fg
Volum IX |

Calitatea aerului interior din locuinţele bucureştene în contextul schimbărilor climatice prezente

Rezumat: Calitatea aerului interior reprezintă unul dintre factorii ce condiţionează calitatea locuirii din spaţiile rezidenţiale urbane. Lucrarea îşi propune să analizeze distribuţia spaţială şi temporală a parametrilor ce definesc calitatea aerului interior din spaţii de locuit reprezentative ale municipiului Bucureşti în relaţie cu factorii de influenţă. Caracterizarea factorilor de influenţă permanenţi, sezonieri şi conjuncturali s-a realizat utilizând metodologiile US EPA (1991) si OMS (2006). În perioada noiembrie 2008 – februarie 2010, s-au aplicat chestionare pentru aprecierea dimensiunii factorilor de influenţă din interiorul şi exteriorul spaţiilor de locuit. Concomitent, pentru determinarea valorilor indicatorilor reprezentativi de calitate a aerului interior au fost efectuate măsurători în spaţiile de locuit selectate. Din analiza rezultatelor obţinute se poate afirma că în habitatul intern al majorităţii spaţiilor rezidenţiale din municipiul Bucureşti calitatea aerului este nesatisfăcătoare, fiind depăşite valorile de confort uman recomandate prin legislaţia internaţională, la indicatori precum: compuşi organici volatili, dioxid de carbon ori pulberi în suspensie. Sistemele de ventilare ale clădirilor sunt în cea mai mare parte dezafectate ori nu funcţionează, astfel că izolarea termică a imobilelor vine să agraveze aceste probleme în cazul în care nu este combinată cu îmbunătăţirea sistemelor de aerisire. Extinderea semnificativă a spaţiilor rezidenţiale “bolnave”, ineficiente economic, ecologic şi/sau sanitar, în contextul schimbărilor actuale de mediu, impune o abordare integrată a problemelor ce ţin de managementul calităţii aerului în spaţiile rezidenţiale din municipiul Bucureşti.

Volum IX |

Ruralitatea dintre văile Râmnicului Sărat şi Buzău- componentă definitorie a dinamicii peisajelor subcarpatice

Rezumat: Spaţiul rural reprezintă elementul definitoriu al transformării structurale şi funcţionale a peisajelor subcarpatice, analizate prin prisma geodiversităţii, biodiversităţii şi patrimoniului lor cultural. Analiza întreprinsă a evidenţiat schimbările în timp istoric şi socio-economic a modului de utilizare a terenurilor, proces ce a condiţionat destructurarea peisajelor rurale şi a permis ierarhizarea arealelor critice din punctul de vedere al stării mediului. Au fost evidenţiate şi caracterizate elementele definitorii ale ruralităţii spaţiului subcarpatic dintre Râmnicu Sărat şi Buzău, în concordanţă cu noile orientări strategice ale Consiliului Europei pentru dezvoltare rurală, specifice perioadei 2007-2013, şi legislaţiei naţionale în domeniu, în scopul stabilirii politicilor şi strategiilor de protejare, reabilitare şi valorificare a peisajelor rurale subcarpatice. Studiul de caz realizat în arealul comunelor circumscrise sectorului subcarpatic al văii Slănicului de Buzău a evidenţiat dinamica spaţio-temporală a indicilor de presiune umană asupra mediului prin diferite moduri de utilizare a terenurilor şi a permis stabilirea gradului de artificializare a peisajului rural subcarpatic. Datele obţinute din prelucrarea modelului CORINE Land Cover ediţia 1990 şi 2006, coroborate cu datele existente în registrele agricole şi datele statistice furnizate de către INS, evidenţiază dinamica spaţială a utilizării terenurilor în arealul subcarpatic analizat, permiţând în acelaşi timp spaţializarea arealelor care induc modificări importante în structura şi funcţionalitatea peisajului rural subcarpatic.