fg

Subscribe2


 

Volum XIII |

Evaluarea schimbărilor pe termen lung a suprafeţelor acoperite cu pădure din Regiunea de Dezvoltare Sud-Vest Oltenia. România

Rezumat: Lucrarea urmăreşte importanţa evaluării dinamicii suprafeţelor acoperite de pădure pe baza mai multor date statistice şi cartografice considerate reprezentative pentru ultimii o sută de ani. Hărţile selectate sunt în măsură să evidenţieze schimbările survenite în dinamica suprafeţelor acoperite de pădure pentru trei intervale temporale semnificative (1912-1971; 1971-1990; 1990-2006). Alegerea acestor intervale a fost făcută în corelaţie cu datele statistice şi materiale cartografice multitemporale relevante, precum şi cu evenimentele istorice şi politice cum ar fi reformele funciare, schimbările politice legate de perioadele comunistă şi post-comunistă, de colectivizarea, decolectivizarea şi privatizarea agriculturii care au condus la apariţia unor noi tipuri de proprietate, o fragmentare excesivă a terenurilor şi despăduriri extinse (exploatarea forestieră ilegală), cu precădere în ultimii 20 de ani. Autorii şi-au propus să analizeze modificările utilizării terenurilor şi dinamica suprafeţelor acoperite de pădure în raport cu principalii factori socio-politici şi naturali cu ajutorul metodelor GIS (indicele schimbării binare şi indicele de tendinţă) şi pe baza unor documente cartografice relevante care le-au permis realizarea unei baze de date spaţiale complexe la nivelul Regiunii de Dezvoltare Sud-Vest Oltenia.

Volum XIII |

Rolul Parcului Șarlota (județul Timiș), în colonizarea unei noi specii de mamifere – Cerbul Lopătar (Dama dama L., 1758), în România

Rezumat: Parcul Şarlota a fost constituit în intervalul 1902-1904 în Podişul Lipovei, la 42 km de Timişoara. Destinaţia lui a fost şi este aceea de parc de vânat, specia principală fiind cerbul lopătar. Primele exemplare au fost aduse aici în intervalul 1904-1907 din fostul Imperiu Habsburgic în vagoane speciale, gara Şarlota existând din anul 1896. Sporind populaţia speciei la peste 600 de exemplare, s-a hotărât la începutul anilor `50 ai secolului trecut ca, anual, să se captureze indivizi pentru a fi colonizaţi în alte regiuni cu condiţii naturale similare, din toate provinciile României. Transportul acestora spre noile locuri de populare s-a făcut cu vagoane de tren şi autocamioane. Capturile (circa 1000 exemplare) s-au realizat în intervalul 1942-1977, cele mai multe între 1954 şi 1970. Astfel, cele 73 transporturi realizate au dus la constituirea a 49 de noi populaţii ale acestei specii pe teritoriul României. A fost cea mai semnificativă acţiune realizată de autorităţi, în România, pentru extinderea arealului unei specii de mamifer.