fg

Subscribe2


 

Mediu

Volum XV |

Erupţiile vulcanice din Europa şi modificarea concentraţiei de dioxid de carbon din atmosferă. Studiu de caz: Observatoriul de Mediu Moussala

Rezumat: Erupţiile vulcanice reprezintă una din sursele principale de CO2 din atmosferă (IPCC, 1990, 2007). Pentru a studia efectul erupţiilor vulcanice asupra nivelurilor crescute de CO2, s-au utilizat datele de la observatorul de Mediu Moussala (BEO) din Bulgaria pentru perioada cuprinsă între iulie 2007 şi martie 2015. Întrucât dioxidul de carbon nu este considerat un gaz cu risc pentru sănătate, nu este stipulată nicio limită pentru concentraţia acestui gaz în legistaţia bulgărească sau internaţională. Pentru acest studiu, am considerat ca volori foarte mari cele care depăşeau cu 95% valorile medii zilnice pentru perioada studiată. Zilele în care s-au înregistrat depăşiri ale concentraţiei de CO2 au fost analizate din persectiva activităţii vulcanice (Etna), care ar fi putut afecta aria luată în analiză datorită răspândirii poluanţilor aerieni, inclusiv a CO2. Simulările elaborate cu ajutorul Modelului Hybrid Sincle Particle Gagrangian Integrated Trajectory (HYSPLIT) sunt folosite pentru a descrie traiectoria şi dispersia poluanţilor şi particulelor expulzate de vulcanul Etna în atmosferă. În majoritatea cazurilor, s-a stabilit o sincronizare între zilele în care s-au înregistrat concentrări extrem de mari de CO2 în atmosfera din apropierea BEO Moussala şi erupţiile vulcanului Etna.
Analiza rezultatelor de la BEO Moussala confirmă impactul erupţiilor vulcanice în general şi al vulcanului Etna în particular asupra concentraţiei de CO2 din atmosferă. Pe de altă partă, s-a stabilit că activitatea vulcanului Etna nu este singurul factor cu impact asupra concentraţiei de CO2. Pe viitor, trebuie întreprinse analize detaliate privind nu numai sursele naturale de CO2, dar şi cele antropice pentru a putea clarifica motivele pentru creşterea concentraţiei de CO2 din atmosferă (IPCC, 2014).

Volum XV |

Evaluarea reconstituirii artificiale a suprafețelor acvatice din arealul protejat Mlaștinile de la Satchinez utilizând date de teledetecție și observații din teren

Rezumat: Mlaștinile de la Satchinez, rest al mlaștinilor specifice odinioară Câmpiei Banatului, au fost declarate rezervație ornitologică încă din anul 1942 și reprezintă habitatul multor specii de păsări protejate. Lucrările de desecare efectuate în anii șaptezeci au afectat rezervația ducând la scăderea suprafețelor acoperite de apă. După 35 de ani au fost realizate lucrări hidrotehnice cu scopul de a reconstitui vechile suprafețe acvatice din zona tampon. Astfel, în anul 2005, a fost săpat un canal de alimentare cu apă din canalul de descărcare al lacului Satchinez către Balta Mare. Obiectivul acestui studiu este de a evalua eficiența lucrărilor hidrologice efectuate în 2005 utilizând analiza temporală a unor indici normalizați de diferențiere derivați din imagini satelitare în corelație cu datele de precipitații (înregistrate la Stația Meteorologică Timișoara) ca indicator al gradului de reconstituire al mlaștinii. Am utilizat date geospațiale din diferite perioade de timp: hărți istorice (1953, 1962 și 1984), ortofotoplanuri (1963, 1970, 2005 și 2012), fotografii aeriene oblice (2004) precum și 38 de imagini satelitare Landsat (1984-2015), câte două imagini pentru fiecare an, una pentru intervalul ploios și cea de a doua pentru perioada secetoasă. Am observat o ușoară creștere a indicelui normalizat de diferențiere a vegetație (NDVI) în Balta Mare și pe cursul relict al pârăului Sicsău, fapt care se explică prin expansiunea stufului și care sugerează o creștere a umidității solului. În sezonul uscat, pentru perioada de dinaintea lucrărilor de restaurare (1984-2004), se înregistrează o corelare puternică, extrem de semnificativă, între indicele normalizat de diferențiere a umezelii (NDWI) și precipitații (r =0.7008, p = 0.0011). După anul 2005 această corelare nu mai apare (r = -0.1083, p <0.05), ceea ce demonstrează că precipitațiile nu mai reprezintă principala sursă de apă pentru Balta Mare. În perioada 1984-2015 în lunile ploioase indicele normalizat modificat de diferențiere a apei (MNDWI) indică prezența apei în Balta Mare, dar în lunile secetoase demonstrează lipsa acesteia, ceea ce evidențiază caracterul temporar al acestei bălți și confirmă astfel observațiile din teren. În concluzie, lucrările de restaurare nu au dus la refacerea fostelor suprafețe de apă din Balta Mare, dar au avut totuși un efect în creșterea nivelului apei freatice în acest areal, ceea ce a dus la extinderea stufului.

Volum XV |

Modelarea în mediul Sistemelor Informaţionale Geografice a indicatorilor ecosistemici (Studiu de caz Pădurea Castanilor Dulci, Munţii Belasitsa, Bulgaria)

Rezumat: Scopul prezentei cercetări este de a arăta posibilitățile aplicării tehnicii de calcul în cadrul investigațiilor ecosistemului. Obiectul cercetării în constituie pădurile de castan situate pe versanţii nordici ai Munţilor Belasitsa (sud-vestul Bulgariei). Trei zone de studiu au fost alese pentru investigarea detaliată a parametrilor structurali și funcționali (indicatori) a ecosistemelor de castan. Aceste zone sunt situate în păduri cu vârste diferite (în vârstă de 45-120 ani), cu modalităţi diferite de gestionare a pădurilor și în diferite stări. Indicatorii ecosistemici sunt modelaţi pe baza investigațiilor de teren și a datelor publicate disponibile, iar evaluarea stării pădurilor se realizează prin interpolare spațială (distanța ponderată inversă) în sistemul informaţional geografic (ArcGIS). Valorile rezultate ale modelului sunt verificate și validate prin investigații pe teren. Un strat de ieșire care arată starea pădurii de castan din regiunea investigată este generat pe baza suprafețelor raster, ca rezultat al interpolarii și aplicării cartografierii algebrice. De asemenea, sunt utilizaţi coeficienții de greutate la valorile de evaluare ale diferiților indicatori, ceea ce face ca analiza spațială să fie mai corectă. Modelul de cartografiere creat prezintă o potrivire semnificativă a zonelor cu păduri în stare proastă și păduri în stare bună, comparativ cu cele determinate pe baza planului de gestionare a pădurilor. Cercetarea confirmă avantajele tehnologiei SIG în procesarea de date mari și variate pentru evaluarea impactului multor factori asupra vegetației forestiere.

Volum XV |

Derivarea indicilor ecologici pentru evaluarea sănătății peisajului și deranjarea habitatelor în bazinul inferior al râului Barpani, Assam (India)

Rezumat: Sănătatea peisajului este un element extrem de important pentru managementul corespunzător al resurselor și pentru restaurarea habitatelor naturale dintr-un bazin hidrografic. Cu ajutorul datelor satelitare oferite de Landsat Thematic MApper din 1987 și 2011, a fost determinat indicele sănătății peisajului. Pentru evaluarea sănătății peisajului și a gradului de deranjare a habitatelor naturale din bazinul inferior al râului Barpani din India, am realizat o analiză integrată a indicelui standardizat al precipitațiilor, indicelui normalizat de diferențiere a umiditaății, indicelui normalizat de diferențiere a terenurilor neproductive, indicelui normalizat de diferențiere a vegetației, intervenția antropică, înălțimea, panta, modul de utilizare a terenurilor. Starea de sănătate a peisajului a fost împărțită în cinci categorii, i.e. foarte bună, bună, moderată, proastă și foarte proastă.
Variațiile spațiale și temporare ale sănătății peisajului indică faptul că arealul cu o sănătate foarte bună a peisajului s-a restrâns de la 45%, cât ocupa în 1987, la doar 1%, ceea ce implică o scădere cu 97,26%. Celelalte patru categorii au înregistrat o creștere a suprafețelor. Degradarea habitatului forestier și a zonelor umede s-a accentuat ca urmare a agriculturii itinerante, defrișărilor și luării în cultură a zonelor umede. Utilizarea teledetecției pentru evaluarea sănătății peisajului și deranjării habitatelor poate fi foarte eficientă pentru prioritizarea corespunzătoare a reconstrucției ecologice a spațiului la diferite scări.

Volum XIV |

Presiunea umană asupra calităţii mediului prin modul de utilizare a terenurilor în partea nordică a Podișului Someșean – Romania

Rezumat: De-a lungul timpului, spaţiul rural analizat s-a confruntat cu o serie de modificări de natură economică, demografică, dar mai ales ecologică impuse de dezvoltarea societăţii, modificări care în cea mai mare parte au avut efecte negative asupra mediului. Activităţile antropice asupra mediului au provocat schimbări topografice, unele positive, altele însă negative, practicile economice din acest spaţiu rural necunoscând o diversificare accentuată, bazându-se doar pe valorificarea resurselor locale, în special agricole şi forestiere, aspect ce a cauzat o accelerare a impactului antropic asupra peisajului şi componentelor sale.
Inventarierea situaţiei actuale a calităţii mediului şi a modificărilor apărute ar trebui să deţină un rol foarte important pentru comunitatea rurală, în vederea identificării unor măsuri de protecţie a ecosistemelor în scopul asigurării procesului de dezvoltare durabilă. Studiul de față își propune spre analiză situaţia actuală a principalelor activități antropice din zona nordică a Podișului Someșean, pentru a evidenția impactul presiunii umane asupra calităţii mediului.