fg
Volum XX |

Imbinarea abordării geomorfologice și a monitorizării termice pentru cercetarea permafrostului în Munții Rodna, Carpații Romanești de nord

Rezumat: Acest articol își propune să verifice posibilitatea prezenței permafrostului în Munții Rodnei prin studiul distribuției și caracteristicilor ghețarilor de pietre și prin monitorizarea temperaturii la suprafața solului și a temperaturii izvoarelor montane la sfârșitul verii. Ghețarii de pietre au o desitate scăzută între 1670 and 1960 m altitudine, au o morfologie complet relictă chiar și la cele mai mari altitudini indicând faptul că sunt forme de relief moștenite din alte perioade geologice. Regimul termic indică permafrost improbabil în trena de grohotiș din Valea Bila (1844 m altitudine) dar oferă un rezultat neclar în trena de grohotiș Curmătura Buhăescului (1980 m altitudine) unde temperature medie în perioada BTS este deasupra pragului de -2°C într-unul din cei doi ani monitorizați. Temperatura izvoarelor este de peste 3°C în toate siturile indicând absența permafrostului. Rezultatele termice din peretele circului Iezeru Pietrosu este afectat doar de îngheț sezonier pentru o perioadă de aproape 9 luni pe an. Condițiile climatice trecute și actuale au fost și sunt mai blânde în Munții Rodna în comparație cu cele din masivele înalte din Carpații Meridionali, efectul de latitudine nefiind complet compensat de altitudinile mai reduse.

Volum XX |

Caracteristicile ecoclimatice ale versantului sud-vestic al Munților Pirin (Bulgaria)

Rezumat: Lucrarea caracterizează condițiile termice și de umiditate în unul din arealele insuficient investigate din punct de vedere climatic ale Bulgariei și anume versantul sud-vestic al Munților Pirin. Datele inițiale pentru studiu (temperaturile lunare și cantitățile de precipitații) au fost obținute de la stația proprie de monitorizare meteorologică pentru perioada 2013-2021, organizată de Departamentul de Climatologie, Hidrologie și Geomorfologie, Universitatea din Sofia, Bulgaria. Prin calculul tetratermei Mayr (MT), indicelui de ariditate lunar De Martonne (Im) și indicelui ombrotermic compensat de vară (CSOi) se stabilește predominanța condițiilor de umiditate în zona studiată. Există o variabilitate interanuală mare a indicelui de ariditate De Martonne și a indicelui ombrotermic compensat de vară, care sunt mai influențați de cantitatea de precipitații decât de temperatura aerului în zona mediană munților. Pe de altă parte, în combinație cu cantități mici de precipitații, temperaturile ridicate din ultimii ani au contribuit la manifestarea caracteristicilor aride ale climei. Rezultatele studiului completează informațiile insuficiente despre caracteristicile bioclimatice ale Munților Pirin și clarifică particularitățile climei montane din zonă, unde se evidențiază două macropante cu expunere vest-sud-vest și est-nord-est.

Volum XX |

Detectarea și cartografierea spațiului deschis verde folosind imaginea planetscope-3a cu abordarea indicelui de vegetație și clasificare supravegheată în Banda Aceh, Indonezia

Rezumat: Rolul Green Open Space (GOS) este esențial în crearea unui mediu confortabil în orașe. Este detectat folosind o imagine satelit de înaltă rezoluție, Planetscope-3A. Acest studiu și-a propus să clasifice acoperirea terenului în Banda Aceh folosind o clasificare multispectrală a imaginii Planetscope-3A și să evalueze aplicabilitatea imaginii Planetscope-3A pentru a identifica GOS în Banda Aceh. Clasificarea multispectrală a fost utilizată cu un algoritm de clasificare supravegheată-probabilitate maximă care se referă la transformarea indicelui normalizat de diferenţiere a vegetaţiei (NDVI) pentru a obține opt clase de acoperire a terenului. În plus, observația de teren a fost utilizată pentru a prelua punctele de eșantionare determinate prin eșantionare aleatorie stratificată. Clasificarea a detectat opt clase de acoperire a terenului cuprinzând obiecte non-GOS (apă, dezvoltare, aride) și obiecte GOS (arbori, arbuști, ierburi, zone umede și cultivate). Rezultatul a fost combinat cu 128 de probe de date de teren, producând o precizie de 76,036 % și o valoare kappa de 0,726. Acoperirea terenului a fost dominată de clasa dezvoltată cu 29,739 km2 sau 53,6 % din totalul suprafeței de studiu, cu o precizie de 94,094 %. Mai mult, GOS din Banda Aceh a inclus 19,589 km2 sau 35,291% din suprafața de studiu, constând în arbori (6,863 km2, precizie 79,396 %), arbuști (8,216 km2, precizie 59,413 %), ierburi (4,132 km2 , cu precizie 73,564%), zone cultivate (0,291 km2, precizie 73,475 %), și zone umede (0,088 km2, precizie 70,185 %). Aceasta concluzionează că Banda Aceh are o zonă suficientă de GOS. Rezultatul detectării GOS folosind imaginea Planetscope-3A cu algoritm de clasificare supravegheată-probabilitate maximă ar putea constitui date de referință și pot fi recomandate pentru gestionarea dezvoltării durabile în Banda Aceh.

Volum XX |

Identificarea lacunelor în conservarea și managementul habitatelor în situl Natura 2000 Târnovu Mare – Latorița

Rezumat: Studiul urmărește să identifice principalele lacune în conservare și propune obiective în managementul ariilor protejate. Sunt analizate caracteristicile fizice ale ariei protejate, modul de utilizare a terenurilor, identificarea presiunilor actuale și amenințărilor viitoare. Analiza geomorfologică și geologică este componenta ce evidenţiază corelațiile între relief și distribuția tipurilor de habitate. Între caracteristicile care îi conferă unicitate în peisajul carpatic, aria protejată are în componență o creastă calcaroasă foarte accidentată având ca principale habitate de interes comunitar versanți calcaroși cu vegetație chasmofilă, pajiști alpine calcaroase și păduri cu Larix decidua (cel mai extins arboret de zadă din Carpații României). Situl adăpostește o populație viabilă de carnivore mari (Ursus arctos, Canis lupus, Lynx lynx).
Principalele presiuni actuale care sunt identificate în mare majoritate și ca amenințări viitoare la adresa sitului sunt pășunatul intensiv, extinderea drumurilor de acces, braconajul, crearea de condiții pentru apariția speciilor invazive, reducerea conectivității de habitat din cauze antropice, antagonismul cu animalele domestice, conducerea vehiculelor în afara drumurilor.
Amenințări viitoare sunt anticipate datorită activităților silvice în creștere, cu un impact negativ mai ales prin tăierile rase de arbori, favorizate de restituirea integrală a pădurilor către domeniul privat fără nicio condiționalitate pentru cele aflate în cadrul ariilor naturale protejate. Pășunatul intensiv are ca rezultat degradarea pajiștilor (ruderizarea și sărăcirea în specii, modificări la nivel de asociație vegetală).
Între măsurile de conservare propuse se află: controlul strict al efectivelor de animale care pășunează și a perioadei de pășunat, plata compensațiilor pentru pădurile private cu valoare ridicată de conservare, limitarea construcțiilor și a drumurilor de acces în zona înaltă.

Volum XX |

Diversitatea filogenetică și abordarea EDGE pentru conservarea speciilor de păsări de pradă în Europa

Rezumat: Biodiversitatea planetei noastre este eliminată rapid, cu rate mult mai mari decât cele observate vreodată în istoria omenirii. Păsările de pradă, printre altele câteva grupuri de specii de păsări din Europa, au cea mai mare proporție de specii amenințate și aproape amenințate per grup taxonomic și, de asemenea, 25% dintre speciile de păsări de pradă se confruntă cu declinul populației. Astăzi, mai mult ca niciodată în viața noastră modernă, trebuie să luptăm pentru conservarea naturii. Înțelegerea noastră asupra diversității biologice s-a extins datorită faptului că utilizarea filogeniilor în ecologie este din ce în ce mai comună. Dacă eforturile noastre de conservare sunt îndreptate spre maximizarea conservării biodiversităţii într-un sens larg, trebuie să gândim dincolo de specii. Dacă tratăm speciile ca unități evolutive și nu ca tipuri, eforturile noastre de conservare vor păstra nu numai organismul, ci și capacitatea organismului de a răspunde la schimbările de mediu. În această lucrare mi-am propus să evidențiez importanța informațiilor filogenetice în conservarea speciilor de păsări de pradă din Europa prin abordarea EDGE. Aceast indicator a fost implementat pentru a prioritiza speciile, fiind singura inițiativă globală care se concentrează pe conservarea speciilor amenințate care posedă o cantitate semnificativă de istorie evolutivă unică. Folosind această abordare în conservare, putem fi mai încrezători că vom păstra o mai mare diversitate de trăsături funcționale. Primele cinci specii de păsări răpitoare EDGE din Europa sunt: uliganul pesacr (Pandion haliaetus), gaie cu aripi negre (Elanus caeruleus), vulturul egiptean (Neophron percnopterus), viesparul (Pernis apivorus) și vulturul barbos (Gypaetus barbatus), conform scorurilor lor EDGE.