fg
Volum XI |

Expansiunea şi evoluţia peisajului industrial în cadrul sectorului 4 al municipiului Bucureşti

Rezumat: Municipiul Bucureşti, sub impactul noilor politici de după 1990, înregistrează o tranziţie de la o economie de piaţă centralizată la una descentralizată, cu implicaţii numeroase la nivelul tuturor componentelor de mediu. Ca urmare a acestor transformări economice şi politice, peisajul urban, şi în special cel industrial, a înregistrat un evident recul structural şi funcţional. Analiza întreprinsă de noi are drept scop evaluarea dinamicii spaţio-temporale a peisajului industrial din cadrul sectorului 4 al municipiului Bucureşti, pornind de la hărţile istorice disponibile pentru perioada 1900-2010. Cercetările întreprinse cu ajutorul metodelor şi tehnicilor G.I.S. la care se adaugă completarea fişelor de observaţie, reflectă la nivelul anilor 1900-2010 existenţa a trei perioade distincte: 1900-1945, cu un peisaj industrial incipient, 1945-1989, cu un peisaj industrial de tip platformă (Progresu, Berceni, IMGB etc.), şi 1989 – prezent. După 1989, destructurarea unor întreprinderi şi în mod deosebit a platformelor industriale a condus la fragmentarea până la dispariţie a peisajului industrial. Remanenţa problemelor de mediu, amplificarea lor în raport cu schimbarea funcţiilor unor cartiere şi extinderea necontrolată a rezidenţialului, sunt doar câteva aspecte care ar trebui să se constituie în priorităţi ale programelor de dezvoltare urbană la nivelul sectorului 4 al municipiului Bucureşti.

Volum X |

Modificări ale modului de utilizare a terenurilor în zona metropolitană Bucureşti şi impactul acestora asupra calităţii mediului din noile arii rezidenţiale

Rezumat: Spaţiul metropolitan bucureştean se află într-o fază de reorganizare cu dinamică rapidă şi complexă, ca răspuns la modificările ce survin în contextul politic, instituţional, administrativ, economic şi social. În ultimii 20 de ani, modul de utilizare a terenurilor din zona analizată a înregistrat profunde schimbări, îndeosebi prin conversia terenului agricol în spaţii rezidenţiale şi comerciale. Ultimele două categorii de utilizare a terenului au înregistrat de altfel o dinamică ascendentă şi în detrimentul spaţiilor industriale. Spaţiile rezidenţiale manifestă în zona metropolitană bucureşteană o extindere cantitativă importantă, larg diseminată teritorial, şi calitativ extrem de diversificată. Studiul analizează modificările în modul de utilizare a terenurilor care au impact asupra calităţii mediului din aceste spaţii rezidenţiale. Rezultatele analizei indică fragmentarea şi reducerea zonelor cu utilizare agricolă şi împădurite, dar şi extinderea dezorganizată a rezidenţialului,, cu efecte directe şi indirecte asupra calităţii mediului nucleelor rezidenţiale implicate. Explicaţia derivă din lipsa coordonării între extrem de numeroasele proiecte de investiţii instituţionale sau private în domeniul construcţiei de spaţiu locativ şi incapacitatea autorităţilor publice de a îşi exercita corespunzător noile atribuţii de reglementare şi decizie (în perioada 1947-1990 proprietatea imobiliară era administrată în cea mai mare parte de stat, iar după 1990 a urmat un vid decizional care a determinat disfuncţionalităţi în organizarea teritoriului care vor fi rezolvate extrem de dificil).

Volum IX |

Calitatea aerului interior din locuinţele bucureştene în contextul schimbărilor climatice prezente

Rezumat: Calitatea aerului interior reprezintă unul dintre factorii ce condiţionează calitatea locuirii din spaţiile rezidenţiale urbane. Lucrarea îşi propune să analizeze distribuţia spaţială şi temporală a parametrilor ce definesc calitatea aerului interior din spaţii de locuit reprezentative ale municipiului Bucureşti în relaţie cu factorii de influenţă. Caracterizarea factorilor de influenţă permanenţi, sezonieri şi conjuncturali s-a realizat utilizând metodologiile US EPA (1991) si OMS (2006). În perioada noiembrie 2008 – februarie 2010, s-au aplicat chestionare pentru aprecierea dimensiunii factorilor de influenţă din interiorul şi exteriorul spaţiilor de locuit. Concomitent, pentru determinarea valorilor indicatorilor reprezentativi de calitate a aerului interior au fost efectuate măsurători în spaţiile de locuit selectate. Din analiza rezultatelor obţinute se poate afirma că în habitatul intern al majorităţii spaţiilor rezidenţiale din municipiul Bucureşti calitatea aerului este nesatisfăcătoare, fiind depăşite valorile de confort uman recomandate prin legislaţia internaţională, la indicatori precum: compuşi organici volatili, dioxid de carbon ori pulberi în suspensie. Sistemele de ventilare ale clădirilor sunt în cea mai mare parte dezafectate ori nu funcţionează, astfel că izolarea termică a imobilelor vine să agraveze aceste probleme în cazul în care nu este combinată cu îmbunătăţirea sistemelor de aerisire. Extinderea semnificativă a spaţiilor rezidenţiale “bolnave”, ineficiente economic, ecologic şi/sau sanitar, în contextul schimbărilor actuale de mediu, impune o abordare integrată a problemelor ce ţin de managementul calităţii aerului în spaţiile rezidenţiale din municipiul Bucureşti.