fg

Subscribe2


 

Geografie umană şi economică

Volum XVII |

O evaluare a potențialului resurselor umane din Regiunea de Vest a României

Rezumat: Datele analizate în acest studiu arată că potențialul resurselor umane din Regiunea Vest este limitat din punct de vedere natural și caracterizat prin disparități care sunt multidimensionale din punct de vedere cantitativ și calitativ. Când luăm în considerare regiunea din punct de vedere al subunităților administrative, există zone care au resurse umane excedentare cerințelor, dar insuficient dezvoltate și dezechilibrate din punct de vedere structural (județul Hunedoara), altele cu resurse umane de înaltă calitate, dar cu resurse limitate numeric și cu mare potențial de atragere a acestora din alte zone (județele Arad și Timiș) și cazul unei zone ale cărei resurse umane sunt insuficient dezvoltate și deficitare din punct de vedere cantitativ (județul Caraș-Severin).

Volum XVI |

Delimitarea franjei rurbane: orașul Aligarh ca studiu de caz

Rezumat: Orașele depind de împrejurimile lor pentru existența și creșterea lor. Având populație în creștere rapidă, orașele au nevoie de o cantitate imensă de produse agricole pentru susținere. Depind, în mare măsură, de mediul rural pentru aprovizionarea cu legume, lapte, cereale, fructe și forță de muncă. Aceste mărfuri nu sunt aduse numai din imediata vecinătate, dar și de la sute de mile depărtare. Astfel, orașul acoperă o zonă vastă de împrejurimi pentru a-și obține produsele agricole. Frecvența și intensitatea serviciilor depind de legăturile în ceea ce privește distanța dintre un oraș și mediul său rural și natura transportului și comunicării disponibile. Caracteristicile și dezvoltarea socio-economică a unei franje diferă de cele ale alteia. Populația realizează deplasări zilnice pentru a-și desfășura activitățile profesionale traversând orașele de la periferie spre centru, acolo unde se află, în general, birourile și instituțiile în care lucrează. De asemenea, locuitorii satelor călătoresc zilnic către centrele urbane învecinate pentru a-și satisface nevoile socio-economice. Astfel, orașele funcționează ca adevărate centre de gravitație pentru activitățile socio-economice, culturale și administrative care reprezintă cu adevărat împrejurimile rurale.

Orașul Aligarh îndeplinește o varietate de funcții. Acesta oferă o serie de servicii ruralului înconjurător, mai precis: servicii de sănătate, educaționale, bancare și de transport cu autobuzul și primește, în schimb, anumite servicii din zonele învecinate, în principal furnizarea de produse agricole și munca zilnică. Informațiile pe baza cărora a fost delimitată franja rururbană au fost colectate prin anchete și înregistrări întreprinse de colegii și școli, birouri de telefonie, puncte de asamblare a navetei, bănci, piețe rurale și puncte de colectare a laptelui. Cele cinci seturi de factori determinanți pentru delimitarea franjei rururbane din orașul Aligarh includ: caracteristici spațiale, servicii economice, structura ocupațională a populației, determinanți demografici și locativi. Se constată că extinderea orașului se desfășoară în principal spre nord și spre nord-est, mai ales în lungul șoselelor de centură și autostrăzilor naționale.

Volum XVI |

Oamenii fără locuință din orașul Kanpur: un studiu explorativ

Rezumat: Lucrarea îşi propune să analizeze situaţia populaţiei care a trăit cel puţin o data/ niciodata în adăposturi şi casele rudelor, frecvenţa sanselor ca aceştia să locuiască din nou într-un adăpost după mai multe luni sau ani de absenţă şi tiparele de circulaţie între locurile de origine şi oraşul Kanpur, India. Studiul are la bază datele colectate în urma unui amplu studiu de teren efectuat în anul 2002. Datele indică că mai mult de patru cincimi din populaţia fără locuinţă din oraş a locuit cel puţin o dată, pentru o anumită perioadă de timp, într-un adăpost. De asemenea, majoritatea au rude care deţin o locuinţă şi nu sunt persoane fără adăpost, mai puţin de o cincime dintre aceştia fiind de asemenea lipsiţi de adăpost la un moment dat. Mai mult, peste 60% din persoanele fără adăpost au avut şansa de a locui într-un adăpost fie câteva luni într-un an, fie câţiva ani, în timp ce aproape 40% dintre acesţia nu au avut niciodată şansa de a trăi într-un adăpost, fiind condamnaţi să trăiască pe străzi (Locuitorii troturarelor).

Volum XV |

Dezvoltarea demografică a așezărilor din districtul Banatul de Sud

Rezumat: Dezvoltarea demografică a așezărilor din Voievodina se face în concordanță cu legile procesului de urbanizare, ce s-a manifestat în două etape: prima, începută după cel de al doilea război mondial, a ținut pană la începutul anilor 80 din secolul al XX-lea, și s-a caracterizat printr-o polarizare policentrică; cea de a doua etapă, care continuă și în prezent, este cea a polarizării monocentrice. Întrucât așezările lasă o amprentă fundamentală asupra peisajului cultural, fiind totodată principalul determinant al organizării funcționale și transformărilor spațiului geografic, lucrarea de față analizează dezvoltarea spațial-demografică și funcțională a rețelei de așezri din districtul Banatul de Sd, pe baza unor indicatori cantitativi și calitativi.
Rețeaua de așezări cuprinde 94 de localități grupate în 8 municipalități: Pančevo2, Vršac, Kovin, Alibunar, Bela Crkva, Kovačica, Opovo and Plandište. Datele statistice pentru componentele demografice ale rețelei de așezări sunt analizate pentru trei perioade inter-censuare, respectiv 1981-1991, 1991-2002 și 2002-2011. Analiza componentelor demografice a indicat existența a doi poli de concentrare a populației, ce domină rețeaua de așezări a districtului: Pančevo (un sub-centru al zonei metropolitane Belgrad-Novi Sad) și Vršac.

Volum XIV |

Modele teritoriale de dezvoltare socio-economică în sectorul românesc al Văii Dunării

Rezumat: În acest studiu sunt analizate modelele teritoriale de dezvoltare socio-economică în sectorul românesc al Văii Dunării, la nivel de micro-scară (unităţi administrative locale – LAU2) prin intermediul indicelui complex de dezvoltare (INDEV). Lucrarea prezintă calcularea indicilor secundari, care reflectă principalele aspecte ale dezvoltării socio-economice (locuinţe, infrastructura de utilităţi publice, sănătate, ocupare, demografie, educaţie şi economie locală), precum şi distribuţia teritorială a acestora şi a indicelui complex de dezvoltare. Sunt evidenţiate diferenţe între unităţile administrative urbane şi rurale, arealul rural fiind caracterizat de o dezvoltare socio-economică slabă şi foarte slabă, în fapt fiind subdezvoltat, iar spaţiilor urbane fiindu-le specifică dezvoltarea de nivel mediu. Indicele complex de dezvoltare (calculat prin metoda rangurilor reale (sau distanţelor relative) în aplicarea căreia valoarea medie naţională a fiecărui indicator statistic utilizat a fost considerată ca reper) arată că în sectorul românesc al Văii Dunării, comparativ cu nivelul mediu naţional, predomină modelele teritoriale de dezvoltare socio-economică slabă şi foarte slabă.