fg

Subscribe2


 

Geomorfologie

Volum XVII |

Studiu privind evoluția peisajului în bazinul raului Koel de Nord, Jharkhand, India: implicații tectonice și structurale bazate pe analiza hipsometrică

Rezumat: Hispometria este larg utilizată în indicarea efectelor tectonice și a stadiului de eroziune al reliefului. Tectonica, neomogenitatea structurală, diferențele litologice și variațiile climatice duc la undulații topografice marcate în discrepanțe ale valorilor. Indicele hipometric (și curba), care indică distribuția frecvenței altitudinii proporționale cu aria proporțională corespunzătoare, este folosit ca instrument pentru a descrie caracteristicile morfologiei peisajului, variabilitatea litologică și gradul de disecție fluvială. Mulți muncitori au folosit-o pentru a deduce compararea ratelor de eroziune cu ratele tectonice de ridicare. Cu toate acestea, există mulți alți factori care au influențat undulațiile topografice, altele decât tectonica, care au dus la o varietate a hipsometriilor. Indicele morfotectonic, integrala hipsometrică, calculat folosind modele altimetrice digitale (DEM) în mediul SIG, a fost folosit pe scară largă pentru a deduce efectele tectonice, starea eroziunii și controalele structurale. Prezentul studiu este făcut pentru bazinul hidrografic al râului Koel de Nord. Acest râu îzvorăște din platoul Ranchi și unește cu râul Son, aflat la câțiva kilometri nord-vest de Haidarnagar, fiind afluent de dreapta al râului Son. De-a lungul întregului său curs, râul Koel de Nord (260 km) curge prin regiunea de platou formată mai ales din roci metamorfice. Prin urmare, controlul structural pare a fi controlul primar privind evoluția peisajului din acest sub-bazin. În acest studiu, a fost calculată integrala (și curba) hipsometrică pentru cursurile de ordinul trei și cele de ordin superior pentru a vedea dacă acest indice morfotectonic indică vreun semn de înfluență tectonică, structurală sau litologică asupra evoluției peisajului din bazinul râului Koel de Nord.

Volum XVII |

Migrarea laterală a cursului Jiului între 1864 și 2018. Studiu de caz: sectorul Craiova – Zăval

Rezumat: În ultimii 154 de ani, cursul Jiului de la confluența cu Amara-dia și până la vărsarea în Dunăre a suferit modificări laterale și de lungime. Scopul prezentului articol este acela de a evidenția aceste modificări și de a le stabili amploarea, cu desprinderea unor concluzii legate de viitoarea evoluție a cursului Jiului.
Rezultatele analizei suporturilor cartografice au arătat că din 1864 și până în 2018 Jiul s-a scurtat în secțiunea inferioară cu 38,1 km, scăzând de la 134 de km la 95,9 km. Scurtarea cursului s-a realizat treptat. Astfel, între 1864 și 1910 lungimea cursului a scăzut cu 25,6 km, de la 134 km până la 108,4 km. Din 1910 și până în 1970 s-a mai produs o scur-tare cu 11,9 km, iar între 1970 și 2018, Jiul şi-a scurtat cursul cu aproximativ 0,6 km. Cea mai mare distanță dintre cursul istoric și cel prezent indică o valoare de 11.22 km la vărsarea în Dunăre.

Volum XVII |

Analiza relației dintre microclimat și producția microbială de dioxid de carbon din sol în zonele carstice Ta-polca și Gömör-Tornai, Ungaria

Rezumat: În cadrul zonelor carstice, sistemul epicarstului este un mediu complex și senzitiv care se dezvoltă ca interfață între profilul de sol și zona vadoasă. Epicarstul este o zonă de alterare/meteorizare a rocilor carbonatice formată prin procese abiotice și abiotice. În această lucrare sunt prezentate rezultatele unei investigații complexe care a avut loc în epicarstul ce corespunde dolinelor din cadrul a două regiuni carstice (Gömör-Torna și Tapolca) din Ungaria folosind tehnici de analiză multicriterială în vederea identificării factorilor de control a proceselor carstice precum și pentru a determina diferențieri teritoriale și sezoniere ale proceselor de disoluție specifice epicarstului. Datele obținute au fost comparate luând în considerare gradul de impact antropic din cele două zone carstice eșantionate. După patru ani de măsurători și observații, rezultatele obținute indică existența variațiilor sezoniere, diurne și spațiale semnificative ale parametrilor fizici, chimici și biologici ai învelișului de sol care acoperă și influențează epicarstul din zonele carstice studiate.

Volum XVI |

O hartă web a peisajelor Muntelui Vitosha și dezvoltarea științei peisajului în Bulgaria

Rezumat: În primul rând, scopul articolului este acela de a prezenta clasificarea peisajelor și harta acestora la nivelul Muntelui Vitosha. Pe de altă parte, lucrarea furnizează harta ca exem-plu și ilustrare în contextul abordărilor tradiționale utilizate în Bulgaria cu privire la definirea peisajului, precum și în cercetarea și clasificarea peisajelor. În articol se realizează și o succintă prezentare a dezvoltării științei peisajului în Bulgaria.
Alegerea arealului de studiu este legată de faptul că Muntele Vitosha reprezintă o arie protejată, fiind declarat Parc natural în 1934, iar în prezent este parte a rețelei Natura 2000.
Harta peisajelor Muntelui Vitosha este realizată prin utiliz-area instrumentelor GIS și este implementată ca o hartă web, ceea ce ușurează mult accesul, examinarea și lucrul cu aceasta, în comparație cu hărțile statice.

Volum XVI |

Impactul expansiunii urbane asupra Luncii Jiului. Studiu de caz – Municipiul Craiova, România

Rezumat: Expansiunea urbană a oricărei așezări presupune modificarea mediului natural și transformarea treptată a acestuia într-unul antropic, care să asigure necesitățile comunității. Un prim pas în planificarea urbană îl constituie identificarea schimbărilor produse, iar acest studiu reconstituie modificările antropice induse luncii Jiului în ultimii 150 de ani, prin intermediul comparațiilor spațiale multi temporale, a caracteristicilor geomorfologice și a indicatorilor de antropizare și transformare a mediului. Prin procesarea materialelor cartografice istorice si a imaginilor satelitare actuale se evidențiază dinamica zonelor umede si a ariei construite din lunca Jiului in perioada 1864 – 2017. Extinderea teritoriul urban a impus lucrări de protecție împotriva inundațiilor, ce au fost realizate de-a lungul canalelor și lacurilor rezultate din desecarea bălților si zonelor mlăștinoase. Pe cursul Jiului au fost executate lucrări hidrotehnice de îndreptare, îndiguire și regularizare, ceea ce a dus la transformarea cursului dintr-unul puternic meandrat cum era în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, într-unul sinuos în anul 2017. Studiul se constituie într-un instrument util in planificarea urbană, prin centralizarea modificărilor survenite în luncă, a lucrărilor antropice realizate si a schimbărilor cursului Jiului in sectorul analizat.