Rezumat: Cetățenii străini au început să imigreze în Ungaria în urma transformării sale democratice. Etnia a avut un rol decisiv în această perioadă: au sosit mai ales oameni cu naționalitate maghiară. Ulterior, în urma aderării Ungariei la Uniunea Europeană, tendințele globale au avut un impact asupra rețelelor de migrație maghiare: sursa migratorie a Ungariei s-a extins și a fost capabilă să atragă cetățeni străini la distanțe mai mari.
Astfel, se disting două niveluri cauzale ale migrației internaționale către Ungaria: impactul migrației globale și deplasările din țările din bazinul carpatic spre Ungaria. În Europa, ponderea principală a țărilor vecine este legată de afinitățile transfrontaliere de natură lingvistică și culturală. Migrația internațională din Ungaria se caracterizează prin predominanța distanțelor scurte, iar majoritatea populației imigrante are naționalitate maghiară sau vorbește nativ limba maghiară.
Cei mai mulți imigranți din Ungaria sosesc din România, astfel încât obiectivul este analizarea caracteristicilor sociale, economice și demografice ale migranților în funcție de zonele lor de naștere.
Fluxurile migratorii între cele două țări au fost concentrate spațial; un sfert din mișcările cuprinse între 2011 și 2017 au avut loc între Ungaria Centrală și Regiunea de Dezvoltare Centru din România. În alegerea noului loc de reședință, pe lângă centrele de mare importanță economică, regiunile de frontieră joacă și ele un rol important, fapt care poate fi, în parte, explicat prin fenomenul migrației circulare, dar și prin interacțiunea mai lesnicioasă cu acei membri ai familiei care au rămas acasă.