fg

Turism

Volum XX |

Imaginea haiducilor și uslașilor și rolul acesteia în formarea sporturilor și jocurilor tradiționale ca patrimoniu imaterial al zonei ex-Iugoslave

Rezumat: Istoria și memoria culturală a mișcărilor haiducilor și uslașilor pe teritoriul balcanic este bine documentată și chiar a devenit recunoscută ca parte a patrimoniului material și imaterial din regiunea balcanică. Această importanță istorică și culturală se reflectă în cea mai mare parte în literatura epică orală, toponomastică și unele tradiții și obiceiuri locale. Scopul cercetării este de a analiza contextul moștenirii „hajduks și uskoks” pe teritoriul fostei Iugoslavii (Serbia, Croația, Bosnia și Herțegovina și Muntenegru), și în special de a analiza reflectările rămășițelor culturale ale acelor mișcări evidențiate în tradițiile orale și sporturile și jocurile tradiționale ca patrimoniu cultural imaterial al regiunii. O atenție specială este acordată diverselor „jocuri și abilități haiducești” tradiționale care au fost transmise evenimentelor sportive tradiționale și reflectă asemănări mari la nivel regional. Acest lucru este confirmat de compararea evenimentelor selectate din zona ex-Iugoslavă în diferite contexte. Aceste evenimente sunt percepute ca parte a unei culturi populare vii și a unui fel de comemorare publică a mișcărilor și bătăliilor istorice ale haiducilor și uslașilor devenind recent un element prospectiv al patrimoniului cultural imaterial cu recunoaștere internațională (de ex. Olimpiada Nevesinje, Alka din Sinj, Jocurile ecvestre Ljubičevo etc.). Cu toate acestea, în timpul procesului de popularizare și globalizare, sporturile și jocurile populare tradiționale au devenit un fel de tradiție inventată în cadrul procesului de comoditizare și comercializare. Domeniul de aplicare și popularitatea unor astfel de evenimente și tradiții sportive sunt limitate și puse în pericol, cerând mai multă atenție publică, reafirmare și sprijin.

Volum XX |

Turismul în căsuțele din copaci: probleme și perspective viitoare

Rezumat: Turismul este un sector global major relevant pentru multe economii, cu toate acestea, se recunoaște, de asemenea, că turismul are diverse efecte negative sociale, culturale, economice și de mediu. Acesta este în special cazul turismului convențional/de masă. Diferite forme ale așa-numitului turism alternativ ar trebui să compenseze aceste impacturi negative și să promoveze o dezvoltare mai durabilă. Turismul în căsuțe din copaci (TT) se încadrează în aceste noi tendințe durabile și experiențiale. De asemenea, trebuie să recunoaștem nevoia crescândă de a oferi experiențe unice, specifice de călătorie și cazare de către operatorii de turism și hotelieri, pentru a fi competitivi cu ceilalți. Acest lucru, la rândul său, duce la o suprautilizare a termenului de durabil în situațiile care nu sunt deloc sustenabile. Cu toate acestea, deși TT este recunoscut pe scară largă de către operatorii de turism mondiali, literatura de specialitate și dezbaterile asociate pe acest subiect sunt aproape inexistente.
Prezentul articol se concentrează pe specificul, lacunele și provocările TT din perspectivă biologică, socială și de mediu. La final, sunt oferite cele mai bune recomandări – inclusiv modelul general al TT. Din cauza lipsei literaturii de specialitate pe acest subiect, a dezbaterilor și a statisticilor comparabile, lucrarea ar trebui considerată mai mult un început de dezbatere, decât o analiză cuprinzătoare.

Volum XX |

Turismul durabil și turismul comunitar în insulele mici: o analiză a politicilor

Rezumat: Importanța sectorului turistic pentru micile state insulare în curs de dezvoltare (SIDS) se bazează pe „insularitatea” lor. Turismul contribuie la dezvoltarea socio-economică în multe feluri. Cu toate acestea, dependența mare față de entitățile și expertiza străină a împiedicat procesele care asigură un control local mai mare, proprietatea, participarea și evitarea problemelor. Renunțarea la aceste dependențe este una dintre cele mai mari provocări cu care se confruntă SIDS în căutarea lor de autodeterminare și a unui viitorul emancipator. Articolul susține că trebuie găsite noi căi și traiectorii pentru a induce schimbarea necesară în care durabilitatea și incluziunea devin fundamentale pentru autodeterminare, justiție socială și un turism corect. Articolul sugerează stabilirea unor politici insulare specifice care să susțină sustenabilitatea și turismul comunitar (CBT). Sugestiile includ, de asemenea, înființarea unui hub regional CBT pentru insulele dintr-o regiune. Acest articol este o lucrare conceptuală bazată pe date secundare, articole de specialitate, cărți și documente guvernamentale.

Volum XX |

O abordare euristică pentru determinarea celor mai bune rute turistice pentru mănăstirile medievale Fruška Gora din Serbia

Rezumat: Acest studiu prezintă rezultatele unei analize comprehensive ce a avut ca scop găsirea celor mai bune rute care să lege 20 de obiective turistice importante din Serbia: 16 mănăstiri medievale din Muntele Fruška Gora, alte două mănăstiri din zonă și orașele Novi Sad și Belgrad ca puncte de plecare pe traseu. Au fost formulate mai multe problemele ale voiajorilor comerciali, cele mai scurte trasee fiind găsite în urma unei abordări euristice și a unui algoritm genetic dezvoltat special pentru acest studiu. Cel mai bun traseu care leagă toate cele 20 de situri de mare interes turistic este determinat mai întâi în termeni strict geografici, folosind coordonatele GPS și distanțele ortodromice. Acest rezultat, considerat optim în sens matematic, nu este însă fezabil în realitate, dar poate fi folosit ca un reper țintă pentru a fi comparat cu toate celelalte alte soluții obținute dacă s-ar folosi mașina pentru vizitarea tuturor obiectivelor. În cadrul acestui studiu, distanțele dintre diferite obiective au fost stabilite ținând cont de principalele noduri ale infrastructurii de transport rutier, datele fiind descărcate de pe Google Maps Service. Cele mai scurte rute țin cont de topografia zonei și pot fi folosite pentru planificarea vizitelor turistice și nu numai la mănăstiri și orașe de importanță națională și internațională. Rezultatele acestui studiu pot aduce o contribuție la îmbunătățirea strategiilor guvernamentale privind călătoriile în Serbia și marketingul turistic. Această abordare este de asemenea aplicabilă și în alte domenii, care permit extinderi și îmbunătățiri ulterioare.

Volum XX |

Certificarea și promovarea turismului durabil: atitudinea consumatorilor față de eticheta ecologică a UE

Rezumat: Potențialul sistemului de certificare ecoturistică are o dezvoltare promițătoare, având în vedere cererile crescânde de facilități de cazare ecologice pentru turiști în vacanța lor. Importanța sistemului de certificare și impactul sau influența acestuia asupra mediului economic, social, dar și asupra mediului natural este foarte mare. Oportunitățile oferite de activitatea de certificare sunt foarte largi, oferind o serie de avantaje comunităților locale, dar și operatorilor de turism din zonele în care este implementat un astfel de sistem. De aceea au fost elaborate standardele referitoare la etichetarea ecologică şi au fost introduse în sistemele naţionale şi regionale de analiză a ciclului de viaţă al produselor.
Scopul lucrării este de a evidenția situația actuală, posibilitățile și abordările certificării ecologice în turismul din România și aducerea în prim plan a unor elemente fundamentale privind eticheta ecologică. Pentru a determina atitudinea actuală a consumatorilor români față de etichetarea ecologică a produselor, a fost aplicat un chestionar. Acesta s-a concentrat pe identificarea percepţiei consumatorilor români faţă de eticheta ecologică şi a modului cum aceasta influenţează comportamentul de cumpărare al acestora.
Pe baza rezultatelor acestei cercetări, am putut observa nivelul ridicat de notorietate al etichetelor ecologice în rândul consumatorilor români, dar și o nebulozitate în ceea ce privește noțiunea de etichetă ecologică, incertitudinea făcâdu-și prezența în rândul respondenților noștri.