Rezumat: Spaţiul metropolitan bucureştean se află într-o fază de reorganizare cu dinamică rapidă şi complexă, ca răspuns la modificările ce survin în contextul politic, instituţional, administrativ, economic şi social. În ultimii 20 de ani, modul de utilizare a terenurilor din zona analizată a înregistrat profunde schimbări, îndeosebi prin conversia terenului agricol în spaţii rezidenţiale şi comerciale. Ultimele două categorii de utilizare a terenului au înregistrat de altfel o dinamică ascendentă şi în detrimentul spaţiilor industriale. Spaţiile rezidenţiale manifestă în zona metropolitană bucureşteană o extindere cantitativă importantă, larg diseminată teritorial, şi calitativ extrem de diversificată. Studiul analizează modificările în modul de utilizare a terenurilor care au impact asupra calităţii mediului din aceste spaţii rezidenţiale. Rezultatele analizei indică fragmentarea şi reducerea zonelor cu utilizare agricolă şi împădurite, dar şi extinderea dezorganizată a rezidenţialului,, cu efecte directe şi indirecte asupra calităţii mediului nucleelor rezidenţiale implicate. Explicaţia derivă din lipsa coordonării între extrem de numeroasele proiecte de investiţii instituţionale sau private în domeniul construcţiei de spaţiu locativ şi incapacitatea autorităţilor publice de a îşi exercita corespunzător noile atribuţii de reglementare şi decizie (în perioada 1947-1990 proprietatea imobiliară era administrată în cea mai mare parte de stat, iar după 1990 a urmat un vid decizional care a determinat disfuncţionalităţi în organizarea teritoriului care vor fi rezolvate extrem de dificil).