fg
Volum VIII |

Schimbările industriei de prelucrare alimentară în Transdanubia de vest, din timpul transformării democratice până în prezent

Rezumat: În timpul ultimelor două decade importanţa industriei de prelucrare alimentară a scăzut în mod evident. În prezent acest sector are un număr de 101,5 mii de anagajaţi şi procentul producţiei este sub 10%. După tranziţie problemele sectoriale, structurale şi organizaţionale şi problemele tehnologice şi de eficienţă au devenit din ce în ce mai serioase. Similar tendinţelor naţionale, dar cu efecte mai puternice, a existat o recesiune a industriei de prelucrare industrială în uona noastră de cercetare, Transdanubia de Vest, o regiune cu un potenţial agricol de bună calitate. Cu toate acestea, în funcţie de numărul angajaţilor şi de valoarea producţiei, industria de prelucrare alimentară ocupă locul secund printre sectoarele din regiune. Importanţa industriei cărnii, producerea şi prelucrarea cărnii de pui, fabricarea uleiului vegetal şi a zahărului a scăzut cel mai mult în timpul transformării din perioada 1990- 2007. În cadrul acestor trei subsectoare multe companii mici şi mijlocii de importanţă considerabilă în Ungaria, cu un fond tradiţional semnificativ, şi-au închis producţia în final. Câştigătorii absoluţi de pe urma transformării din industria de prelucrare alimentară sunt producătorii din industria băuturilor şi de panificaţie. Aceste două subsectoare au făcut faţă cu succes perioadei cu multe probleme economice de după tranziţie, şi a închiderii fabricilor de la începutul lui 2000. În funcţie de numărul angajaţilor distribuţia muncii în fabricile din industria de prelucrare alimentară pot fi exprimate prin procentul semnificativ al întreprinderilor mici şi foarte mici. Se găsesc doar 11 mari întreprinderi care au peste 250 de angajaţi, care au sedii regionale. În prezent cele mai importante centre regionale ale industriei de prelucrare alimentară sunt următoarele: Győr, Mosonmagyaróvár, Répcelak, Sárvár, Sopron, Zalaegerszeg şi Zalaszentgrót.

Volum VIII |

Tipuri de peisaje rurale în depresiunile Subcarpatice Oltene

Rezumat: Tipurile şi distribuţiile teritoriale sunt guvernate de resurse naturale, factori demografici şi economici. Evoluţia factorului uman de-a lungul timpului, schimbările apărute în structura şi împrăştierea aşezărilor umane, managementul general pentru scopuri economice au dat naştere la o mare varietate de peisaje în Subcarpaţii Curburii. Evoluţia populaţiei (a forţei de muncă) este criteriul principal în diferenţierea peisajelor rurale pe baza analizei geomorfice. Dinamica peisajelor s-a transformat rapid, moderat sau spiralat. Criteriul agro-economic (utilizarea terenurilor) a diferenţiat următoarele peisaje agricole: foarte extinse (80% din comune) cu câmpii cultivate (varianta bocage), plantaţii de viţă de vie şi pomi fructiferi, tipuri agro-pastorale şi agricultură mixtă. Datorită diversităţii factorilor naturali, peisajul rural din zona de Curbură dispune de condiţii bune de dezvoltare. Relaţia dintre secole- om şi natură a creat diferite tipuri rurale de peisaje influenţate de om şi de tipul de activităţi economice.

Volum VIII |

Vulnerabilitatea la hazarde naturale în România

Rezumat: Evaluarea vulnerabilităţii integrează analiza condiţiilor şi caracteristicilor existente într-un sistem expus la un anumit tip de hazard natural. În modelul folosit în acest articol, vulnerabilitatea a fost evaluată la nivel de unitate administrativă (judeţ), ca rezultat al interacţiunii dintre hazard şi componentele sistemului expuse. Evaluarea expunerii s-a realizat prin măsurarea valorii totale a bunurilor, resurselor şi populaţiei expuse hazardelor naturale. Au fost selectaţi 39 indicatori, incluşi în 4 grupe majore, în funcţie de factorii principali (fizici, sociali, de mediu şi economici) ce măresc susceptibilitatea comunităţilor la hazarde naturale şi de elementele expuse acestor evenimente. Fiecare indicator a fost clasificat pe o scară de la 1 la 5 (1-foarte scăzut, 5-foarte mare). Suma indicatorilor a fost la rândul său reclasificată după acelaşi model, până la determinarea, în final, a expunerii totale. Hazardul natural a fost evaluat după acelaşi principiu, luându-se în discuţie suprafaţa cu potenţial de producere a cutremurelor de pământ, inundaţiilor şi alunecărilor de teren. Prin suprapunerea rezultatelor a fost determinată vulnerabilitatea totală. Analiza vulnerabilităţii oferă posibilitatea identificării regiunilor care au nevoie de alocarea resurselor financiare în vederea diminuării impactului negativ al hazardelor naturale. De asemenea, studiile de vulnerabilitate se pot adăuga celor ce vizează analiza hazardelor naturale, putând astfel constitui baza în evaluarea corectă a riscului asociat hazardelor naturale.

Volum VIII |

Poziţia franjei rur-urbane în cadrul sistemelor de aşezări

Rezumat: Termenul de franja rur – urbană este mult mai puţin utilizat în literatura românească de specialitate, ceea ce ar putea fi o consecinţă a faptului că se suprapune, se confundă în delimitare cu zona periurbană sau/ şi cu periferia urbană. O trecere în revistă a termenilor ce intră în ecuaţia delimitării teritoriale, începând cu CBD-ul urban până la regiunea eminamente rurală, limpezeşte într-o oarecare proporţie succesiunea diferitelor areale concentrice. Dar pentru a dezvălui orizontul de aşteptare al acestui termen este necesară analiza accepţiunii la nivel internaţional, acolo unde este utilizat în detrimentul periurbanului sau acolo unde se întâlnesc ambii termeni. Această analiză scoate însă la lumină faptul că o cercetare empirică asupra terminologiei nu este suficientă, fiind necesară şi prioritizarea metodelor utilizate în determinarea limitelor, pentru a observa dacă arealele se suprapun sau sunt complementare.

Volum VIII |

Germanii din România între anii 1930 şi 2002 – aspecte geografice

Rezumat: Etnicii germani au sosit în România din Europa Centrală în mai multe valuri, în timpul secolelor XII- XIII şi XVII- XIX, şi s-au stabilit în special în regiunile istorice din centrul şi vestul României (Transilvania, Banat şi Crişana), sub dominaţie ungară în acele timpuri sau integrate Imperiului Habsburgic. În cea de-a doua parte a secolului XX- începutul secolului XXI, numărul acestor etnici a scăzut- de la 745 421 persoane în 1930 a 60 088 în 2002- ca o consecinţă a lipsei de loialitate a guvernului român şi german din cel de-al Doilea Război Mondial (1940-1945), a lipsei bazei materiale şi juridice pentru generaţia de după război în timpul guvernării comuniste, a fricii, a izolării care a continuat după 1989 şi a discreditării faţă de drepturile minorităţilor, proclamate după Revoluţia din Decembrie, 1989.