fg

Subscribe2


 

Volum XIII |

Considerații privind fenomenul de deșertificare în Oltenia

Rezumat: În lucrare sunt analizate fenomenele de deşertificare în Oltenia, mai intense după anul 1990. Importante referiri sunt făcute şi la aspectele de ansamblu pentru întreaga ţară. Perioadele secetoase au avut caracteristici meteorologice distincte faţă secolul trecut printre care cităm asocierea acestora cu valuri intense de căldură, intensitatea şi arealele de extindere deosebite. Acestea au fost produse de regimuri anticiclonice stabile şi persistente care au afectat cea mai mare parte a continentului Europa. Lucrarea face parte dintr-o serie extinsă de studii privind variabilitatea climatului în Oltenia (Bogdan și Niculescu, 1999, Bogdan și Marinică, 2007, Marinică şi Marinică, 2010; Marinică, 2006, 2009). Lucrarea este utilă studenţilor, masteanzilor şi tuturor specialiştilor în climatologie.

Volum XIII |

Analiza caracteristicilor şi tendinţelor regimului pluviometric din Piemontul şi Subcarpaţii Getici, Regiunea Oltenia, România

Rezumat: Au fost analizate modificările survenite în regimul pluviometric din regiunea deluroasă a Olteniei, care acoperă partea vestică a Podişului Getic şi a Subcarpaţilor Getici, plecând de la cantităţile lunare de precipitaţii înregistrate în perioada 1961 – 2010. Analiza tendinţei de evoluţie a precipitaţiilor pentru perioada menţionată a evidenţiat rezultate diferite – creşterea cantităţilor pentru semestrul rece în cea mai mare parte a zonei subcarpatice şi o scădere a cantităţilor pentru semestrul cald la nivelul întregii regiuni analizate. Zona piemontană, unde terenul este în mare parte utilizat agricol, prezintă cea mai evidentă scădere a cantităţilor înregistrate primăvara, în timp ce la nivelul zonei subcarpatice, cele mai însemnate creşteri se remarcă vara şi toamna. Tendinţele pozitive sunt omogene în lunile august, septembrie şi octombrie, în timp ce cele mai omogene tendinţe negative se înregistrează în lunile februarie, mai şi noiembrie. La nivel annual, cea mai semnificativă scădere a cantităţilor corespunde zonei piemontane, în timp ce în restul regiunii se remarcă o tendiţă pozitivă nesemnificativă din punct de vedere statistic. Valorile ASP au evidenţiat predominarea anilor normali (abateri cuprinse între -1,00 şi +1,00); totuşi, în partea estică a regiunii, ponderile sunt mai reduse decât în cea vestică (64-66%, respectiv 70-74%). În acelaşi timp, în partea estică, ponderea timpului secetos este dublă comparativ cu cel înregistrat în partea vestică, unde predomină timpul ploios.

Volum XIII |

Evaluarea potențialului eolian din sudul Podișului Bârladului. Studiu de climatologie aplicată

Rezumat: În vederea evaluării potențialului eolian în sudul Podișului Bârladului, am aplicat metoda WINDATLAS, cu ajutorul softurilor numerice WindPRO 2.7 și WasP 9. În acest sens, am utilizat 2 ani (2008 – 2010) de măsurători de vânt in-situ în două locații din acest areal. Aceste măsurători au fost ajustate, pentru a avea valabilitate multi-anuală, cu ajutorul setului de date NCAR, curpinzând 30 ani (1981 – 2010) de modelări climatice globale, și au fost validate cu ajutorul valorilor de viteză medie lunară a vântului măsurate la stația meteorologică Galați între 1981 și 2010. Pe baza noilor serii de date astfel generate, au fost obținute statistici locale ale vântului, care au fost apoi utilizate pentru evaluarea potențialului eolian și pentru calculațiile energetice în cadrul ariei de studiu. Au fost determinate astfel viteza medie a vântului, parametrii distribuției Weibull ai profilului vertical al vântului și resursele energetice potențiale. Sudul Podișului Bârladului se caracterizează printrun potențial energetic eolian ridicat, manifestat prin viteze medii multi-anuale ale vântului de peste 7 m/s (la înălțimea de 120 m), similare cu cele întâlnite în Dobrogea, și prin valori corespondente ale energiei vântului de peste 3000 kWh/m2 la aceeași înălțime pe culmile dealurilor. O altă constatare foarte importantă este faptul că potențialul eolian în cadrul locației este relativ constant la scară multi-anuală, cu vânturi dominante din sectoarele nordic și sudic, ceea ce face ca această zonă să fie optimă pentru dezvoltarea parcurilor eoliene cu turbine multi-megawatt. Rezultatele obținute prin aplicarea acestei metodologii complexe pot fi valorificate în mod practic prin integrarea lor în estimări ale productibilului energetic electric și în studii de fezabilitate pentru parcurile eoliene.

Volum XIII |

Variabilitatea scurgerii sezoniere a fluviului Dunărea și a afluenților săi în cursurile mijlociu și inferior

Rezumat: Variabilitatea sezonieră a scurgerii râurilor evidențiază aspecte importante ale ciclului precipitațiilor la nivel local, evaporare și timpul de topire a zăpezii. Cercetarea prezintă apariția sezonieră a debitelor anuale maxime și minime și variabilitatea spațială a indicelui sezonier (Is) în cursurile mijlociu și inferior ale Dunării. Analiza de studiu se bazează pe 47 serii temporale ale valorilor de precipitații medii (12 pentru Dunăre și 35 pentru afluenții săi), care au fost colectate de la baze de date publice. Rezultatele evidențiază răspândirea debitelor maxime anuale la nivel de perioadă în fiecare lună a anului, dar cu o frecvență mai mare în luna aprilie pentru 68% din cazuri. Acestea variază între 1 și 60% (Dunăre-Baziaș). Scurgerea lunară/debitul lunar este concentrată în perioada hidrologică vară-toamnă, excepție făcând bazinele hidrografice Ialomița, Siret și Prut, cazuri în care concentrația acestora este vara. Frecvenșa cea mai mare a scurgerii minime lunare de precipitații pentru Dunăre și Tisa este prezentă în octombrie și noiembrie, iar pentru Sava și Velika Morava în august și septembrie. Valorile cele mai mari și cele mai mici ale debitelor lunare au fost înregostrate în zile diferite pentru o anumită lună. Indexul sezonier (Is) are valori cuprinse între 0.98 și 3.18, mai exact 1.00 pentru Dunăre și mai mult de 2.00 pentru bazinele hidrografice Tisa, Ialomița, Siret și Prut. Is este stabil pentru o variație mai mare de 0.30 cu excepția a câtorva bazine hidrografice. Variabilitatea scurgeri râurilor în bazinele mijlociu și inferior ale fluviului Dunărea poate oferi informații valoroase pentru studiile științifice și pentru managementul integrat al resurselor de aplociu și inferior.

Volum XIII |

Analiza regimului și bilanțului hidrologic în bazinul râului Temstica (sud-estul Serbiei) în perioada 1980-2012

Rezumat: Articolul analizează regimul și bilanțul hidrologic al râului Temštica pe o perioadă de 33 de ani (1980-2012). Pentru această perioadă, nivelul mediu al râului Temštica a fost de 41 cm. Debitul mediu al râului la stația Staničenje pentru perioada analizată a fost de 5,63 mc/s. Schimbările anuale în debitul mediu urmează variațiile anuale ale debitelor minime și maxime lunare. În concluzie, regimul hidrologic al râului Temštica este unul continental moderat. Deși cantitatea de precipitații nu este foarte redusă – 596 mm/an, din care 217,05 mm sau 36,42% se infiltrează și 378,92 mm, adică 63,58% se evaporă, raportul dintre componentele bilanțului hidrologic al bazinului este deficitar, fiind necesare măsuri pentru îmbunătățirea situației în acest bazin hidrografic.