fg

Subscribe2


 

Volum XIV |

Model de analiză generală a pretabilității terenurilor pentru noile proiecte de infrastructură din Țara Bârsei (România)

Rezumat: Demersul acestui studiu se concentrează pe un spațiu geografic cu valențe istorice, situat în zona de curbură internă a Carpaților.
Perspectiva căilor de comunicație în acest spațiu este condiționată din punct de vedere geografic, în primul rând de morfodinamica reliefului înconjurător. Metodologia de lucru s-a bazat pe analiza în ArcGIS a patru factori principali pentru infrastructura de transport: geodeclivitatea, litologia, pedologia și modul de utilizare al terenurilor.
Analiza pretabilității terenurilor trebuie să reprezinte etapa premergătoare a oricărui nou proiect de infrastructură, pentru că aceasta reliefează perfect gradul de favorabilitate al noilor rute proiectate și scutește eventuale costuri suplimentare de mentenanță, reabilitare și remodelare din faza postconstrucție, îmbunătățind prognoza de fiabilitate a proiectelor. Pretabilitatea terenurilor pentru infrastructura de transport constituie o problemă de actualitate pentru această regiune deoarece în ultimul secol rețeaua de căi de comunicație a cunoscut o diversificare și o extindere exponențială, tot mai accentuată și mai accelerată în ultima perioadă, datorită intensificării traficului rutier și feroviar. Această tendință manifestată de altfel la nivel global impune redimensionarea și adaptarea infrastructurii de transport la noile nevoi de mobilitate ale societății.
Odată cu această dezvoltare, zonele pretabile infrastructurii de transport prezintă un grad ridicat de saturație edilitară, astfel încât sunt necesare noi rute de legătură pe terenuri mai puțin pretabile care trebuie analizate pentru optimizarea și sustenabilitatea noilor trasee de convergență din Țara Bârsei. Harta finală rezultată în urma analizei GIS oferă arealului focalizat perspective pozitive de dezvoltare a infrastructurii de transport, îndeosebi în spațiul depresionar, pentru zona montană conturându-se noi rute cu pretabilitate medie.

Volum XIV |

Modificările în modul de utilizare a terenurilor într-o zonă suburbanizată: Studiu de caz al municipiului București

Rezumat: Pentru teritoriile din jurul Bucureștiului au fost realizate în trecut numeroase studii geografice, sociologice și economice, care pun un accent special pe modificările în modul de utilizare a terenurilor. Articolul nostru se axează pe dinamica distribuției spațiale a categoriilor de utilizare a terenurilor în perioada post-socialistă la nivelul unităților administrativ-teritoriale de primul nivel (orașe și comune). Limitele zonei de studiu au fost definite din perspectiva conceptului de franjă rural-urbană. Am aplicat metodele statisticii multi-criteriale și clasificarea ierarhică ascendentă pentru identificarea schimbărilor în distribuția resurselor de terenuri. Rezultatele obținute confirmă realizările studiilor anterioare despre dezvoltarea inegală a periferiei externe a Bucureștiului și furnizează mai multe detalii despre configurația utilizării terenurilor în continuă schimbare. Astfel, am identificat și confirmat opoziția dintre nord și sud, configurații diferite ale modului de utilizare a terenurilor dintre periferia internă și externă a zonei de studiu. Credem că reducerea acestor diferențe printr-o politică de dezvoltare economică echilibrată ar genera oportunități de dezvoltare atât pentru capitală, cât și pentru zona sa suburbană. Pentru obținerea unor rezultate mai bune, fiecare dintre clusterele rezultate în urma analizei necesită ajustarea unei politici generale de dezvoltare economică la nevoile specifice.

Volum XIV |

Impactul resurselor de teren comun în dezvoltarea regională durabilă: o analiză geografică

Rezumat: India este o ţară agricolă, viaţa locuitorilor fiind dependentă de resursele lor de teren. Creşterea demografică a creat o imensă presiune asupra resurselor de teren indiene, în mod special asupra terenurilor agricole. În condiţiile permanentei fragmentări a terenurilor de-a lungul timpului, micile proprietăţi nu mai sunt economic viabile pentru fermierii săraci. Pe parcursul ultimelor decenii s-a înregistrat o creştere regulată a consumurilor agricole. Astfel, beneficiile obţinute din activităţile agricole s-au redus în timp. În această situaţie, fermierii mici şi marginali, în general şi persoanele care nu deţin terenuri, în particular, se bazează pe resursele locale de terenuri comune (RTC) pentru a-şi suplimenta veniturile şi pentru a-şi asigura mijloacele de existenţă.
În condiţiile în care sunt „accesibile” tuturor şi nimeni nu are drepturi exclusive asupra lor, RTC sunt în general folosite în moduri diferite pentru obţinerea câştigurilor economice. Pădurile furnizează lemn pentru construcţii şi pentru foc, precum şi alte produse forestiere, păşunile susţin şeptelul, iar terenurile necultivate şi neproductive sunt folosite pentru construcţia caselor, a fermelor avicole şi în zootehnie. Diverse studii au evidenţiat faptul că acestea asigură 16 până la 50% din venitul persoanelor care nu deţin terenuri, respectiv al fermierilor săraci. Din cauza „liberului acces” şi a utilizării excesive, RTC se restrâng pe întregul teritoriu al Indiei şi, în mod particular în Câmpia Indo-Gangetică. Lucrarea de faţă a avut ca scop analiza dinamicii RTC dintr-un district situat în această câmpie, în statul Uttar Pradesh. Studiul evidenţiază declinul considerabil al acestor resurse în ultimele decenii. Analiza detaliată a utilizării RTC şi a corelaţiilor sociale dovedeşte rolul acestora în obţinerea beneficiilor economice şi a mijloacelor de trai pentru utilizatori. Astfel, lucrarea de faţă evidenţiază importanţa RTC pentru dezvoltarea regională durabilă.

Volum XIV |

Rolul turismului în dezvoltarea spațiului rural periferic. Studiu de caz: Estul Moraviei și Banatul Românesc

Rezumat: Întrucât de cele mai multe ori agricultura locală în era globalizării nu mai este competitivă, această activitate nu mai poate fi principala sursă de venit pentru populația locală. Natura relativ intactă a regiunilor periferice, precum și alte atracții reprezintă premise favorabile pentru dezvoltarea turismului, care poate substitui parțial agricultura și aduce capital pentru dezvoltare locală în mediul rural. Totuși, în Europa Centrală și de Est, există bariere semnificative pentru dezvoltarea turismului, legate de sezonalitate, infrastructură deficitară, calitate redusă a capitalului uman, lipsa investițiilor etc. Această situație este dezbătută analizând cazul Moraviei de Est (micro-regiunea Bojkovice) și satele de cehi din Banatul Românesc. Sunt analizate condițiile pentru dezvoltarea turismului într-o zonă rurală periferică.