fg

Subscribe2


 

Volum XII |

Schimbări în reţeaua urbană de-a lungul sectorului mijlociu şi inferior al Dunării în perioada de tranziţie

Rezumat: Economia şi dezvoltarea oraşelor din regiunile riverane Dunării au fost parţial determinaeă de fluviu, prin funcţia portuară pe care acesta le-a imprimat-o (ex. Dunaújváros, Smederevo, Lom, Călăraşi etc.) sau prin alte caracteristici ale fluviului (ex. Komárom/Komarno, Nyegesúfalu, Paks, Orşova, Vidin, Kozlodui etc.). In urma prăbuşirii Uniunii Sovietice şi a sistemelor politice comuniste din statele riverane Dunării şi după blocada traficului naval ca urmare a crizei din fosta Iugoslavie, rolul axei dunărene de transport s-a schimbat radical (Hardi 2012). Datorită acestor schimbări şi ca urmare a dezvoltării unor noi sectoare economice, funcţia şi importanţa acestor oraşe s-a modificat considerabil în ultimele două decenii. Unele dintre ele şi-au pierdut baza economică şi au devenit oraşe sau regiuni periferice, altele au folosit sau ar putea folosi noile oportunităţi de dezvoltare. Lucrarea noastră oferă un studiu comparativ al oraşelor dunărene şi evidenţiază modalităţile tipice de dezvoltare a oraşelor riverane Dunării. Ea se rezumă la un program de schimb interacademic între România, Bulgaria şi Ungaria.

Volum XII |

Analiza factorială a disparităților teritoriale din partea sudică a graniței româno-maghiare

Rezumat: În perioada socialistă de-a lungul frontierei ungaro-române s-a instalat un clivaj economic evident ce a despărţit o regiune relativ mai dezvoltată pe partea ungară de una mai înapoiată pe partea română. Utilizând o metodologie cvantitativă am încercat săidentificăm disparităţi socio-economice din perioada contemporană pe o scară spaţială inferioară – şi anume la nivel comunal – pentru a scoate în evidenţă un statut presupus de înapoiere a fâşiei de frontieră. Conform ipotezei noastre, acestă fâşie are un statut dezavantajat în urma poziţiei periferice. Analiza factorială a confirmat această ipoteză pe partea ungară a fâşiei transfrontaliere, în timp ce pe partea română nu s-a adeverit datorită prezenţei rețelei de aşezări urbane însemnate şi a infrastructurii lineare de mare importanţă. În consecinţă, studiul subliniează şi demonstrează din nou validitatea concluziilor anterioare ale studiilor transfrontaliere, conform cărora poziţionarea lor periferică în cele mai multe cazuri le dezavantajează sub forme multiple.

Volum XII |

Impactul și importanța reîntoarcerii emigranților în Europa Central-Estică

Rezumat: Întoarcerea emigranților ar putea fi un factor-cheie pentru dezvoltare regiunilor, mai ales în Europa Central-estică. În 2004, extinderea Uniunii Europene a determinat o migrație a forței de muncă în masă din țările post-socialiste către regiunile din Europa de Vest. Printre regulile Uniunii această migrație Est-Vest a devenit mai mult decât ”un exod al intelectualilor”, alături de emigranții cu înaltă calificare, au plecat de asemenea din țara lor de origine și cei mai puțin calificați. Această lucrare s-a concentrat pe caracteristicile comune ale emigranților din țările central-estice europene. În timpul cercetării, am folosit rezultatele unui sondaj on-line în rândul emigranților și am realizat interviuri cu emigranții maghiari reîntorși în țară. Deși țările de origine fac eforturi pentru reatragerea emigranților, fără macro-factori stabili, întoarcerea lor ar putea fi incertă. În funcție de rezultatele obținute, deși fiecare țară are propriul profil, în unele cazuri, în special emigranții din Ungaria și Polonia au caracteristici comune în motivarea emigrării și în ceea ce privește tipul de muncă în străinătate.

Volum XII |

Planuri nerealizate pentru extinderea căii navigabile dunărene

Rezumat: În prezent, există o opinie generalizată că Dunărea este o arteră navigable foarte puțin utilizată. Acest fapt este de obicei atribuit constrângerilor pentru navigație de pe fluviu (cu deosebire în partea maghiară), și lipsei unor lucrări de regularizare a cursului. Totuși, trebuie menționat că există și alți factori, destul de numeroși, care stânjenesc dezvoltarea navigației, ca de exemplu starea actuală a economiei noastre care implică o cerere redusă pentru transporturile fluviale. Deasemenea, trebuie amintiți și alți factori economici, geopolitici și geografici care contribuie la o valorificare redusă a fluviului. Studiul de față pleacă de la ideea că în prezent, Dunărea oferă o singură, lungă cale navigabilă. Competitivitatea acestei rute este mult diminuată din cauza faptului că în ultimele două sute de ani nu au fost contruite alte rețele de canale, care să contribuie la intensificarea utilizării rute fluviatile. Ne gândim la psibilitatea de navigare pe afluenți, canalele de legătură și a porturilor multimodale (conectate la rețele rutiere și feroviare). Din cauza tuturor acestor factori, nicio macro-economie nu a fost creată într-un timp real pe baza transporturilor fluviatile. De exemplu, nicio arteră rutieră sau feroviară cu lungime considerabilă, fără joncțiuni și conexiuni, fie nu este operabilă din punct de vedere economic, fie nu va deveni un sistem, având un impact regional limitat. Lucrarea de față analizează acele experimente care au fost făcute pentru dezvoltarea transporturilor fluviale pe Dunăre, cu planuri exacte. Multe dintre ele erau planuri realiste la vremea respectivă, dar nu au putut fi îndeplinite din cauza concurenței căilor ferate, a lipsei fondurilor sau din rațiuni geopolitice.

Volum XII |

Noile tendințe de imigrare în Sicilia: între acceptare și respingere. Studiu de caz – orașul Vittoria

Rezumat: Această lucrare prezintă fluxurile de imigranți străini în Sicilia, care s-au intensificat în ultimul timp, cu scopul de a sublinia cât de traumatic a fost acest proces pentru societatea siciliană. Deși toleranța față de străini este adânc înrădăcinată în obiceiurile și traițiile sicilienilor, situația pare să se schimbe în ultimul timp ca urmare a apariției mai multor grupuri etnice ce se stabilesc pe pământ sicilian, având un impact considerabil asupra instituțiilor locale, economiei și societății. Populația siciliană este rezultatul unei mixturi de rase și etnii. Totuși, de la sfârșitul secolului al XIX-lea, populația sicilienă a fost relativ stabilă și omogenă. Comunitatea Albanezilor, fondată în 1500, și mai recenta Mazara del Vallo, care găzduiește un grup numeros de tunisieni, au fost doar cazuri izolate. Anii 70 reprezintă punctul de cotitură, Sicilia devenind dintr-un spațiu de emigrare unul de imigrare, foarte multe minorități etnice folosind Sicilia drept un coridor natural ce canalizează fluxurile dinspre Mediterana. În concluzie, dorim să aflăm care este nivelul intoleranței și acceptării, și care este mai pregnant.