fg

Subscribe2


 

Volum X |

Luncile – legături între ţări şi peisaje

Rezumat: Funcţia primară a luncilor rămâne aceea de a asigura trecerea în condiții de siguranţă a undelor de viitură. Deoarece problemele legate de controlul inundațiilor sunt grave de-a lungul unor sectoare de râuri, acest fapt necesită de asemenea cooperare internaţională. În ecologia peisajului, luncile îndeplinesc două funcţii care sunt relaționate: acestea sunt zone tampon riverane (vitale pentru menţinerea calităţii apei râurilor), pe de o parte, şi coridoare ecologice (asigurând conectivitate şi o mare biodiversitate), pe de altă parte. Zonele umede ale luncilor joacă un rol important în integritatea ecologică a ecosistemelor fluviale deoarece acestea influenţează fundamental starea ecologică a corpurilor de apă adiacente. Este cu atât mai important deoarece pe întreaga lungime a Dunării, aceasta străbate zone dens locuite cu agricultură intensivă, industrii pe scară largă şi reţele de comunicare bine dezvoltate. Prin urmare, presiunea mediului asupra luncilor active şi protejate este de proporţii considerabile şi apar neconcordanțe mari între diferite tipuri de utilizare a terenurilor. Tipurile de utilizare a terenurilor care promovează îndeplinirea funcţiei de zonă tampon riverană, trebuie să aibă prioritate. Din păcate, doar sectoare restrânse ale luncii Dunării sunt păstrate în condiţii seminaturale. În bazinul Dunării 80% din fostele zone umede sunt acum deconectate şi nu îşi pot îndeplini rolul de conservare a naturii. Reţelele naţionale NATURA 2000 sunt atât de dependente de ecosistemele riverane seminaturale, încât nu pot fi eficiente fără măsuri de restaurare a luncii. Tendinţele de schimbare climatică previzibile (creşterea riscului la secetă) sunt de asemenea o ameninţare pentru supravieţuirea luncilor ca și coridoare ecologice. Eforturile de remediere sunt necesare de-a lungul sectoarelor extinse de luncă şi o conectivitate mai bună a fost identificată ca un scop important. Conform Planului de management al Bazinului Fluviului Dunărea (ICPDR 2009, p.76): „Viziunea la nivel de bazin a ICPDR este că luncile/zonele umede din întregul Bazin Fluvial al Dunării sunt re-conectate şi restaurate. Funcţia integrată a acestor sisteme fluviale asigură dezvoltarea populaţiei acvatice care se auto-susţine, protecţia împotriva inundațiilor şi reducerea poluării în Bazinul Fluvial al Dunării”.

Volum X |

Evaluarea hazardelor geologice in Serbia de Est

Rezumat: Teritoriul din estul Serbiei este caracterizat de varietatea rocilor magmatice, sedimentare şi metamorfice formate în urma unor evoluţii paleogeografice diferite. Ca urmare a condiţiilor naturale variate, regiunea este vulnerabilă la diferite hazarde geologice, cum ar fi cutremure, alunecări de teren, eroziune excesivă, inundaţii, căderi de pietre, surupări de peșteri și subsidență. Apariţia unui hazard geologic depinde de intensitatea procesului care l-a cauzat. O evaluare a fiecărui tip de hazard sau a tuturor hazardelor este necesară pentru această regiune din Serbia care deține mari generatoare de energie electrică, amenajări industriale și miniere şi are resurse minerale bogate. Depopularea estului Serbiei reduce capacitatea comunităţilor locale de a investi în lucrări pentru controlul hazardelor. Această evaluare a hazardelor geologice începe cu referirea la hărţile seismice disponibile şi continuă cu cercetarea alunecării de teren, posibile inundaţii şi riscuri de eroziune excesivă, apoi căderi și prăbușiri de roci. Cercetarea este suficientă pentru a întocmi o harta a hazardelor geologice generalizate din estul Serbiei indicând zonele vulnerabile la anumite riscuri naturale și pentru a estima o suprafață totală pusă în pericol de hazarde. Scopul acestei lucrări este de a localiza şi de a clasifica zonele cu potențial de risc pe baza cărora se pot implementa acțiuni viitoare de protecție.

Volum X |

Analiza şi clasificarea orientată-obiect a circurilor glaciare din Munţii Ţarcu (Carpaţii Meridionali)

Rezumat: Cartarea geomorfologică oferă rezultate cu importanţă mare pentru foarte multe studii, iar metodele tradiţionale de cartare necesită foarte mult timp și sunt costisitoare. Acest studiu prezintă un set de reguli pentru identificarea semi-automată a circurilor glaciare pentru arealul test din Munţii Ţarcu (Carpaţii Meridionali) utilizând metode de analiză orientate-obiect. În lucrarea de faţă au fost stabiliţi parametrii morfometrici caracteristici ai circurilor glaciare aparţinând reliefului glaciar de tip Godeanu, cu circuri glaciare dezvoltate la marginea suprafeţelor de nivelare, pe baza unui model digital de elevaţie cu o rezoluţie spaţială de 10 m. Parametrii morfometrici ai reliefului generaţi din acest model au fost folosiţi în procesul de segmentare şi apoi de clasificare a circurilor. Astfel, în setul de reguli de clasificare au fost introduşi atât factori morfometrici, precum curbura terenului, dar şi de context, cum ar fi vecinătatea față de suprafeţele de nivelare. Factorul cel mai important utilizat în procesul de segmentare este curbura medie, iar pentru stabilirea unui factor de scară cât mai obiectiv, s-a folosit un instrument implementat în Definiens, numit – ESP. Rezultatele obţinute sunt apropiate de realitatea din teren (exceptând unele areale cu forme de relief negative, precum organismele torenţiale sau pozitive, cum sunt rocile mutonate din cadrul circurilor, elemente ce pot fi filtrate manual de către utilizator) demonstrează că metoda utilizată este una de interes, aceste rezultate fiind verificare cu date din teren şi cu ortofotoplanuri, hărţi existente ale reliefului din domeniul alpin ai Munții Țarcului. În studiile viitoare intenţionăm să îmbunătăţim metoda prezentată şi să determinăm parametrii morfometrici şi valorile-prag caracteristice, care să fie incluse în reguli de identificare semi-automată, pentru localizarea și clasificarea altor forme de relief din etajul alpin al Munților Ţarcu.

Volum X |

Relieful glaciar şi periglaciar din Munţii Făgăraş, cu privire specială la bazinul Râului Vâlsan

Rezumat: Modelarea glaciară a creat în Alpii Transilvaniei două tipuri de peisaje geomorfologice bine individualizate: Borăscu, caracterizat prin larga extensiune a platformei şi a vârfurilor înalte şi Făgăraş, unde circurile s-au înmulţit şi s-au dezvoltat până au redus platforma la o creastă foarte ascuţită, (gipfelflur). Dispunerea culmii principale pe direcţie V-E şi morfografia de ansamblu a celor doi versanţi, cel nordic scurt şi abrupt, iar cel sudic prelung, cu pante mai domoale, s-au răsfrânt şi în modul de dezvoltare al gheţarilor în Cuaternar. În cadrul bazinului Vâlsan se disting anumite particulariăţi ale reliefului glaciar. Astfel, relieful glaciar din acest sector al munţilor Făgăraş se caracterizează prin prezenţa unui abrupt de mici dimensiuni (200-300 m) ce a favorizat dezvoltarea în lungime a văii glaciare, cu pante domoale şi a determinat depunerea morenelor la baza văii glaciare. Căldarea glaciară a Vâlsanului se găseşte la altitudinea de 2300 m, are dimensiuni reduse şi cantonează mici lăculeţe. Fundul circului este plat fiind grefat predominant pe micaşisturi şi gnaise. Valea glaciară a Vâlsanului este orientată pe direcţia N – S şi prezintă mai multe praguri glaciare. Versanţii care încadrează valea Vâlsanului sunt simetrici fiind afectaţi de torenţialitate şi avalanşe. Alte forme de relief caracteristice sunt: custurile, umerii glaciari, striurile, rocile mutonate şi morenele. Gelivaţia a determinat apariţia reliefului rezidual reprezentat de creste ascuţite, vârfuri, forme de relief de acumulare, conuri de grohotiş, glacisuri, ghirlande de pietre, potcoave nivale. În ansamblu, valea glaciară a Vâlsanului este o vale tipică în care procesele postglaciare intense au ascuns în cea mai mare parte elementele caracteristice rezultate în urma acţiunii gheţarilor, se păstrează forma caracteristică de “ U”, iar umerii glaciari apar din loc în loc de sub glacisurile şi poalele de grohotiş.

Volum X |

Caracteristici tipologice şi morfometrice ale circurilor glaciare din bazinul Râului Doamnei (Masivul Făgăraş)

Rezumat: Caracteristici tipologice şi morfometrice ale circurilor glaciare din bazinul Râului Doamnei (Masivul Făgăraş).
Bazinul Râului Doamnei, situat pe versantul sudic al Masivului Făgăraş, este un teren adecvat de lucru pentru studiul reliefului glaciar, deoarece cuprinde cele două tipuri distincte de peisaje glaciare identificate de Emm. De Martonne încă din 1907 în Carpaţii Meridionali: peisaj glaciar de tip Făgăraş (peisaj alpin tipic) şi peisaj glaciar de tip Borăscu. Lucrarea încearcă să lămurească unele aspecte teoretice şi practice legate de definirea corectă şi identificarea circurilor şi văilor glaciare, oferind o tipologie glaciară care include criterii morfologice, genetice şi topografice. De asemenea, lucrarea cuprinde şi o hartă geomorfologică (rezultat al unei analize mai ample) a reliefului glaciar din bazinul Râului Doamnei (cu cele 7 complexe glaciare, circuri glaciare izolate, circuri glacio-nivale), alături de formele periglaciare şi suprafaţa de nivelare Borăscu.