Rezumat: În anul 2009 a fost realizat un sondaj cu fermierii pentru a evalua practicile de management al fertilităţii solului şi constrângerile aferente în sistemele agricole din anumite zone de deal şi de vale din Nepal. La anchetă au participat treizeci de gospodării din comitetul rural de dezvoltare (CRD) Okharpouwa, districtul Nuwakot şi treizeci de gospodării din CRD Fulbari, districtul Chitwan, fiind folosite chestionare semi-structurate. În plus, pe parcursul cercetării au fost realizate interviuri cu furnizorii-cheie de informaţii, anchete prin liste de control, observaţii în teren şi documentări asupra cazurilor individuale. Studiul a evidenţiat faptul că îngrăşământul natural de fermă (ÎNF) a constituit principala sursă de nutrienţi, deşi folosirea gunoiului de la păsări, de la capre, a celui vegetal şi a fertilizatorilor chimici a fost, de asemenea, comună. A fost înţeles faptul că managementul ÎNF şi al altor tipuri de îngrăşământ natural în groapa de gunoi şi pe câmp nu este eficient pentru conservarea nutrienţilor. În mod similar, fermierii au preferat cultivarea permanentă a cerealelor sau realizarea culturilor comerciale, nefiind realizate culturi amestecate sau rotaţii cu legume, şi terasările în zona de deal, ceea ce a limitat producţiile agricole superioare din dealurile şi văile nepaleze. Problemele specifice din arealele deluroase au inclus eroziunea şi pierderea nutrienţilor, acidificarea solului, în vreme ce dificultăţile specifice zonelor de vale au inclus folosirea dezechilibrată a îngrăşămintelor, culturile intensive şi pierderile agricole determinate de managementul necorespunzător.