fg
Volum XVIII |

Analiza hidro-ecologică a râului Lazeshchyna din Regiunea Transcarpatică a Ucrainei

Rezumat: Lucrarea de față se axează pe analiza hidro-biologică și hidro-chimică a râului Lazeshchyna, unul dintre afluenții râului Tisa, în zona transfrontalieră Rakhiv din regiunea Transcarpatică a Ucrainei. Materialele pentru studiu sunt oferite de analiza cursului râului, analizele hidrobiologice și hidrochimice ale probelor de apă de suprafață prelevate din râul Lazeshchyna, în 2017-2018. Pe baza acestor probe, am analizat în detaliu indicatorii de calitate hidrochimică ai râului Lazeshchyna grupați în următoarele categorii: caracteristici fizice și chimice, materie organică, mineralizare a apei, ioni majori, nutrienți, oligoelemente și poluanți specifici. Studiile hidrobiologice au fost realizate în 2015-2016. Pe baza acestora, calitatea apei a fost evaluată conform indicelui de bioindicație Trent Biotic Index. A fost analizat raportul dintre parametrii hidrochimici reali și maxim admis, evidențiind totodată și sezonalitatea raportului dintre consumul de apă și concentrația indicatorilor individuali. Este evidențiat rolul factorilor naturali și antropici pentru menținerea calității apei râului Lazeshchyna.

Volum XVIII |

Impactul antropic datorat valorificării resurselor de apă din Parcul Național Defileul Jiului

Rezumat: În Parcul Național Defileul Jiului s-a executat, aproape de finalizare, un proiect de amenajare hidroenergetică a râului care implică un impact potențial negativ al acestei investiții asupra mediului acvatic al râului Jiu în acest sector. Prezentul studiu analizează regimul hidrologic al râului Jiu în sectorul defileului (debit natural și debit controlat pentru asigurarea indicatorilor tehnico-economici de exploatare) și impactul asupra peisajelor naturale generat de şantierele deschise cu ocazia amenajării hidroenergetice, aducând argumente și soluții pentru îndeplinirea obiectivului declarat de conservare a ecosistemelor acvatice din Parcul Național Defileul Jiului. Se impune astfel asigurarea unui debit minim (debit ecologic) pe toate cursurile de apă din interiorul parcului național și sitului Natura 2000 care să asigure scopul acestor categorii de arii protejate.

Volum XVIII |

De câtă apă dispun păsările acvatice în Câmpia Banatului? Prima inventariere la scară regională a suprafețelor acvatice la o rezoluție spațială de 10 m utilizând imagini satelitare Sentinel-2

Rezumat: În Câmpia Banatului au fost consemnate peste jumătate din numărul de specii de păsări din România. Aici există unsprezece Situri de Protecție Avifaunistică (SPA) Natura 2000, în toate fiind prezente și specii de păsări acvatice. Suprafețele acvatice s-au restrâns foarte mult odată cu demararea lucrărilor hidrotehnice acum cca. 300 de ani iar în prezent intervenția antropică asociată cu perioadele secetoase tot mai frecvente continuă să amenințe suprafețele acvatice, de a căror existență depind numeroasele păsări acvatice. Pentru evaluarea suprafețelor acvatice, în lipsa unor hărți și date oficiale precise și actuale, s-a realizat prima cartare a suprafețelor ocupate de apă din Câmpia Banatului, la o rezoluție spațială de 10 m, pe baza imaginilor satelitare multispectrale Sentinel-2. Peisajul eterogen și fragmentat, cu o mare diversitate a unităților acvatice, ne-a determinat să utilizăm metoda de clasificare orientată – obiect, care a permis o abordare multi-scară. S-au utilizat atât benzile spectrale cât și indici normalizați de diferențiere a apei. S-au realizat două segmnentări ale imaginilor: prima a dus la obținerea unor obiecte ce au permis clasificarea unităților acvatice de mari dimensiuni iar cea de-a doua a avut ca rezultat generarea unor obiecte folosite penru detectarea suprafețelor acvatice mici. Clasificarea a avut o acuratețe generală foarte bună, de 96 %, cu un indice Kappa de 0.91. Setul nostru de date a fost comparat cu alte șase seturi de date ale suprafețelor acvatice la nivel global și european, observându-se o cartare mai precisă a corpurilor de apă de mici dimensiuni. Astfel, rezultatul acestui studiu reprezintă primul inventar a unităților acvatice permanente pentru Câmpia Banatului, la rezoluția de 10 m. Acesta poate fi utilizat ca suport pentru o mai bună gestiune a unităților acvatice în vederea elaborării unor strategii privind protecția păsărilor acvatice și al contracarării amenințărilor crescânde asupra habitatelor acestora.

Volum XVIII |

Pericolul aridizării în vestul Câmpiei Olteniei: impactul factorilor naturali și antropici asupra degradării terenurilor

Rezumat: Terenurile din sudul Olteniei au cunoscut în ultimul secol etape de evoluţie diferite sub influenţa factorului climatic dar mai ales a factorului antropic. De la suprafeţele extinse de bălţi şi mlaştini din perioada postbelică la desecări, indiguiri, sisteme de irigaţii şi plantări de perdele de protecţie din anii 50-60 (reflectate în apogeul agricol din anii 70-80) şi până în zilele noastre când, asistăm la aridizarea terenurilor şi extinderea suprafeţelor, predominant nisipoase, impracticabile tipului de agricultură actuală. După 1990 agricultura din sudul Câmpiei Olteniei a cunoscut o decădere accelarată datorată distrugerii sistemelor de irigaţii, defrişării perdelelor de protecţie, situaţiei proprietăţii terenurilor şi neadaptării culturilor la tipurile de sol. În 2012 s-a ajuns la procente de suprafeţe irigate de 0% capacitate utilizată din 76820 ha amenajate în Câmpia Blahniţei şi de 1% capacitate utilizată din 299621 ha amenajate în Câmpia Olteniei. Toate acestea au dus la degradarea terenurilor şi amplificarea proceselor geomorfologice în special pe suprafeţele nisipoase, acolo unde lipsa stratului vegetal coroborat cu procesul eolian duce la destabilizarea şi miscarea dunelor de nisip. Acest articolul propune analiza spaţio-temporală a câtorva tipuri de terenuri expuse aridizării, a căror suprafaţă a crescut considerabil la aproape 50.000 de hectare, alte 50.000 de hectare predispuse acestui fenomen în Câmpia Olteniei la vest de Jiu şi observă că o strategie de management de mediu pentru o dezvoltare durabilă ar putea fi protejarea terenurilor împotriva vânturilor prin plantarea de perdele de păduri din specii rapid crescătoare (salcâmul, plopul hibrid, pinul silvestru, nucul). Metodologia cercetării a implicat prelucrarea datelor medii anuale de temperatură, precipitaţii şi direcţia vântului de la staţiile metorologice din SV Olteniei, prelucrarea datelor din hărţile Landsat, Corine precum şi analiza datelor oferite de rapoartele de expertiză privind ocuparea terenurilor oferite de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice. În analiza degradării terenurilor ca urmare a procesului de aridizare s-a luat în considerare situaţia stratului vegetal actual folosind indexul NDVI (Normalized Difference Vegetation Index) şi date preluate de la Corine Land Cover între anii 1990 şi 2006 privind schimbarea destinaţiei terenurilor din Câmpia Olteniei.

Volum XVIII |

Evaluarea riscului consumului de hidrocarburi aromatice (studiu de caz: Mesopotamichthys sharpeyi din zona umedă Huralazim, Iran)

Rezumat: Scop: hidrocarburile aromatice reprezintă unul dintre cei mai importanți poluanți ai mediului. Acești compuși, chiar în concentrații foarte mici, au caracteristici cancerigene și sunt cunoscuți din punct de vedere cantitativ și calitativ drept compuși care afectează toate componentele mediului datorită activităților umane. Studiul de față analizează concentrația hidrocarburilor aromatice în ihtiofauna (Mesopotamichthys sharpeyi) din zona umedă Huralazim, calculând riscul la care se expune populația consumând acest pește.
Material și metodă: În toamna anului 2018, 210 pești au fost colectați din 4 rezervoare (7 stații). Analiza celor 16 compuși ai hidrocarburilor s-a făcut cu ajutorul GC-FID (Shimadzn-14A), echipat cu o coloană capilară (RTX-5).
Rezultate: Cea mai mare concentrație a hidrocarburilor pe bază de ulei a fost înregistrată la stația 7 (43.93 ± 2.70 mg/kg), iar cea mai mică concentrație la stația 1 (9.52 ± 3.06 mg/kg). Cea mai ridicată rată a incidenței cancerigene a fost de 1,13 la stația 7, iar cea mai mare rată de mutație, 23,49, la stația 5. Rata cancerigenă graduală a Benzo [a] pirenei a variat între 0,00003 and 0,0029 și n în general, pe tot cuprinsul zonei umede Huralazim fiind de 0,0027. Riscul mutației gradule pentru benzo [a] pirena a fost evaluat la 0,055 (variind între 0,034 și 0,061).
Concluzii: Conform standardelor compușilor cancerigeni și cu potențial pentru mutații genetice, se poate afirma că un consum zilnic de pește provenit din această zonă umedă crește riscul de cancer pentru populație. Trebuie luate măsuri pnetru a reduce consumul de pește pescuit aici, întrucât acesta este expus unei poluări considerabile din zona umedă Huralazim, astfel ncât să se limiteze riscul de îmbolnăviri în rândul populației autohtone.