Rezumat: Scopul articolului este acela de a analiza disparităţile teritoriale ale infrastructurii de apă din Câmpia Olteniei. Lucrarea se axează pe următoarele aspecte principale, specifice pentru dinamica generală a infrastructurii de distribuţie a apei în ultimul deceniu:
– creşterea numărului de aşezări conectate la reţeaua de distribuţie a apei potabile;
– aspecte cantitative privind producţia de apă potabilă (m³/zi) şi diferitele tipuri de consumatori (mii m³).
Articolul intenţionează să valorifice baza de date la nivel de NUTS V (TEMPO Online serii de timp, Institutul Naţional de Statistică) şi să ilustreze cartografic principalele schimbări înregistrate de indicatorii statistici utilizaţi pentru analiză: numărul unităţilor administrativ-teritoriale (UAT) conectate la reţeaua de distribuţie a apei, lungimea infrastructurii de distribuţie a apei, capacitatea instalaţiilor de a produce apă potabilă, consumul de apă pe tipuri de consumatori). În Câmpia Olteniei, creşterea UAT-urilor racordate la reţeaua de distribuţie a apei potabile a fost legată de dezvoltarea operatorului regional pentru managementul apei – Compania de Apă Oltenia. În ciuda punctelor sale slabe, acest actor principal de pe piaţa apei din Oltenia va include staţii de lucru în două oraşe mici (Băileşti şi Calafat), asigurând astfel o mai bună distribuţie a apei pe un areal mai extins din Câmpia Oltenia. În ultimii zece ani, infrastructura de distribuţie a apei a devenit mai accesibilă pentru aşezările şi populaţia rurală. Producţia de apă potabilă a scăzut (capacitatea instalaţiilor de a produce apă potabilă era cu 1,1% mai mică în 2008 decât în anul 2000) în ultimul deceniu, această dinamică fiind corelată cu evoluţia negativă a populaţiei totale (numărul locuitorilor a scăzut cu 98 736 persoane între 1990 şi 2009) în Câmpia Olteniei, precum şi cu reducerea activităţilor agricole şi industriale. Consumul în funcţie de cele două categorii de consumatori (consumatori casnici şi alte tipuri = agenţi economici) se caracterizează printr-o descreştere diferită: în cazul consumatorilor casnici se înregistrează o scădere de numai 17%, faţă de 49,2% în cazul celuilalt tip de consumatori. Această dinamică poate fi pusă pe seama restrângerii activităţilor economice, implicit a diminuării marilor consumatori de apă din agricultură şi industrie.