Rezumat: Calitatea aerului interior reprezintă unul dintre factorii ce condiţionează calitatea locuirii din spaţiile rezidenţiale urbane. Lucrarea îşi propune să analizeze distribuţia spaţială şi temporală a parametrilor ce definesc calitatea aerului interior din spaţii de locuit reprezentative ale municipiului Bucureşti în relaţie cu factorii de influenţă. Caracterizarea factorilor de influenţă permanenţi, sezonieri şi conjuncturali s-a realizat utilizând metodologiile US EPA (1991) si OMS (2006). În perioada noiembrie 2008 – februarie 2010, s-au aplicat chestionare pentru aprecierea dimensiunii factorilor de influenţă din interiorul şi exteriorul spaţiilor de locuit. Concomitent, pentru determinarea valorilor indicatorilor reprezentativi de calitate a aerului interior au fost efectuate măsurători în spaţiile de locuit selectate. Din analiza rezultatelor obţinute se poate afirma că în habitatul intern al majorităţii spaţiilor rezidenţiale din municipiul Bucureşti calitatea aerului este nesatisfăcătoare, fiind depăşite valorile de confort uman recomandate prin legislaţia internaţională, la indicatori precum: compuşi organici volatili, dioxid de carbon ori pulberi în suspensie. Sistemele de ventilare ale clădirilor sunt în cea mai mare parte dezafectate ori nu funcţionează, astfel că izolarea termică a imobilelor vine să agraveze aceste probleme în cazul în care nu este combinată cu îmbunătăţirea sistemelor de aerisire. Extinderea semnificativă a spaţiilor rezidenţiale “bolnave”, ineficiente economic, ecologic şi/sau sanitar, în contextul schimbărilor actuale de mediu, impune o abordare integrată a problemelor ce ţin de managementul calităţii aerului în spaţiile rezidenţiale din municipiul Bucureşti.