fg
Volum X |

Trăsături ale domeniilor schiabile din Banatul Românesc

Rezumat: Banatul românesc dispune de o importantă zonă montană, compusă din Munţii Banatului şi partea de nord-vest a Grupei Retezeat-Godeanu, respectiv Munţii Ţarcu – Muntele Mic. În lucrarea de faţă ne-am propus prezentarea caracteristicilor celor două domenii schiabile din această zonă: Ţarcu – Muntele Mic şi Semenic. Structura lor a evoluat în timp, în funcţie de interesul local şi regional, dar şi datorită mai multor iniţiative, recente ale investitorilor români. Cercetările noastre au ajuns la concluzia că cele două domenii de schi dispun de un important potenţial natural pentru a susţine activităţile sportive de iarnă, respectiv de ski în cadrul a două mici staţiuni de iarnă. În prezent. Acestea au o capacitate redusă de atracţie, datorită existenţei unor pârtii mici şi a cîtorva mijloace de transport pe cablu. În ambele cazuri, accesul este destul de limitat şi datorită capacităţii de cazare disproporţionată în raport cu gradul de încărcare a pîrtiilor de ski. Având în vedere aceste aspecte, putem concluziona că aceste staţiuni nu reprezintă încă o atracţie majoră, datorită faptului că sunt insuficient utilate şi subdezvoltate în raport cu creşterea cererii pieţei regionale de sporturi de iarnă. Pe de altă parte, în ambele cazuri, au fost iniţiate la nivel local, proiecte de extindere spaţială a domeniilor schiabile şi a capacităţilor de cazare, proiecte care încă aşteaptă să fie puse în aplicare.

Volum IX |

Utilizarea modelului numeric al terenului în analiza potenţialului natural al spaţiului turistic Muntele Mic – Poiana Mărului – Munţii Țarcu, în vederea extinderii şi amenajării domeniului schiabil

Rezumat: Studiul de faţă îşi propune analiza potenţialului natural al regiunii ca premisă pentru amenajarea şi extinderea domeniilor schiabile, în vederea revigorării staţiunilor Muntele Mic şi Poiana Mărului. Factorii utilizați pentru determinarea arealelor optime pentru amenajarea de noi pârtii de schi au fost: altitudinea, panta, expoziţia suprafeţelor faţă de radiaţia solară, durata şi grosimea startului de zăpadă, utilizarea terenului riscul de producere al avalanşelor și gradul de accesibilitate. Factorii au fost standardizați cu ajutorul familiilor de funcții fuzzy pe o scala de la 0 (nefavorabil) la 255 (extrem de favorabil). Doar riscul de producere al avalanşelor a fost considerat factor restrictiv (boolean). Deoarece factorii considerați nu au aceeași importanță s-a utilizat Procedeul Analitic de Ierarhizare (software IDRISI Andes) pentru a stabili ponderea fiecărui factor în parte. Combinarea factorilor s-a realizat prin metoda Weight of Evidence obținându-se harta de probabilitate a amenajării de noi pârtii de schi. Arealele optime au fost considerate cele cu valori de peste 200. Aceste areale sunt localizate pe versantul nordic al Masivului Muntele Mic și al Culmii Nedeia si ar permite dezvoltarea unor domenii schiabile de talia celor din Valea Prahovei. Totodată deschiderea unor noi pârtii de schi și a instalațiilor de transport aferente ar permite conectarea celor două stațiuni, Muntele Mic și Poiana Mărului, ceea ce ar duce la o creștere a atractivității turistice a arealului analizat.

Volum VIII |

Identificarea semiautomată a suprafeţelor de nivelare pe baza modelului numeric al terenului. Studiu de caz: Munţii Mehedinţiului (Carpaţii Meridionali)

Rezumat: Lucrarea prezintă o metodă de clasificare semiautomată a suprafeţelor de nivelare utilizând Modelul Numeric al Terenului (MNT) şi analiza orientată – obiect. Efortul depus pentru dezvoltarea unei astfel de metode are mai multe motivaţii. Prima ar fi aceea că aceste forme de relief au o importanţă deosebită în „descifrarea” evoluţiei geomorfologice a unităţilor de relief. A doua motivaţie este faptul că identificarea şi cartarea acestora prin mijloace clasice reprezintă un demers dificil, care necesită totodată foarte mult timp. In cele din urmă, limitele deja recunoscute ale analizei reliefului pe baza MNT la nivel de pixel impun şi încercarea unei analize orientate-obiect, în care arealul studiat este împărţit în „obiecte” de diferite dimensiuni, cât mai omogene în funcţie de una sau mai multe proprietăţi. Metoda propusă de noi presupune parcurgerea următoarelor etape: realizarea modelului pantelor şi a modelului scurgerii pornind de la MNT; separarea prin segmentare în „obiecte” cât mai omogene din punct de vedere al pantei; clasificarea „obiectelor” în forme de relief (suprafeţe de nivelare) utilizând funcţiile fuzzy şi ţinând cont de mai mulţi factori simultan (valoarea medie a pantei, valoarea minimă a pantei, coeficientul de scurgere şi altitudinea) şi selectarea şi gruparea suprafeţelor astfel identificate în complexe sculpturale. Dacă primele etape reprezintă partea automată a metodei, cea din urmă necesită o analiză geomorfologică detaliată a arealului respectiv, precum şi validarea rezultatelor în teren. Metoda a fost dezvoltată prima dată pentru Munţii Godeanu utilizându-se harta suprafeţelor de nivelare (Niculescu, 1965), atât pentru identificarea parametrilor incluşi în algoritm, cât şi pentru testarea rezultatelor obţinute în vederea îmbunătăţirii metodei. Datorită rezultatelor bune obţinute s-a utilizat aceeaşi metodă şi pentru cartarea suprafeţelor de nivelare din Munţii Mehedinţiului şi, împreună cu observaţiile din teren, s-a realizat harta suprafeţelor de nivelare din această unitate de relief.