fg

Subscribe2


 

Volum VIII |

Identificarea semiautomată a suprafeţelor de nivelare pe baza modelului numeric al terenului. Studiu de caz: Munţii Mehedinţiului (Carpaţii Meridionali)

Rezumat: Lucrarea prezintă o metodă de clasificare semiautomată a suprafeţelor de nivelare utilizând Modelul Numeric al Terenului (MNT) şi analiza orientată – obiect. Efortul depus pentru dezvoltarea unei astfel de metode are mai multe motivaţii. Prima ar fi aceea că aceste forme de relief au o importanţă deosebită în „descifrarea” evoluţiei geomorfologice a unităţilor de relief. A doua motivaţie este faptul că identificarea şi cartarea acestora prin mijloace clasice reprezintă un demers dificil, care necesită totodată foarte mult timp. In cele din urmă, limitele deja recunoscute ale analizei reliefului pe baza MNT la nivel de pixel impun şi încercarea unei analize orientate-obiect, în care arealul studiat este împărţit în „obiecte” de diferite dimensiuni, cât mai omogene în funcţie de una sau mai multe proprietăţi. Metoda propusă de noi presupune parcurgerea următoarelor etape: realizarea modelului pantelor şi a modelului scurgerii pornind de la MNT; separarea prin segmentare în „obiecte” cât mai omogene din punct de vedere al pantei; clasificarea „obiectelor” în forme de relief (suprafeţe de nivelare) utilizând funcţiile fuzzy şi ţinând cont de mai mulţi factori simultan (valoarea medie a pantei, valoarea minimă a pantei, coeficientul de scurgere şi altitudinea) şi selectarea şi gruparea suprafeţelor astfel identificate în complexe sculpturale. Dacă primele etape reprezintă partea automată a metodei, cea din urmă necesită o analiză geomorfologică detaliată a arealului respectiv, precum şi validarea rezultatelor în teren. Metoda a fost dezvoltată prima dată pentru Munţii Godeanu utilizându-se harta suprafeţelor de nivelare (Niculescu, 1965), atât pentru identificarea parametrilor incluşi în algoritm, cât şi pentru testarea rezultatelor obţinute în vederea îmbunătăţirii metodei. Datorită rezultatelor bune obţinute s-a utilizat aceeaşi metodă şi pentru cartarea suprafeţelor de nivelare din Munţii Mehedinţiului şi, împreună cu observaţiile din teren, s-a realizat harta suprafeţelor de nivelare din această unitate de relief.

Volum VIII |

Schimbările de mediu de-a lungul coastei de nord- vest a Egiptului. Studiu de caz de la Alexandria până pe Coasta El Alamein

Rezumat: Lucrarea doreşte să sublinieze dezvoltarea urbană, activităţile de pescuit, turismul, dezvoltarea industrială şi activităţile agricole care afectează ecosistemele valoroase şi delicate de coastă. O clasificare verificată, post- clasificată şi tehnici de detectare a schimbării au fost aplicate imaginilor Land sat din 1991 şi 2007, pentru a cartografia schimbările de teren pe coasta de nord-vest a Egiptului, de la Alexandria la El Alamein. O clasificare verificată a fost realizată pe 6 benzi reflective din două imagini individuale cu ajutorul datelor reale de teren. Informaţiile reale din teren adunate în timpul aplicaţiilor de teren folosind datele auxiliare, interpretarea vizuală şi cunoştiinţele experţilor despre zonă prin GIS au determinat o perfecţionare a rezultatelor de clasificare. Tehnica de detectare a schimbării de post-clasificare a fost folosită pentru a genera imagini prin tabulare transversală. Schimbările din cadrul diferitelor clase de terenuri au fost evaluate. În timpul perioadei de studiu, o schimbare severă de terenuri a avut loc ca rezultat al proiectelor de dezvoltare agricolă şi turistică. Aceste schimbări din linia coastei şi de teren au dus la schimbări ale proprietăţilor de mediu.

Volum VIII |

Procese actuale de eroziune în zona alpină a Munţilor Bucegi (Carpaţii Meridionali)

Rezumat: Etajul alpin al Muntilor Bucegi se caracterizeaza printr-un relief puternic erodat de procesele de eroziune (eroziune areolara, rigole, ravene si ogase). Toate acestea sunt favorizate de structura geologica, reprezentata de conglomerate, calcare si gresie, de soluri podzolice puternic degradate cu textura luto-nisipoasa în primul strat si de activitatile economice cum ar fi mai ales suprapasunatul si turismul. Noi am identificat un astfel de areal cu forme de eroziune, puternic dezvoltate, în sectorul cuprins între vârfurile Furnica (2102 m) si Piatra Arsa (2001 m). În lucrarea noastra, am analizat pe de-o parte geneza si conditiile manifestarii proceselor de eroziune iar pe de alta parte climatul folosind datele de temperatura si de precipitatii de la statiile meteorologice din regiune. Folosind diagrama Péltier am încadrat Muntii Bucegi si implicit arealul nostru de studiu la diferite sezoane. Folosind apoi diagrama Péguy am încadrat regiunea noastra si Muntii Bucegi conditiilor morfoclimatice. Pe de alta parte, folosind tehnica S.I.G. am creat hartile booleene ale geologiei, solului, vegetatiei, declivitatii si apoi harta riscului la procesele de eroziune.

Volum VIII |

Inventarierea şi evaluarea geomorfositurilor din Munţii Bucegi

Rezumat: Geomorfositurile sunt forme de relief sau procese geomorfologice care au căpătat în timp valoare estetică, ştiinţifică, culturală, istorică sau economică, datorită percepţiei umane. Pornind de la definiţia de mai sus, în lucrarea de faţă ne propunem să inventariem şi să evaluăm o parte a geomorfositurilor din masivul Bucegi. Acestea au ca finalitate propunerea unor măsuri privind protecţia superioară şi apoi promovarea turistică. Prezenţa a numeroase geomorfosituri în Masivul Bucegi este impusă de existenţa calcarelor şi conglomeratelor, dar şi de succesiunea în timp a diferitelor sisteme de modelare (glaciar, periglaciar, fluviatil), toate acestea conducând la geomorfosituri specifice. A fost ales spre studiu acest areal datorită prezenţei unei game variate de geomorfosituri dar şi valorificării turistice foarte intense (cel mai mare număr de turişti şi cea mai dezvoltată infrastructură din întreg lanţul carpatic românesc).

Volum VIII |

Importanţa asimetriei bazinelor hidrografice mici pentru producerea viiturilor în Masivul Rarău

Rezumat: Studiul de faţă abordează o serie de aspecte geomorfologice specifice bazinelor hidrografice de dimensiuni reduse care favorizează, în anumite condiţii, producerea unor viituri cu efecte majore asupra aşezărilor umane. Atenţia noastră a fost direcţionată spre trei bazine hidrografice învecinate, situate într-o zonă montană din nordul Carpaţilor României, unde în ziua de 24 iulie 2008, în urma unor ploi torenţiale, s-au produs viituri majore. Deşi cele trei pâraie Valea Seacă, Izvorul Alb şi Valea Caselor sunt afluenţi de dreapta ai râului Moldova, acestea s-au comportat diferit în timpul viiturii amintite. Situaţia particulară constând în faptul că în bazinul hidrografic Izvorul Alb debitul maxim din timpul viiturii a fost de două ori mai mic decât în cazul celorlalte două bazine între care se află poziţionat. În condiţiile în care cantităţile de precipitaţii primite de cele trei bazine nu au fost diferite iar caracteristicile fizico-geografice sunt asemănătoare s-a efectuat analiza morfometrică a celor trei bazine hidrografice cu scopul evidenţierii variabilelor morfometrice cu rol în concentrarea scurgerii: suprafaţa, panta, circularitatea, coeficientul de formă etc. Concluzia ce se desprinde din acest studiu de caz este accea că asimetria bazinului este un parametru esenţial în diferenţierea comportamentului bazinelor mici la formarea viiturilor excepţionale.