul Hooghly, cu ajutorul a 12 indicatori, printre care distribuția populației pe caste și triburi, rata alfabetizării, diferențele pe sexe înregistrate de această rată, lucrătorii din agricultură, disponibilitatea apei potabile, a electricității, băilor în locuință, accesul la servicii bancare etc. Întreg studiul se bazează pe datele statistice obținute de la recensământ (2011), Anuarul statistic (2014) și Raportul Dezvoltării Umane (2011) etc. Pentru măsurarea diferențelor teritoriale în ceea ce privește nivelul de sărăcie în cadrul blocurilor rurale din districtul Hooghly, am folosit diverse metode statistice precum Indicele dimensiunii (Di), metoda coeficientului Kendall de ierarhizare, indicele compozit (Ci), scorul standard (scorul Z). A doua parte a lucrării evidențiază variațiile spațiale și cauzele sărăciei din districtul Hooghly, aceste cauze fiind interconectate cu societatea și spațiul. Tiparul spațial al sărăciei și factorii determinanți indică un impact considerabil, dar diferențiat, fiind evident că cea mai drastică situație este înregistrată în 3 blocuri, și anume Pandua, Goghat-I și Arambagh. Studiul arată, de asemenea, că nivelurile cele mai ridicate de sărăcie sunt întâlnite n cadrul păturilor sociale defavorizate – populația castelor și cea a triburilor, acestea fiind deprivate de-a lungul timpului de multe facilități necesare unui trai decent