fg

Subscribe2


 

Volum XIV |

Biourbanismul – o soluție pentru ameliorarea climatului urban. Studiu de caz: Municipiul București

Rezumat: Ca mediu de viață sau biotop al speciei umane, structurile urbane trebuie să răspundă atât nevoilor economice, sociale și politice ale oamenilor, cât și nevoilor biologice și neuropsihologice ale acestora. În acest sens, o nouă abordare științifică a planificării urbane o reprezintă biourbanismul sau urbanismul organic, care consideră mediul urban ca un organism viu, hiper-complex. Particularitățile potențialului climatic și topoclimatic al municipiului București, densitatea populației, a construcțiilor, a mijloacelor de transport motorizate și ponderea redusă a suprafețelor oxigenate verzi și acvatice, înscriu capitala României în categoria orașelor care reclamă o nouă abordare a planificării urbane, respectiv biourbanismul sau urbanismul organic. Scopul studiului îl reprezintă promovarea argumentată a acestui concept modern de planificare a mediului urban bucureștean, în contextul tendințelor climatice marcate de creșterea frecvenței fenomenelor meteorologice de risc (secete prelungite, temperatura estivale ridicate, vijelii etc.). Obiectivele studiului sunt: analiza contextului climatic al orașului; evidențierea fenomenelor de risc pentru populație și elaborarea unor scenarii de implementare a conceptului în București. Metodologia de cercetare s-a axat pe: discuții asupra cadrului conceptual, pe baza consultării literaturii de specialitate,calcularea indicilor bioclimatici în scopul evaluării vulnerabilității climatice a orașului și prezentarea unor scenarii biourbanistice pe eșantioane de țesut urban. Studiul relevă vulnerabilitatea capitalei în raport cu riscurile asociate fenomenelor climatice din sezonul cald (temperaturi ridicate și deficit de umiditate), ca argument în favoarea implementării biourbanismului sau urbanismului organic.

Volum XIII |

Evaluarea schimbărilor pe termen lung a suprafeţelor acoperite cu pădure din Regiunea de Dezvoltare Sud-Vest Oltenia. România

Rezumat: Lucrarea urmăreşte importanţa evaluării dinamicii suprafeţelor acoperite de pădure pe baza mai multor date statistice şi cartografice considerate reprezentative pentru ultimii o sută de ani. Hărţile selectate sunt în măsură să evidenţieze schimbările survenite în dinamica suprafeţelor acoperite de pădure pentru trei intervale temporale semnificative (1912-1971; 1971-1990; 1990-2006). Alegerea acestor intervale a fost făcută în corelaţie cu datele statistice şi materiale cartografice multitemporale relevante, precum şi cu evenimentele istorice şi politice cum ar fi reformele funciare, schimbările politice legate de perioadele comunistă şi post-comunistă, de colectivizarea, decolectivizarea şi privatizarea agriculturii care au condus la apariţia unor noi tipuri de proprietate, o fragmentare excesivă a terenurilor şi despăduriri extinse (exploatarea forestieră ilegală), cu precădere în ultimii 20 de ani. Autorii şi-au propus să analizeze modificările utilizării terenurilor şi dinamica suprafeţelor acoperite de pădure în raport cu principalii factori socio-politici şi naturali cu ajutorul metodelor GIS (indicele schimbării binare şi indicele de tendinţă) şi pe baza unor documente cartografice relevante care le-au permis realizarea unei baze de date spaţiale complexe la nivelul Regiunii de Dezvoltare Sud-Vest Oltenia.