fg

Subscribe2


 

Biogeografie

Volum XVIII |

În căutarea ultimilor giganți. Modelarea potențialului de conservare al arborilor seculari din Regiunile Biogeografice Continentale și Stepice ale României

Rezumat: Articolul de față urmărește modelarea potențialului de conservare al câtorva specimene foarte mari de arbori aparținând unor specii atât autohtone cât și exotice din Regiunile Biogeografice Continentale și Stepice ale României, areale caracterizate de o mare diversitate a mediului natural. Secole de intervenție antropică au generat înlocuirea majoră a vegetației inițiale cu păduri seminaturale în zone de munte, pășuni și culturi permanente la deal sau terenuri arabile la câmpie. Peisajele inițial virgine prezintă numeroase rămășițe prin prisma arborilor bătrâni, în timp ce alte speciile exotice sunt comune. În vederea identificării potențialului de conservare a acestora, a fost aplicată o abordare enciclopedică axată pe numeroase deplasări în teren, măsurători, cercetări în literatura de specialitate, analiză de hărți istorice și discuții cu localnicii. Rezultatele certifică existența a diferite specii caracterizate de un potențial de conservare mediu și ridicat. Câteva dintre aceste specimene sunt subiectul a numeroase cercetări și posedă un statut de conservare favorabil, în timp ce numeroase altele sunt practic necunoscute și neprotejate. Rezultatele sunt utile în domenii complexe precum conservarea biodiversității, managementul durabil al ecosistemelor și ecoturism.

Volum XVIII |

Estimarea capacității turistice de suport pentru situri Natura 2000. Studiu de caz din NV României

Rezumat: Estimarea capacității turistice de suport pentru trei situri Natura 2000 din NV României și utilizarea adecvată a unei metodologii cantitative adaptată tehnicilor de lucru actuale reprezintă obiectivele principale ale acestui demers științific. În acest sens, s-au determinat parametri pentru obținerea capacității fizice de suport, după care valoarea rezultată a fost modificată prin coeficienții aferenți factorilor de corecție. În cadrul lor a fost introdus și CAV_NDVI, factor ce reflectă abundența vegetației și valoarea indicelui spectral NDVI la nivel de pixel, prin care cuantificăm starea de sănătate a vegetației, ca măsură a stării ecologice a siturilor. Rezultatele obținute indică senzitivitatea algoritmilor utilizați la coeficienții factorilor de corecție și posibilitățile de conversie ale acestor rezultate în elemente cu valențe practice pentru gestionarea sustenabilă a siturilor.

Volum XVI |

Starea de conservare a habitatelor de interes comunitar din regiunea biogeografică Alpină din România

Rezumat: Directiva Habitate (DH) este cea mai importantă strategie de conservare a naturii în cadrul Uniunii Europene care are ca scop stoparea pierderii biodiversității. În această lucrare este prezentat statutul de conservare a tipurilor de habitate desemnate ca fiind importante la nivel european și care sunt prezente în cadrul regiunii biogeografice alpine (APL) din România. Starea de conservare  (CS) a habitatelor a fost evaluată pe baza datelor colectate în urma primei monitorizări la nivel național a speciilor și habitatelor de interes european. Monitorizarea s-a realizat în perioada 2007-2012 în baza obligațiilor care decurg din articolul 17 al DH referitoare la raportarea în 2013 a rezultatelor către Comisia Europeană. În ALP, una din cele cinci regiuni demarcate pe teritoriul României după criteriile EU, este inclus lanțul carpatic și ocupă o suprafață de  46,800 km2. Pentru identificarea stării de conservare a fiecărui tip de habitat au fost evaluați și combinați toți parametrii ceruți în conformitate cu metodologia de raportare stabilită de EU. Rezultatele obținute arată că în cadrul sectorului carpatic românesc al bioregiunii alpine, există 51 de habitate de importanță comunitară, grupate în 6 clase, dintre care doar 17 sunt exclusiv în ALP. În baza evaluării, starea de conservare este: ”Favorabilă” (FV) pentru 11 tipuri (apă dulce – 1, tufișuri temperate – 3, formațiuni de pajiști naturale și seminaturale – 4, păduri – 2), ”Nefavorabilă inadecvată” (U1) pentru patru tipuri (apă dulce – 1, tufărișuri temperate – 1, mlaștini acide cu Sphagnum – 1, Păduri -1), ”Nefavorabilă rea” (U2) pentru un habitat (turbării acide cu Sphagnum) și ”Necunoscută” (XX) pentru un habitat (Formațiuni pioniere alpine cu Caricion bicoloris-atrofuscae). Acestea sunt rezultate obținute urmare a primei evaluări naționale a speciilor și habitatelor protejate de DH pe baza cărora a fost întocmit primul raport national înaintat Comisiei Europene.

Volum XV |

Studiul faunistic al Insulei dunărene Tsibar

Rezumat: Insula Tsibar este situată în partea bulgărească a fluviului Dunărea, la 680 m de malul bulgăresc și aproximativ 100 m de malul românesc, între km fluviali 716 și 719, având o suprafață de 1,3 kmp. Teritoriul este acoperit în general de păduri ripariene. Datorită importanței sale europene pentru protecția unor habitate rare și amenințate, plante și animale, inclusiv păsări, insula se încadrează siturilor Natura 2000, atât în cadrul Directivei Păsări, cât și a Directivei Habitate.
Parte din suprafața insulei este sub protecție strictă, fiind inclusă rezervației Ibisha. În anul 1997, teritoriul a fost declarat ca Arie Avifaunistică Importantă de către organizația BirdLife International, iar în anul 2002 sit Ramsar, conform convenției internaționale pentru conservarea zonelor umede. Insula Tsibar prezintă importanță națională ca urmare a prezenței uneia dintre cele mai mari colonii mixte de stârci și cormorani din Bulgaria. Este un loc de importanță globală pentru cuibărirea cormoranului pitic (Phalacrocorax pygmeus) și a șoimului codalb (Haliaeetus albicilla ), și unul din cele mai importante locuri din Bulgaria pentru cuibărirea mai multor specii stârc (Nycticorax nycticorax, Ardeola ralloides și lopătar (Platalea leucorodia). Au fost identificate peste 100 de specii de animale, din care 42 de nevertebrate terestre și 16 acvatice, 5 specii de pești, una de amfibieni și una de reptile, 30 de specii de păsări (din care 22 care cresc pui), 16 specii de mamifere (din care 8 de lilieci). A fost certificată prezența lipitorii medicinale (Hirudo verbana), o specie rar întâlnită în cadrul Europei, midia de râu cu cochilie groasă (Unio crassus), peștele viperă (Leuciscus aspius) și marele păianjen (Dolomedes plantarius), inclus pe Lista Roșie a Bulgariei, la categoria extinct. Un plan de management pentru rezervația Ibisha a fost elaborat în anul 2015.

Volum XV |

Spectrul floristic şi modelul zonelor funţionale ale sistemului plajă-dune din zona costieră a Deltei Dunării

Rezumat: Lucrarea prezintă compoziția floristică a vegetației pentru fiecare subunitate de relief a unui sector a sistemului plajă-dune frontale din cadrul coastei de nord-vest a Mării Negre, România. Zona de studiu reprezintă un aliniament de 10 km de ţărm aflat în extremitatea sudică a Rezervației Biosferei Delta Dunării (RBDD) și expus riscului creșterii presiunii antropice în următorii ani. Din cele 38 de specii de plante cormofite, identificate între plaja înaltă și spatele dunelor frontale, potrivit Listei Roșii naționale, 8 sunt specii rare și amenințate.
Analiza spectrului floristic scoate în evidență prezenţa unui amestec de elemente care compun comunitățile de plante, însă elementele pontice și ponto-caspice sunt dominante. Morfologia dunelor frontale de pe coasta deltaică este tipică, însă profilul lor are pante line și au înălțimi sub 2 m. Aceste dune sunt vegetate de plante anuale și plante erbacee perene, însă din punct de vedere al abundenței, gramineele cu rizomi, i.e. acele specii care sunt constructoare de dune, sunt rare.
Dunele frontale din acest sector costier al Mării Negre sunt habitat vital și refugiu ecologic pentru specia Convolvulus persicus L., a cărui limită vestică a arealului de raspândire este în Delta Dunării. Extinderea populaţiilor acestui endemit ponto-caspic în ultimul deceniu a contribuit la individualizarea unui tip particular de habitat în cadrul regiunii biogeografice continentale Marea Neagră (Pontică), denumit ”Dune de țărm pontice cu Convolvulus persicus L.” Principalele amenințări ale speciei şi habitatului definit de aceasta sunt pășunatul vitelor cornute mari și turismul estival (călcatul în picioare, cursele de cai, cursele ATV).