fg

Subscribe2


 

Volum XIII |

Estimarea eroziunii din timpul Cuaternarului în bazinele hidrografice mici (Subcarpații Vâlcei și Podișul Oltețului, România)

Rezumat: Eroziunea torențială este un process cu largă răspândire în Subcarpații și Podișul Getic, inclusiv în subunitățile în care s-a efectuat studiul. Amploarea acestui proces hidro-geomorfologic este pusă în evidență de densitatea mare a organismelor torențiale raportate la unitatea de suprafață. Dezvoltarea bazinelor torențiale de ordinele IV și V (conform sistemului de ierarhizare Strahler) în Subcarpați și de ordinele III și IV în Podișul Oltețului a fost favorizată și de amplitudinea mare a versanților, de până la 450 m în Subcarpații Vâlcei și de până la 250 m în Podișul Oltețului, determinată de adâncirea accentuată a râului Olt și a principalilor afluenți din acest areal (Olănești, Bistrița, Cerna și Olteț). La aceasta se adaugă friabilitatea substratului geologic, format din depozite sedimentare: conglomerate, pietrișuri, nisipuri, gresii, marne, argile, tufuri ș.a. în Subcarpații Vâlcei și strate de Cândești (pietrișuri cu lentile argiloase de vârstă villafranchiană) în Podișul Oltețului.

Volum XIII |

Detectarea schimbărilor cursului râului și recunoșterea sectoarelor cu eroziune a malurilor folosind teledetecția și SIG

Rezumat: Bangladesh este format în principal din depozite aluviale, eroziunea fluvială fiind foarte frecventă datorită modificării continue a alviilor râurilor. Acest studiu își propune să evalueze modificările actuale ale malurilor râului Manu în Bangladesh pentru o perioadă de 13 ani (1997-2010). Întregul curs al râului Manu, de la granița cu India, Moulvibazar, până la confluența cu râul Kushiyara la Manumukh, Sherpur, pe o distanță de aproape 69 km, a fost studiat folosind o abordare ce integrează teledetecția și Sistemele informatice Geografice. Configurația albiei râului Manu a fost cartată pentru anul 1997 și 2010 folosind imaginile satelitare Landsat. Această analiză indică faptul că râul Manu este puternic meandrat, cu câteva sectoare critice, unde eroziunea este foarte accentuată, ducând la modificarea cursului. Această modificare este foarte intensă, în perioada menționată malul stâng deplasându-se cu 656 m, iar cel drept cu 628 m la Rajnagar, Moulvibazar. Acest studiu oferă cele mai recente și rapide dovezi privind geomorfologia fluvio-dinamică a râului Manu, care pot fi utilizate în conceperea și executarea schemelor pentru controlul eroziunii.

Volum XIII |

Date preliminare asupra meandrelor râului Jiu din cursul inferior (Sud-Vest România)

Rezumat: Scopul prezentului studiu constă în monitorizarea complexă a albiei râului Jiu cu privire la geometria și complexitatea meandrelor sale din cursul inferior (pe o lungime de 77 km). Analiza detaliată a meandrelor din cursul inferior al Jiului completează cercetările geomorfologice asupra râurilor din România, pornind de la identificarea și determinarea tipului de meandre până la rezultatele obținute care se prezintă ca indicii ai stadiului de existență și ai ratei de migrare (lungimea de undă, 1977 – 4721 m; amplitudinea meandrelor, 511 – 2862 m, raza medie de curbură, 270-997 m și indicele de sinuozitate, 0.87-2.17). Un alt obiectiv al acestui studiu este identificarea caracteristicilor de evoluție a râului Jiu, relațiile dintre o serie de factori hidrologici de control (debit lichid și sedimente în suspensie – valori medii anuale) și generațiile de meandre (meandre actuale sau deschise și meandre incizate sau paleomeandre), distribuite pe două sectoare: sectorul Podari – Padea și sectorul Padea – confluență Dunăre. În plus, cercetarea este motivată de faptul că în ultimii ani au fost analizate alunecările de teren și surpările de pe versantul drept al râului Jiu, puternic erodat și în strânsă legătură cu meandrarea cursului de apă (în apropiere de localitățile Bâzdâna și Drănic).

Volum XIII |

Utilizarea SIG și teledetecției pentru cartarea zonelor de risc la inundații în districtul Varanasi, India

Rezumat: Inundațiile reprezintă unul din dezastrele naturale care determină pierderi considerabile de vieți omenești și pagube materiale, ce se produc cu o frecvență stranie în diferite părți ale țării, pe care deseori le devastează. Zonele cele mai expuse la inundații din India sunt cele din bazinele fluviilor Gange și Brahmaputra, pagubele produse de inundații în bazinul Gangelui reprezentând aproape 60% din totalul înregistrat la nivelul țării. Frecvența acestora crește dinsre vest spre est (de-a lungul Gangelui) și de la sud spre nord (spre zona colinară). Articolul de față aduce în discuție utilizarea sistemelor informatice geografice (SIG) pentru cartarea zonelor supuse riscului la inundații în Varanasi, unul din cele mai importante districte din Câmpia Indo-Gangetică. Acest district se confruntă cu inundații serioase în sezonul ploios ca urmare a cantităților uriașe de precipitații căzute în bazinul Gangeluui. Pierderile de vieți omenești și pagubele materiale datorate inundațiilor cresc de la an la an în zona de studiu. Putem spune că cele mai mari inundații au avut loc în luna august din anul 2013, când majoritatea câmpiilor, utilizate intens în agricultură, au fost serios afectate. Identificarea zonelor predispuse la inundații din aria de studiu reprezintă primul pas pentru prevenirea și atenuarea efectelor inundațiilor. Baza de date oferită de SIG a fost utilizată pentru a delimita și trata problemele legate de inundații din aria de studiu. S-a realizat o hartă a zonei de studiu, ce acoperă o suprafață de 1526 km2, ce prezintă zonele supuse riscului la inundații cu ajutorul datelor oferite de teledetecție (IRS-P6, LISS III, 2008). în total, în districtul Varanasi, au fost identificate cinci zone de risc. Cu ajutorul teledetecției, aceste zone au fost clasificate ca zone cu risc mic, mediu, mare, foarte mare și extrem.

Volum XIII |

Valori extreme ale scurgerii minime pentru râurile Topolovets şi Voinishka (afluenţi ai Dunării, Bulgaria)

Rezumat: Debitul minim reprezintă cea mai sensibilă caracteristică a scurgerii râurilor. Scopul acestei lucrări este de a evalua durata și frecvența debitelor reduse prin metoda pragurilor bazată pe valorile debitelor zilnice. Pentru aceasta, am folosit datele zilnice pentru doi afluenți ai Dunării (Topolovets și Voinishka). Rezultatele obținute indică faptul că scurgerea minimă este tipică pentru sezonul cald și apare episodic primăvara și iarna; durata variază de la câteva zile până la o lună, distribuția spațială a debitelor minime este redusă, depinzând de factorii climatici şi antropici. Metoda cuantilă oferă praguri ce pot fi folosite foarte bine pentru definirea valorilor extreme ale scurgerii minime, dar trebuie aplicată ținând cont de condițiile concrete și scopul studiului.