fg

Climatologie

Volum XVIII |

O revizuire a studiilor recente privind definițiile, mecanismele, schimbările undelor de căldură și impactul asupra mortalității

Rezumat: Valurile de căldură (HWs) reprezintă un pericol major pentru societate și mediul înconjurător. Creșterea frecvenței HWs cu magnitudine și impact ridicate a generat preocupare la nivel global și a atras interes asupra problemei în rândul climatologilor în ultimul deceniu. În articol sunt inventariate studiile realizate în perioada 2007-2018 privind definiţiile HWs, factorilor declanșatori, schimbărilor prezente și viitoare și impactul asupra mortalității. Prin inventarierea literaturii de specialitate recente, a fost evdențiat că deși dinamica atmosferei este principalul factor generator al HWs, temperatura apei de suprafață (SST) și condițiile date de suprafața terenurilor sunt de asemenea factori generatori importanți. Diverstatea definițiilor atribuite HWs determină dificultăți în selectarea unor metodologii potrivite pentru identificarea fenomenelor respectve și compararea rezultatelor unor studii care utilizează definiții diferite. Totuși, analizând un eșantion de 109 lucrări, a fost observată o preferință asupra unor definiții bazate pe percentile. Așadar, în 71.6% din articolele analizate au fost utilizate doar definiții bazate pe percentile pentru identificarea HWs. În ciuda marii varietăți de definiții, rezultatele analizelor au fost similare. Astfel, literatura recentă furnizează dovezi ample care atestă o creștere semnificativă a caracteristicilor HWs pe suprafeţe extinse ale planetei. Literatura științifică indică faptul că HWs au fost unul dintre factorii responsabili pentru creșterea mortalității în multe părți ale lume. În viitor este anticipată o amplificare a caracteristicilor HWs, conducând la o creștere a impactului pe care acestea îl vor avea asupra mortalității. Cu toate acestea, prin implementarea unor măsuri riguroase de adaptare, poate fi diminuat impactul negativ care conduce la mortalitate. În concluzie, a fost remarcat faptul că s-a realizat un progres substanţial în cercetarea HWs, rămânând însă lacune importante care necesită abordare.

Volum XVIII |

Pericolul aridizării în vestul Câmpiei Olteniei: impactul factorilor naturali și antropici asupra degradării terenurilor

Rezumat: Terenurile din sudul Olteniei au cunoscut în ultimul secol etape de evoluţie diferite sub influenţa factorului climatic dar mai ales a factorului antropic. De la suprafeţele extinse de bălţi şi mlaştini din perioada postbelică la desecări, indiguiri, sisteme de irigaţii şi plantări de perdele de protecţie din anii 50-60 (reflectate în apogeul agricol din anii 70-80) şi până în zilele noastre când, asistăm la aridizarea terenurilor şi extinderea suprafeţelor, predominant nisipoase, impracticabile tipului de agricultură actuală. După 1990 agricultura din sudul Câmpiei Olteniei a cunoscut o decădere accelarată datorată distrugerii sistemelor de irigaţii, defrişării perdelelor de protecţie, situaţiei proprietăţii terenurilor şi neadaptării culturilor la tipurile de sol. În 2012 s-a ajuns la procente de suprafeţe irigate de 0% capacitate utilizată din 76820 ha amenajate în Câmpia Blahniţei şi de 1% capacitate utilizată din 299621 ha amenajate în Câmpia Olteniei. Toate acestea au dus la degradarea terenurilor şi amplificarea proceselor geomorfologice în special pe suprafeţele nisipoase, acolo unde lipsa stratului vegetal coroborat cu procesul eolian duce la destabilizarea şi miscarea dunelor de nisip. Acest articolul propune analiza spaţio-temporală a câtorva tipuri de terenuri expuse aridizării, a căror suprafaţă a crescut considerabil la aproape 50.000 de hectare, alte 50.000 de hectare predispuse acestui fenomen în Câmpia Olteniei la vest de Jiu şi observă că o strategie de management de mediu pentru o dezvoltare durabilă ar putea fi protejarea terenurilor împotriva vânturilor prin plantarea de perdele de păduri din specii rapid crescătoare (salcâmul, plopul hibrid, pinul silvestru, nucul). Metodologia cercetării a implicat prelucrarea datelor medii anuale de temperatură, precipitaţii şi direcţia vântului de la staţiile metorologice din SV Olteniei, prelucrarea datelor din hărţile Landsat, Corine precum şi analiza datelor oferite de rapoartele de expertiză privind ocuparea terenurilor oferite de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice. În analiza degradării terenurilor ca urmare a procesului de aridizare s-a luat în considerare situaţia stratului vegetal actual folosind indexul NDVI (Normalized Difference Vegetation Index) şi date preluate de la Corine Land Cover între anii 1990 şi 2006 privind schimbarea destinaţiei terenurilor din Câmpia Olteniei.

Volum XVII |

Consideraţii privind influenţa insulelor de cădură urbane asupra indicelui temperatură – umiditate în luna Iulie 2017 în centrul oraşului Craiova

Rezumat: Conform Administraţiei Naţionale de Meteorologie, luna iulie a anului 2017 a fost cea mai fierbinte lună iulie din ultimul deceniu, cu una dintre cele mai lungi perioade cu temperaturi caniculare din ultimile decade. In Oltenia, precum şi în oraşul Craiova, a trebuit să fie anunţate avertizări de cod galben sau portocaliu. In vederea evidenţierii stării reale de disconfort termic resimţită de populaţia din Craiova, au fost efectuate cercetări experimentale privind măsurători micrometeorologice pentru determinarea temperaturii şi umidităţii reale care contribuie la stabilirea indicelui de confort termic local. În conformitate cu rezultatele cercetărilor experimentale, confirmate şi prin utilizarea termoviziunii, în centrul Craiovei au fost identificate cinci microinsule de căldură local urbane (MUHI). Pentru trei străzi şi o piaţă publică, chiar şi pentru valori reduse ale umidităţii, datorită temperaturilor mari, în aceste zone fierbinţi media indicelui de confort termic a fost 94,93, şi senzaţia de disconfot termic ar fi făcut necesare măsuri speciale de protecţie. Parametrii micrometeorologici determinaţi în aceste patru zone fierbinţi au fost comparaţi cu cei obţinuti în English Park, unde datorită prezenţei vegetaţiei şi a umbrei arborilor, valoarea medie a indicelui de confort termic a fost de 84,87, deci senzaţia de disconfort termic af fi necesitat măsuri de protecţie adecvate. În vederea studiului intensităţii şi distribuţiei spaţiale în MUHI, pentru măsurarea temperaturii suprafeţelor din MUHI fost utilizată termoviziunea, ca metodă complementară de evaluare a disconfortului termic. Lucrarea prezintă relaţii de interdependenţă dintre temperatura aerului deasupra pavimentului, şi temperatura pavimentului şi a pereţilor clădirilor în MUHI din centrul Craiovei. Lucrarea prezintă câteva metode practice care ar putea fi utilizate pentru reducerea temperaturii pavimentului şi a pereţilor clădirilor, care ar contribui la scăderea indicelui de confort termic din MUHI din oraşul Craiova.

Volum XVII |

Analiza relației dintre microclimat și producția microbială de dioxid de carbon din sol în zonele carstice Ta-polca și Gömör-Tornai, Ungaria

Rezumat: În cadrul zonelor carstice, sistemul epicarstului este un mediu complex și senzitiv care se dezvoltă ca interfață între profilul de sol și zona vadoasă. Epicarstul este o zonă de alterare/meteorizare a rocilor carbonatice formată prin procese abiotice și abiotice. În această lucrare sunt prezentate rezultatele unei investigații complexe care a avut loc în epicarstul ce corespunde dolinelor din cadrul a două regiuni carstice (Gömör-Torna și Tapolca) din Ungaria folosind tehnici de analiză multicriterială în vederea identificării factorilor de control a proceselor carstice precum și pentru a determina diferențieri teritoriale și sezoniere ale proceselor de disoluție specifice epicarstului. Datele obținute au fost comparate luând în considerare gradul de impact antropic din cele două zone carstice eșantionate. După patru ani de măsurători și observații, rezultatele obținute indică existența variațiilor sezoniere, diurne și spațiale semnificative ale parametrilor fizici, chimici și biologici ai învelișului de sol care acoperă și influențează epicarstul din zonele carstice studiate.

Volum XVI |

Monitorizarea condițiilor de secetă prin utilizarea factorului precipitații. Studiu de caz: stația meteorologică Jaisalmer, Rajasthan, India

Rezumat: Seceta reprezintă un fenomen climatic indus de un deficit de umezeală generat de scăderea cantității de precipitații căzute într-o regiune, într-o perioadă dată. Astfel, pentru evaluarea secetei sunt necesare serii lungi de date. Pe baza cantităților de precipitații înregistrate la stația Jaisalmer din statul indian Rajasthan, pentru monitorizarea condițiilor de secetă au fost calculați indicatori ai secetei meteorologice precum Indicele Standard al Precipitațiilor Anuale (ISPA), Indicele Standardizat de Precipitații (ISP), Indicele Anomaliei de Precipitații (IAP) și Indicele Decilelor (ID). Apoi, testele Kolmogorov-Smirnova și Shapiro-Wilk au fost aplicate pentru a verifica acuratețea datelor brute. Testul secvențial Mann–Kendall (testul SQ-MK) a fost aplicat pentru determinarea tendințelor. Rezultatele nu arată o tendință statistic semnificativă, dar au existat mutații negative punctuale ale precipitațiilor anuale. Monitorizarea secetei pe baza celor patru indicatori menționați relevă că indicele ISPA e cel mai potrivit pentru arealul în studiu, de-oarece coeficientul său de corelație este apropiat de valoarea 1.