fg
Volum XVIII |

Asupra unei proceduri de simulare a extinderii terenurilor urbane pe baza credinței – dorinței – intenției. Studiu de caz: Regiunea Metropolitană Teheran, Iran

Rezumat: Urbanizarea, extinderea ariilor urbane, a avut o dinamică rapidă în ultimele două decenii. Fenomenul afectează procesele aerobiologice, economice, industriale, ecologice, controlul social și familia. Astfel, anticiparea extinderii zonei urbane are rol semnificativ în deciziile municipalității. Sistemul Multi-Agent (MAS) este un instrument bun pentru simularea și modelarea procesului, fiind folosit pentru rezolvarea unor problem spațiale și non-spațiale diverse. În acest articol, MAS este utilizat pentru simularea dinamicii urbane în aria rurală din jurul Teheranului – cel mai mare și dinamic oraș al Iranului. În lucrare se simulează comportamentul a trei grupuri de agenți (ecologist, industrial și rezidențial), aceste grupuri influențând dominnt populația în formarea texturii urbane. Cercetarea urmărește comportamentul acestor grupuri de agenți prin straturi tematice precum panta, aspectul, tipul de sol, distanța la zonele urbane, drumurile etc. Arhitectura agenților credință-dorință-intenție (BDI) este utilizată pentru simulare, aceasta fiind definită pe baza unor variabile, funcții și coeficienți. Simularea se desfășoară pe baza a două scenarii de interacțiune diferite. Viitoarea suprafață urbană este prevăzută prin combinația între MAS și spațiul deținut de oraș. Pentru a evalua modelul propus, compararea zonei previzionate se face pentru momente și prin scenarii diverse. Rezultatele implementării în diferite scenarii arată că rezidenții urmează interacțiunea Nash-Equilibria, coeficientul Kappa fiind de 0,8104.