fg

Subscribe2


 

Volum IX |

Vechiul oraș Callatis și mișcările neotectonice

Rezumat: La sud-est de Mangalia, sub nivelul mării, la o adâncime de 6 – 7 m, pe o suprafaţă de aproximativ 2 ha, au fost descoperite vestigii ale cetăţii antice Callatis. Cunoscută din secolul al IV-lea î.e.n., a avut o existenţă de aproape un mileniu, dar nu se ştie când anume şi-a încetat existenţa şi mai ales din ce cauze. S-au făcut diferite presupuneri şi, dintre acestea, cauzele telurice sunt cele plauzibile. Platforma Dobrogei de Sud este străpunsă de falii mobile, iar compartimentul Mangaliei este afectat de o mişcare neotectonică negativă care se accentuează spre sud-est, acolo unde s-au constatat epicentrele unor seisme cu manifestări repetate. Rata mişcărilor negative de 3 – 4 mm/an, cumulată timp de 15 secole de la dispariţia oraşului Callatis, ar putea explica adâncimea la care se află în prezent vestigiile oraşului.

Volum IX |

Analiza particularităţilor fragmentării reliefului în Piemontul Bălăciţei

Rezumat: În Piemontul Bălăciţei se disting două areale cu particularităţi diferite, aferente bazinului hidrografic al Dunării şi bazinului Jiului. Distribuţia claselor de valori corespunzătoare celor două arii de drenaj, atât în cazul densităţii, cât şi în cel al adâncimii fragmentării, reliefează diferenţe majore, dar şi unele similitudini, fapt datorat timpului de evoluţie, nivelului de bază, direcţiei de scurgere faţă de structură şi omogenităţii litologice şi climatice.
Analiza datelor a permis cuantificarea energiei reliefului şi a densităţii fragmentării reliefului din Piemontului Bălăciţei şi corelarea celor doi parametrii în funcţie de bazinele hidrografice principale. Metodele de calcul şi reprezentare a celor doi indicatori ai fragmentării reliefului au permis atât o interpretare cantitativă (identificarea a cinci clase de valori), cât şi una spaţială (gruparea valorilor în funcţie de cele două râuri colectoare: Jiu şi Dunăre). Gruparea factorilor de influenţă, pe cele două bazine hidrografice principale se datorează în principal faptului că bazinul Dunării s-a extins în detrimentul bazinului Jiului, cei trei afluenti mai importanti – Blahniţa, Drincea şi Desnăţuiul captând sectoare din cursul superior al afluenţilor Jiului.
Din analiza fragmentării reliefului Piemontului Bălăciţei rezultă că acesta se află în diferite stadii de evoluţie, complexitatea fragmentării fiind strâns legată de gradul de maturitate a văilor şi de complexele morfogenetice impuse de evoluţia paleogeografică.

Volum IX |

Dinamica proceselor actuale din Bazinul Hidrografic Sărăţel

Rezumat: Bazinul Sărăţel prezintă un teritoriu localizat în cea mai mare parte în arealul molasic al Subcarpaţilor Buzăului. Caracteristicile fizico-geografice, la care se adaugă impactul socio-uman, au creat un sistem geomorfologic integral, în cadrul căruia se manifestă o dinamică accentuată a proceselor geomorfologice actuale. Începând din anul 2002 şi până în 2008 au fost monitorizate areale cu impact însemnat asupra peisajului, dintre care se remarcă alunecările de teren, torenţii, ravenele şi creepul.

Volum IX |

Relieful endocarstic din rezervația naturală a dealului fosilifer Repedea

Rezumat: Studiul de faţă vizează analiza reliefului endocarstic aferent rezervaţiei din dealul Repedea. Deşi asupra acestui sector din Podişul Moldovei au fost făcute numeroase cercetări de natură geologică sau geomorfologică, relieful endocarstic a rămas în bună măsură necercetat până în prezent. Factorul geomorfologic determinant în dezvoltarea acestui tip de relief este substratul geologic din care se detaşează ca importanţă componenta litologică. În perimetrul rezervaţiei Repedea grosimea asociaţiei litologice favorabile carstificării constituite din calcar oolitic, calcar lumaşelic şi gresii este de cca. 10m. Calcarul oolitic de Repedea se prezintă ca o succesiune de strate cu grosimi de 2 – 40 cm separate de intercalaţii de nisipuri fine, cochilifere de 0,5 – 10 cm. Aceste pachete de roci rezistente au favorizat formarea unui platou carstic structural numit platoul Repedea. Poziţia ridicată a acestui platou carstic faţă de ansamblul reliefului din zona studiată poate fi considerată una determinantă pentru formarea unui carst suspendat autigen cu regim hidrologic vados. În perimetrul rezervaţiei Repedea au fost cartate un număr de 9 peşteri dispuse pe o suprafaţă relativ restrânsă de cca. 7ha. Lungimea totală a galeriilor subterane cartate este de 401 m rezultând astfel o densitate medie de 5,7 km/km2 . Spre deosebire de peşterile din Carpaţi în dealul Repedea tipul de rocă cât şi caracteristicile hidrologice locale nu favorizează apariţia concreţiunilor carbonatice masive deoarece peşterile sunt într-un continu proces de prăbuşire. În concluzie se poate afirma că relieful endocarstic din rezervaţia „Locul fosilifer Dealul Repedea” este bine dezvoltat diferenţiindu-se pregnant de alte arii endocarstice ale României.

Volum IX |

Evaluarea practicilor de management al fertilităţii solului şi constrângerile acestora în diferite locaţii din Nepal

Rezumat: În anul 2009 a fost realizat un sondaj cu fermierii pentru a evalua practicile de management al fertilităţii solului şi constrângerile aferente în sistemele agricole din anumite zone de deal şi de vale din Nepal. La anchetă au participat treizeci de gospodării din comitetul rural de dezvoltare (CRD) Okharpouwa, districtul Nuwakot şi treizeci de gospodării din CRD Fulbari, districtul Chitwan, fiind folosite chestionare semi-structurate. În plus, pe parcursul cercetării au fost realizate interviuri cu furnizorii-cheie de informaţii, anchete prin liste de control, observaţii în teren şi documentări asupra cazurilor individuale. Studiul a evidenţiat faptul că îngrăşământul natural de fermă (ÎNF) a constituit principala sursă de nutrienţi, deşi folosirea gunoiului de la păsări, de la capre, a celui vegetal şi a fertilizatorilor chimici a fost, de asemenea, comună. A fost înţeles faptul că managementul ÎNF şi al altor tipuri de îngrăşământ natural în groapa de gunoi şi pe câmp nu este eficient pentru conservarea nutrienţilor. În mod similar, fermierii au preferat cultivarea permanentă a cerealelor sau realizarea culturilor comerciale, nefiind realizate culturi amestecate sau rotaţii cu legume, şi terasările în zona de deal, ceea ce a limitat producţiile agricole superioare din dealurile şi văile nepaleze. Problemele specifice din arealele deluroase au inclus eroziunea şi pierderea nutrienţilor, acidificarea solului, în vreme ce dificultăţile specifice zonelor de vale au inclus folosirea dezechilibrată a îngrăşămintelor, culturile intensive şi pierderile agricole determinate de managementul necorespunzător.