fg

Subscribe2


 

Geomorfologie

Volum XVI |

Influența parametrilor morfometrici ai ariei sursă asupra dimensiunii ghețarilor de pietre din Carpații Meridionali

Rezumat: Lucrarea își propune să determine în ce măsură dimensiunea ghețarilor de pietre (RG) din Carpații Meridionali (România) este influențată de parametrii zonelor lor sursă (CA). Pentru a îndeplini acest obiectiv a fost folosită regresia liniară simplă (LR) și modelul liniar generalizat (GLM), utilizând ca variabile independente principalele caracteristici morfometrice ale zonelor sursă. Rezultatul regresiei liniare simple arată faprul că variabilele cele mai influente sunt lățimea (R2=0.57) și mărimea zonei sursă (R2=0.51). Conform celui mai bun rezultat obținut în urma aplicării GLM (R2=0.58), mărimea ghețarilor de pietre poate fi explicată printr-o combinație de trei variabile: lungimea, lățimea și altitudinea minimă a ariei sursă. Ambele metode aplicate, atât regresia liniară simplă, cât și GLM arată că mărimea ghețarilor de pietre poate fi explicată doar parțial de caracteristicile zonei sursă. Studiul relevă faptul că GLM reprezintă un instrument analitic puternic, care oferă rezultate rezonabile în analiza rolului pe care foactorii de contol îl au asupra dezvoltării ghețarilor de pietre.

Volum XVI |

Schimbări în peisajul carstic și în sistemul epicarstului din zona carstică Tapolca, nord-vestul ținutului muntos Balaton, Ungaria

Rezumat: Protecția peșterilor are o  lungă tradiție în Ungaria. Conform legislației naționale curente referitoare la conservarea naturii, toate peșterile din Ungaria sunt protejate de lege dar nu și terenurile carstice aflate deasupra lor. În cadrul teritoriilor carstice, deopotrivă aflate în proprietatea statului și în proprietate privată, au loc diferite activități economice care degradează și amenință direct și indirect calitatea mediului endocarstic și a depozitelor acvifere carstice. Degradarea și poluarea peșterilor are loc prin intermediul sistemului epicarstic, aflat în conexiune directă cu suprafața topografică. Din acest motiv este extrem de importantă cunoașterea proceselor naturale care au loc în sistemele epicarstice în relație cu schimbările cauzate de impactul antropic. Efectele impactului antropic asupra sistemului epicarstic Tapolca au fost analizate pe baza observațiilor de teren și a analizelor de laborator. Evoluția istorică a modului de acoperire a terenului a fost evaluată în relație cu impactul generat asupra mediului abiotic (sol și depozite carstice, apă) în zona Tapolca. Vulnerabilitatea intrinsecă a fost evaluată aplicând metoda semicantitativă COP. Rezultatele obținute arată că vulnerabilitatea resurselor carstice este extrem de ridicată în toate siturile epicarstice analizate.

Volum XV |

Caracteristici de formă ale insulelor fluviale bazate pe tehnici SIG. Studiu de caz: insulele Dunării între Giurgiu şi Olteniţa

Rezumat: Scopul acestui studiu este de a descrie cantitativ aspectul insulelor fluviale utilizând tehnicile GIS. În acest sens, au fost selectați pentru analiză opt parametrii morfometrici. Pentru automatizarea fluxului de lucru, toate funcțiile folosite pentru calcularea parametrilor au fost grupate într-un model conceptual. Ca studiu de caz a fost ales sectorul dunărean Giurgiu – Oltenița. Evoluția formei insulelor fluviale a fost urmărită pentru intervalul 1864 – 2010. Informațiile au fost extrase din surse de date istorice precum hărțile vechi și ortofoplanuri. Modelul conceptual creat a fost rulat pentru fiecare an analizat.
Rezultatele ilustrează schimbări majore în aspectul insulelor fluviale dunărene prezente în sectorul studiat. Între 1864 și 2010 numărul insulelor a crescut ușor, iar suprafața totală a acestora a variat de la 21.19 kmp la 27.96 kmp. În perioada studiată forma insulele fluviale a evoluat de la un aspect circular la unul alungit. Cunoașterea informațiilor privind forma acestor formațiuni geomorfologice este relevantă pentru strategiile de reconstrucție ecologică în lungul râurilor/fluviilor, conservarea și menținerea habitatelor protejate.

Volum XV |

Clasificarea, tipologia şi distribuţia rocilor de solificare din România

Rezumat: Prezenta lucrare caută să aducă o contribuție la cunoașterea tipurilor de roci parentale ale solurilor ce se găsesc pe teritoriul României, precum și a ponderii acestora.
În decursul evoluției sale geologico-geografice, pe teritoriul României s-au format un număr foarte variat de formațiuni geologice (petrografice), de la roci cristaline la luturi, nisipuri, depozite fluviale sau organice. Pentru că tipurile de roci sunt numeroase, iar distribuția lor teritorială se schimbă pe spații restrânse, lucrarea îşi propune gruparea lor după modul de asociere, după geneză, precum și după contribuția la formarea solurilor.
Lucrarea introduce o nouă hartă a rocilor de solificare din România, scara 1:1.000.000, care are ca scop nu numai clasificarea lor teoretică, dar deasemenea şi determinarea suprafeţeor ocupate de către fiecare categorie, şi distribuţia acestora pe unităţile de relief majore ale ţării. În plus faţă de noua hartă, Pe lângă noua hartă, rezultată în urma prelucrării şi actualizării diverselor materiale cartografice folosind tehnici SIG, sunt oferite informaţii cu privire la tipurile de soluri formate pe fiecare categorie de roci parentale.

Volum XV |

Analiza morfologică a teraselor din Bazinul Topologului: un mod de abordare a evoluţiei reţelei de văi

Rezumat: Organizarea retelei de vai este cea care impune definitivarea morfologica a teritoriului, construind anumite modele de relatii, care iau in considerare o serie de parametri, cum ar fi cei climatici, tectonici, eustatici si glacioeustatici, nivele de baza locale si regionale, morfodinamica locala. Concretizarea lor se reflecta in peisaj prin diferentieri structurale si cantitative ale rezultatelor evolutiei vailor la nivelul teraselor. Un exemplu in acest sens este bazinul Topologului care se suprapune peste 3 unitati morfostructurale cu dinamica diferita: grupa Muntilor Făgăraş, Subcarpatii Argesului si ai Valcii, respectiv Piemontul Cotmeana. Analiza pozitiei, numărului, fizionomiei si structurii teraselor actuale, a modului in care reteaua hidrografica, evoluand, s-a impus in peisaj permite identificarea si urmarirea unor modele cu particularitati diferite pe cele trei sectoare drenate de raul Topolog. Astfel, in sectorul montan evolutia vaii a impus remanieri hidrografice, in cel subcarpatic, o adancire pe traseul initial, iar in sectorul piemontan modificari prin deplasari laterale impuse de amplitudinea înălţării şi grosimea mai mare a depozitelor piemontane in paralel cu existenţa unor arii de subsidenţă în lungul Oltului.