fg

Subscribe2


 

Geomorfologie

Volum XV |

Caracteristici de formă ale insulelor fluviale bazate pe tehnici SIG. Studiu de caz: insulele Dunării între Giurgiu şi Olteniţa

Rezumat: Scopul acestui studiu este de a descrie cantitativ aspectul insulelor fluviale utilizând tehnicile GIS. În acest sens, au fost selectați pentru analiză opt parametrii morfometrici. Pentru automatizarea fluxului de lucru, toate funcțiile folosite pentru calcularea parametrilor au fost grupate într-un model conceptual. Ca studiu de caz a fost ales sectorul dunărean Giurgiu – Oltenița. Evoluția formei insulelor fluviale a fost urmărită pentru intervalul 1864 – 2010. Informațiile au fost extrase din surse de date istorice precum hărțile vechi și ortofoplanuri. Modelul conceptual creat a fost rulat pentru fiecare an analizat.
Rezultatele ilustrează schimbări majore în aspectul insulelor fluviale dunărene prezente în sectorul studiat. Între 1864 și 2010 numărul insulelor a crescut ușor, iar suprafața totală a acestora a variat de la 21.19 kmp la 27.96 kmp. În perioada studiată forma insulele fluviale a evoluat de la un aspect circular la unul alungit. Cunoașterea informațiilor privind forma acestor formațiuni geomorfologice este relevantă pentru strategiile de reconstrucție ecologică în lungul râurilor/fluviilor, conservarea și menținerea habitatelor protejate.

Volum XV |

Clasificarea, tipologia şi distribuţia rocilor de solificare din România

Rezumat: Prezenta lucrare caută să aducă o contribuție la cunoașterea tipurilor de roci parentale ale solurilor ce se găsesc pe teritoriul României, precum și a ponderii acestora.
În decursul evoluției sale geologico-geografice, pe teritoriul României s-au format un număr foarte variat de formațiuni geologice (petrografice), de la roci cristaline la luturi, nisipuri, depozite fluviale sau organice. Pentru că tipurile de roci sunt numeroase, iar distribuția lor teritorială se schimbă pe spații restrânse, lucrarea îşi propune gruparea lor după modul de asociere, după geneză, precum și după contribuția la formarea solurilor.
Lucrarea introduce o nouă hartă a rocilor de solificare din România, scara 1:1.000.000, care are ca scop nu numai clasificarea lor teoretică, dar deasemenea şi determinarea suprafeţeor ocupate de către fiecare categorie, şi distribuţia acestora pe unităţile de relief majore ale ţării. În plus faţă de noua hartă, Pe lângă noua hartă, rezultată în urma prelucrării şi actualizării diverselor materiale cartografice folosind tehnici SIG, sunt oferite informaţii cu privire la tipurile de soluri formate pe fiecare categorie de roci parentale.

Volum XV |

Analiza morfologică a teraselor din Bazinul Topologului: un mod de abordare a evoluţiei reţelei de văi

Rezumat: Organizarea retelei de vai este cea care impune definitivarea morfologica a teritoriului, construind anumite modele de relatii, care iau in considerare o serie de parametri, cum ar fi cei climatici, tectonici, eustatici si glacioeustatici, nivele de baza locale si regionale, morfodinamica locala. Concretizarea lor se reflecta in peisaj prin diferentieri structurale si cantitative ale rezultatelor evolutiei vailor la nivelul teraselor. Un exemplu in acest sens este bazinul Topologului care se suprapune peste 3 unitati morfostructurale cu dinamica diferita: grupa Muntilor Făgăraş, Subcarpatii Argesului si ai Valcii, respectiv Piemontul Cotmeana. Analiza pozitiei, numărului, fizionomiei si structurii teraselor actuale, a modului in care reteaua hidrografica, evoluand, s-a impus in peisaj permite identificarea si urmarirea unor modele cu particularitati diferite pe cele trei sectoare drenate de raul Topolog. Astfel, in sectorul montan evolutia vaii a impus remanieri hidrografice, in cel subcarpatic, o adancire pe traseul initial, iar in sectorul piemontan modificari prin deplasari laterale impuse de amplitudinea înălţării şi grosimea mai mare a depozitelor piemontane in paralel cu existenţa unor arii de subsidenţă în lungul Oltului.

Volum XV |

Abordarea complexă în domeniul interdisciplinar al geomorfologiei carstice. Studiul de caz al zonei carstice Anina (Munții Banatului, România)

Rezumat: Regiunile carstice sunt caracterizate de către discontinuitatea și chiar lipsa apelor de suprafață ca urmare a rocilor poroase și fisurate, dar râurile cel mai adesea au curgerea în subteran. Zona de studiu este reprezentată de zona carstică Anina, o regiune carstică situată în cea mai întinsă și compactă suprafață de roci carbonatice din România, Sinclinoriul Reșița – Moldova Nouă. Scopul studiului este de a analiza un areal carstic matur folosind o abordare complexă în ramura geomorfologiei carstice. Pentru atingerea acestei evaluări am intenționat (i) să obținem o imagine de ansamblu a morfologiei arealului studiat folosind date digitale și aplicând metode SIG; (ii) să obținem date de detaliu privind evoluția carstică folosind metode geofizice, hidrogeologia și speologia, și (iii) să corelăm toate aceste date pentru a evalua arealul carstic din perspectivă geomorfologică.
Chiar dacă cercetarea de față este în derulare, am obținut rezultate ce ne conduc spre o abordare complexă în cercetarea reliefului carstic din perspectivă geomorfologică, folosind diferite domenii de studiu precum geologia, speologia, potențialul spontan ca metodă geofizică și tehnica computațională (SIG). Pe baza măsurătorilor din teren am reușit corelarea factorilor importanți în procesele de disoluție carstică, precum circulația apei, canale carstice, proprietățile solului și ale apei, panta, toate aceste pentru a avea o mai bună înțelegere a carstului din Câmpul Minier Anina și pentru a putea ridica ipoteze privind posibila evoluție ulterioară a teritoriului studiat.
Interdisciplinaritatea în studiile regiunilor carstice este foarte importantă. Doar implicând cercetători și tehnici aparținând diferitelor domenii științifice, suntem capabili să înțelegem în detaliu relieful carstic. Această abordare complexă este utilă părților interesate și autorităților locale în studiile de fezabilitate și strategiile pentru dezvoltarea locală datorită faptului că acest studiu îmbogățește cunoștințele privind “comportamentul” mediului carstic în zona Anina.

Volum XV |

Evaluarea acurateţii clasificării modului de utilizare/acoperire a terenurilor folosind imagini de teledecţie multi-rezoluţie

Rezumat: Informaţii precise şi în timp util privind utilizarea/acoperirea terenului (LULC) sunt necesare pentru planificarea și gestionarea durabilă a resurselor naturale. Imaginile de teledetecţie sunt surse majore de informare și sunt utilizate pe scară largă pentru cartografierea și monitorizarea diferitelor caracteristici ale terenului. Imagini de la diverși senzori, cu diferite rezoluții spațiale, sunt disponibile; cu toate acestea, selectarea rezoluției spațiale corespunzătoare este o sarcină esențială pentru a extrage informațiile dorite din imagini. Această lucrare prezintă concluziile referitoare la clasificarea LULC bazată pe imagini de teledetecție multi-rezoluţie. Datele optice colectate de trei senzori diferiți (LISS IV cu 5,8 m și Landsat 8-OLI cu 30 m și respectiv AWiFS cu 56 m rezoluție spațială), în 2013, sunt examinate în raport cu potențialul de a clasifica corect clasele specifice LULC. Clasificările imaginilor sunt realizate utilizând Clasificatorul de maximă probabilitate (MLC). Rezultatele indică faptul că precizia per total și coeficientul kappa al imaginilor LISS IV cu 5,8 m sunt mai mari decât cele ale Landsat 8-OLI cu 30 m și AWiFS cu 56 m. Înţelegerea rolului rezoluției spațiale în clasificarea precisă LULC va permite interpretarea adecvată a oricăror imagini clasificate.