fg

Geografie regională

Volum XVIII |

Cetățenii născuți pe teritoriul României cu domiciliul actual în Ungaria, în perioada 2011-2017

Rezumat: Cetățenii străini au început să imigreze în Ungaria în urma transformării sale democratice. Etnia a avut un rol decisiv în această perioadă: au sosit mai ales oameni cu naționalitate maghiară. Ulterior, în urma aderării Ungariei la Uniunea Europeană, tendințele globale au avut un impact asupra rețelelor de migrație maghiare: sursa migratorie a Ungariei s-a extins și a fost capabilă să atragă cetățeni străini la distanțe mai mari.
Astfel, se disting două niveluri cauzale ale migrației internaționale către Ungaria: impactul migrației globale și deplasările din țările din bazinul carpatic spre Ungaria. În Europa, ponderea principală a țărilor vecine este legată de afinitățile transfrontaliere de natură lingvistică și culturală. Migrația internațională din Ungaria se caracterizează prin predominanța distanțelor scurte, iar majoritatea populației imigrante are naționalitate maghiară sau vorbește nativ limba maghiară.
Cei mai mulți imigranți din Ungaria sosesc din România, astfel încât obiectivul este analizarea caracteristicilor sociale, economice și demografice ale migranților în funcție de zonele lor de naștere.
Fluxurile migratorii între cele două țări au fost concentrate spațial; un sfert din mișcările cuprinse între 2011 și 2017 au avut loc între Ungaria Centrală și Regiunea de Dezvoltare Centru din România. În alegerea noului loc de reședință, pe lângă centrele de mare importanță economică, regiunile de frontieră joacă și ele un rol important, fapt care poate fi, în parte, explicat prin fenomenul migrației circulare, dar și prin interacțiunea mai lesnicioasă cu acei membri ai familiei care au rămas acasă.

Volum XVIII |

Analiza ierarhizării geografice rezultată din proprietățile LGA-urilor (unități teritoriale ale guvernelor locale) din Nigeria

Rezumat: Evenimentele naturale și entitățile creează adesea o structură care prezintă o scalare în organizarea acestora în spațiu și în timp. Ierarhizarea este o caracteristică comună a sistemelor naturale și sociale. Analiza ierarhizării poate determina o mai bună înțelegere a structurii și a funcției diferitelor locuri dintr-un peisaj, ducând astfel la o politică și intervenții mai bune pentru dezvoltarea durabilă. Studiul a examinat ierarhizarea din datele selectate la nivelul unităților teritoriale ale autorităților locale (LGA). Datele privind populația, rețeaua rutieră și limitele au fost furnizate, procesate și analizate cu software-ul ArcGIS pentru a se confirma sau nu legea lui Zipf și pentru a arăta structura formată de aceste atribute în toate LGA-urile din Nigeria. A fost adoptată o relație cap-la-coadă pentru a identifica ierarhia în seturile de date. Rezultatele au arătat că populația, suprafața, densitatea populației și densitatea rutieră au fost scalate. Pentru populație, suprafață, densitatea populației și densitatea rutieră există 6, 5,4 și 3 clase în LGA-uri. Aceste clase reprezintă clasificarea naturală și dinamică, și care sunt incluse în date. Evident, rezultatele indică clar că există mai multe clase decât clasificarea dihotomică uzuală, consolidând astfel dualismul în dezvoltare. Ierarhizarea geografică formată de aceste proprietăți a oferit o perspectivă asupra peisajului socio-eco-politic dezvăluind modelul nesustenabil de dezvoltare din cadrul întregii țării. În concluzie, utilizarea clasificării naturale inclusă în datele empirice este sugerată ca o modalitate mai bună de a clasifica autoritățile locale, sporind astfel discuțiile pentru formularea de politici care să abordeze astfel de inegalități evidente în ierarhizarea actuală.

Volum XVII |

Tipare postcomuniste ale migrației în România: dinamică și perspective teritoriale

Rezumat: Lucrarea abordează o problemă de mare importanță pentru România, aceea a migrației internaționale, aflate într-un proces continuu de exacerbare după prăbușirea regimului comunist, dar cu diferențieri spațiale importante. Acest demers a impus necesitatea unei serii de reprezentări spațiale menite să evidențieze tipologia și structura fluxurilor migratorii la nivelul întregii țări în perioada postcomunistă, dar și schimbările de direcție sau de intensitate ale acestora. În aproape trei decenii, din România au emigrat peste 550.000 persoane, alte aproape 240.000 persoane fiind plecate temporar în străinătate în 2017, conform datelor statistice oficiale, în realitate numărul acestora fiind mult mai mare. Migrația internațională a românilor prezintă caracteristici aparte, putând fi individualizate patru perioade distincte, caracterizate prin caracteristici demografice si distributie teritorială specifică. În ansamblu, se constată o glisare a zonelor emițătoare de emigranți dinspre vestul și centrul țării imediat după căderea comunismului către zona estică și sudică în ultimii ani, cu antrenarea predominantă a adultilor tineri.

Volum XVI |

Dezvoltarea educației în perioada post-criză economică în zonele rurale. Studiu de caz: județul Argeș, România

Rezumat: Dezvoltarea educației în perioada post-criză economică în zonele rurale. Studiu de caz: județul Argeș, România. Educația, atât în lume cât și în România, reprezintă pilonul de bază al oricărei societăți. În acest articol se evidențiază modul de evoluție al sistemului educativ în zonele rurale din cadrul județului Argeș în perioada de criză și post criză financiară. Studiul s-a bazat pe date de evidență statistică, dar și din datele Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene. Analiza se aplică la nivelul a 95 de unități rurale de la nivelul județului Argeș. Pe lângă variabilele educaționale, s-au luat în considerare și indicatori sociali și economici pentru a oferi o mai mare veridicitate anlizei. În demersul metodologic articolul recurge la analiza în componente principale și clasificării ierarhice ascendentă fiind analizată la nivelul anului 2010 și 2016. În cadrul rezultatelor obținute se remarcă tipologia specifică educației din comunele din proximitatea municipiului Pitești cu o dezvoltatare ridicată, urmată de categoria comunelor cu o populație foarte îmbătrânită de unde a migrat majoritatea forței de muncă tinere. O altă categorie este reprezentată de comunele în care predomină sectorul primar, iar o ultimă categorie este cea a comunelor cu populație etnică dezavantajată.

Volum XVI |

Măsurarea nivelului de dezvoltare socio-economică a regiunilor NUTS2 adiacente Dunării

Rezumat: Existența discrepanțelor socio-economice interne reprezintă una din principalele piedici în dezvoltarea durabilă a regiunii dunărene și ducerea la îndeplinire a diferitelor programe, strategii și planuri de acțiune pentru dezvoltare macro-regională. De aceea, este extrem de important să se evalueze aceste discrepanțe ținând cont de bază complexă, care nu doar analizează individual anumiți indicatori. Prin urmare, considerăm necesare o metodologie și o abordare mai complexe, similare cu cele utilizate pentru elaborarea modelelor europene de dezvoltare spațială. Pentru a măsura nivelul actual al dezvoltării socio-economice a regiunilor dunărene în mod complex, am elaborat indicele denumit Indicele de Dezvoltare și Prosperitate, ce a fost calculat utilizând cele mai noi date disponibile pentru 8 indicatori cheie. Spre deosebire de majoritatea studiilor care analizează regiunile NUTS0 și foarte rar NUTS1, studiul de față se axează pe analiza la nivel NUTS2, astfel încât să ofere o imagine detaliată a regiunilor dunărene. O altă diferență semnificativă comparativ cu literatura de specialitate este dată de faptul că am analizat în general doar reiunile NUTS adiacente cursului Dunării, și nu toată regiunea în ansamblu (așa cum este definită în cadrul Strategii Regiunii Dunării). Această abordare ne oferă șansa de a desfășura această analiză în două etape importante. Mai întâi, se face o analiză comparativă și o clasificare a regiunilor NUTS adiacente Dunării, ceea ce oferă mărturii empirice privind discrepanțele socio-economice destul de complexe. Apoi, pentru a putea estima rolul Dunării pentru dezvoltare în regiunile NUTS2 adiacente, am comparat rezultatele obținute pentru DPI pentru regiunile analizate cu cele pentru alte regiuni dintr-o anumită țară. Deși există unele limitări ale acestei abordări, întrucât dezvoltarea depinde de numeroși factori, foarte diferiți, rezultatele acestui studiu oferă o bază solidă pentru elaborarea unor politici adecvate pe viitor.