fg

Subscribe2


 

Biogeografie

Volum XV |

Studiul faunistic al Insulei dunărene Tsibar

Rezumat: Insula Tsibar este situată în partea bulgărească a fluviului Dunărea, la 680 m de malul bulgăresc și aproximativ 100 m de malul românesc, între km fluviali 716 și 719, având o suprafață de 1,3 kmp. Teritoriul este acoperit în general de păduri ripariene. Datorită importanței sale europene pentru protecția unor habitate rare și amenințate, plante și animale, inclusiv păsări, insula se încadrează siturilor Natura 2000, atât în cadrul Directivei Păsări, cât și a Directivei Habitate.
Parte din suprafața insulei este sub protecție strictă, fiind inclusă rezervației Ibisha. În anul 1997, teritoriul a fost declarat ca Arie Avifaunistică Importantă de către organizația BirdLife International, iar în anul 2002 sit Ramsar, conform convenției internaționale pentru conservarea zonelor umede. Insula Tsibar prezintă importanță națională ca urmare a prezenței uneia dintre cele mai mari colonii mixte de stârci și cormorani din Bulgaria. Este un loc de importanță globală pentru cuibărirea cormoranului pitic (Phalacrocorax pygmeus) și a șoimului codalb (Haliaeetus albicilla ), și unul din cele mai importante locuri din Bulgaria pentru cuibărirea mai multor specii stârc (Nycticorax nycticorax, Ardeola ralloides și lopătar (Platalea leucorodia). Au fost identificate peste 100 de specii de animale, din care 42 de nevertebrate terestre și 16 acvatice, 5 specii de pești, una de amfibieni și una de reptile, 30 de specii de păsări (din care 22 care cresc pui), 16 specii de mamifere (din care 8 de lilieci). A fost certificată prezența lipitorii medicinale (Hirudo verbana), o specie rar întâlnită în cadrul Europei, midia de râu cu cochilie groasă (Unio crassus), peștele viperă (Leuciscus aspius) și marele păianjen (Dolomedes plantarius), inclus pe Lista Roșie a Bulgariei, la categoria extinct. Un plan de management pentru rezervația Ibisha a fost elaborat în anul 2015.

Volum XV |

Spectrul floristic şi modelul zonelor funţionale ale sistemului plajă-dune din zona costieră a Deltei Dunării

Rezumat: Lucrarea prezintă compoziția floristică a vegetației pentru fiecare subunitate de relief a unui sector a sistemului plajă-dune frontale din cadrul coastei de nord-vest a Mării Negre, România. Zona de studiu reprezintă un aliniament de 10 km de ţărm aflat în extremitatea sudică a Rezervației Biosferei Delta Dunării (RBDD) și expus riscului creșterii presiunii antropice în următorii ani. Din cele 38 de specii de plante cormofite, identificate între plaja înaltă și spatele dunelor frontale, potrivit Listei Roșii naționale, 8 sunt specii rare și amenințate.
Analiza spectrului floristic scoate în evidență prezenţa unui amestec de elemente care compun comunitățile de plante, însă elementele pontice și ponto-caspice sunt dominante. Morfologia dunelor frontale de pe coasta deltaică este tipică, însă profilul lor are pante line și au înălțimi sub 2 m. Aceste dune sunt vegetate de plante anuale și plante erbacee perene, însă din punct de vedere al abundenței, gramineele cu rizomi, i.e. acele specii care sunt constructoare de dune, sunt rare.
Dunele frontale din acest sector costier al Mării Negre sunt habitat vital și refugiu ecologic pentru specia Convolvulus persicus L., a cărui limită vestică a arealului de raspândire este în Delta Dunării. Extinderea populaţiilor acestui endemit ponto-caspic în ultimul deceniu a contribuit la individualizarea unui tip particular de habitat în cadrul regiunii biogeografice continentale Marea Neagră (Pontică), denumit ”Dune de țărm pontice cu Convolvulus persicus L.” Principalele amenințări ale speciei şi habitatului definit de aceasta sunt pășunatul vitelor cornute mari și turismul estival (călcatul în picioare, cursele de cai, cursele ATV).

Volum XIII |

Starea de conservare şi metode de conservare a ferigii acvatice Marsilea quadrifolia L. în Europa

Rezumat: Feriga acvatică Marsilea quadrifolia L. este o specie rară şi ameninţată în intreaga Europă din cauza distrugerii habitatelor naturale (zone umede) şi a tehnicilor agricole moderne. Pentru protejarea şi conservarea acestei plante, în Uniunea Europeană precum şi în alte ţări europene, sunt abordate strategii de conservare in situ şi ex situ. Colecţiile in vivo şi in vitro care au fost dezvoltate în ultimii douăzeci de ani în cadrul grădinilor botanice sunt folosite pentru reintroducerea şi pentru refacerea populaţiilor de M. quadrifolia în cadrul habitatelor naturale precum şi în agro-ecosisteme, analoage habitatelor naturale. Apariţia unor populaţii de M. quadrifolia în cadrul arealului său natural este o dovadă că această specie are abilitatea de a coloniza noi habitate favorabile, inclusiv pe cele antropice. Î nsă, în ciuda tuturor strategiilor de conservare abordate la nivelul Uniunii Europene, suprafaţa ocupată de populatiile M. quadrifolia a scăzut iar specia, evaluată potrivit criteriilor IUCN, este considerată vulnerabilă. Principalele ameninţări ale acestei plante sunt mărimea mică a populaţiilor existente, diversitatea genetică redusă şi eroziunea genetică în cadrul populaţilor curente, degradarea habitatelor, poluarea chimică a apelor cauzată de fertilizatorii şi ierbicidele folosite de agricultura contemporană.

Volum XIII |

Rolul Parcului Șarlota (județul Timiș), în colonizarea unei noi specii de mamifere – Cerbul Lopătar (Dama dama L., 1758), în România

Rezumat: Parcul Şarlota a fost constituit în intervalul 1902-1904 în Podişul Lipovei, la 42 km de Timişoara. Destinaţia lui a fost şi este aceea de parc de vânat, specia principală fiind cerbul lopătar. Primele exemplare au fost aduse aici în intervalul 1904-1907 din fostul Imperiu Habsburgic în vagoane speciale, gara Şarlota existând din anul 1896. Sporind populaţia speciei la peste 600 de exemplare, s-a hotărât la începutul anilor `50 ai secolului trecut ca, anual, să se captureze indivizi pentru a fi colonizaţi în alte regiuni cu condiţii naturale similare, din toate provinciile României. Transportul acestora spre noile locuri de populare s-a făcut cu vagoane de tren şi autocamioane. Capturile (circa 1000 exemplare) s-au realizat în intervalul 1942-1977, cele mai multe între 1954 şi 1970. Astfel, cele 73 transporturi realizate au dus la constituirea a 49 de noi populaţii ale acestei specii pe teritoriul României. A fost cea mai semnificativă acţiune realizată de autorităţi, în România, pentru extinderea arealului unei specii de mamifer.

Volum XII |

Ierarhizarea ameninţărilor la adresa speciilor de interes comunitar în cadrul Parcului Natural Porţile de Fier, România

Rezumat: Ameninţările la adresa biodiversităţii sunt diverse şi managementul lor reprezintă o direcţie majoră de cercetare în conservarea diversităţii biologice. Evaluarea statutului de conservare necesită estimarea riscului extincţiei unei specii şi ajută în stabilirea priorităţilor de conservare. Managementul tuturor tipurilor de ameninţări la adresa anumitor specii de interes comunitar in cadrul Parcului Natural Porţile de Fier reclamă înţelegerea în primul rând a cauzelor şi efectelor acestora. Conservaţioniştii sunt din ce în ce mai interesaţi în determinarea ameninţărilor la adresa comunităţilor biologice care se constituie în o parte importantă a strategiilor de planificare a teritoriului şi mediului. Analizele întreprinse în diferite spaţii geografice au arătat că cele mai importante ameninţări sunt variabilele socio-economice şi demografice, fragmentarea, degradarea şi distrugerea habitatelor prin diferite practici, speciile invazive, vânătoarea ilegală sau pescuitul intensiv. În acest sens, în elaborarea de modele de dezvoltare durabilă pentru managementul habitatelor se impun a fi analizate şi prioritizate tipurile de ameninţări identificate. Metodologia utilizată în demersul nostru a presupus în primul rând inventarierea principalelor ameninţări din cadrul Parcului Natural Porţile de Fier pentru câteva specii de interes comunitar (Tulipa hungarica – Lalaeaua Cazanelor, Colchicum arenarium – Brânduşa, Pulsatilla grandis – Dediţel mare). La aceasta s-a adăugat aplicarea unei metode de analiză folosită de WWF pentru ierarhizarea ameninţărilor cu scopul stabilirii acelor acţiuni logice şi eficiente ce pot fi aplicate la nivel local.