fg

Subscribe2


 

Volum XV |

Evaluarea reconstituirii artificiale a suprafețelor acvatice din arealul protejat Mlaștinile de la Satchinez utilizând date de teledetecție și observații din teren

Rezumat: Mlaștinile de la Satchinez, rest al mlaștinilor specifice odinioară Câmpiei Banatului, au fost declarate rezervație ornitologică încă din anul 1942 și reprezintă habitatul multor specii de păsări protejate. Lucrările de desecare efectuate în anii șaptezeci au afectat rezervația ducând la scăderea suprafețelor acoperite de apă. După 35 de ani au fost realizate lucrări hidrotehnice cu scopul de a reconstitui vechile suprafețe acvatice din zona tampon. Astfel, în anul 2005, a fost săpat un canal de alimentare cu apă din canalul de descărcare al lacului Satchinez către Balta Mare. Obiectivul acestui studiu este de a evalua eficiența lucrărilor hidrologice efectuate în 2005 utilizând analiza temporală a unor indici normalizați de diferențiere derivați din imagini satelitare în corelație cu datele de precipitații (înregistrate la Stația Meteorologică Timișoara) ca indicator al gradului de reconstituire al mlaștinii. Am utilizat date geospațiale din diferite perioade de timp: hărți istorice (1953, 1962 și 1984), ortofotoplanuri (1963, 1970, 2005 și 2012), fotografii aeriene oblice (2004) precum și 38 de imagini satelitare Landsat (1984-2015), câte două imagini pentru fiecare an, una pentru intervalul ploios și cea de a doua pentru perioada secetoasă. Am observat o ușoară creștere a indicelui normalizat de diferențiere a vegetație (NDVI) în Balta Mare și pe cursul relict al pârăului Sicsău, fapt care se explică prin expansiunea stufului și care sugerează o creștere a umidității solului. În sezonul uscat, pentru perioada de dinaintea lucrărilor de restaurare (1984-2004), se înregistrează o corelare puternică, extrem de semnificativă, între indicele normalizat de diferențiere a umezelii (NDWI) și precipitații (r =0.7008, p = 0.0011). După anul 2005 această corelare nu mai apare (r = -0.1083, p <0.05), ceea ce demonstrează că precipitațiile nu mai reprezintă principala sursă de apă pentru Balta Mare. În perioada 1984-2015 în lunile ploioase indicele normalizat modificat de diferențiere a apei (MNDWI) indică prezența apei în Balta Mare, dar în lunile secetoase demonstrează lipsa acesteia, ceea ce evidențiază caracterul temporar al acestei bălți și confirmă astfel observațiile din teren. În concluzie, lucrările de restaurare nu au dus la refacerea fostelor suprafețe de apă din Balta Mare, dar au avut totuși un efect în creșterea nivelului apei freatice în acest areal, ceea ce a dus la extinderea stufului.

Volum XI |

Tendințe ale modificării acoperirii terenurilor în cadrul pășunilor montane abandonate. Studiu de caz: Masivul Măgura Marga (Carpații Meridionali)

Rezumat: Păstoritul a fost principala activitate a locuitorilor din regiune astfel încât, pe o suprafață de numai 750 de hectare, au existat simultan 16 stâne. In ultimii 20 ani se constată o abandonare treptată a pășunilor montane care a dus la apariția unor modificări ale acoperirii terenurilor, observate în principal în apropierea limitei superioare a pădurii. Scopul lucrări este identificarea tendinței generale de modificare a acoperirii terenului prin metoda change-detection utilizând imagini satelitare Landsat TM pentru intervalul de timp 1988 – 2011. Deasemenea, o analiză detaliată bazată pe cercetări de teren și aerofotograme de înaltă rezoluție spațială a fost făcută în arealele unde s-au detectat modificări importante. Analiza hărților istorice a permis înțelegerea transformărilor survenite în acoperirea terenurilor în ultimii 70 de ani. Rezultatele demonstrează că procesul de creștere a biomasei vegetale este o tendință generală pentru ultimii 23 de ani. Fenomenul este dominant pe mai bine de 88% din suprafață. Intensitatea mică a transformărilor se datorează în principal intervalului de timp relativ scurt de când pășunile au fost treptat abandonate. Modificări majore apar pe versanții cu expoziție sudică datorită topoclimatului specific versanților însoriți, în arealele în care limita superioară a pădurii a fost în trecut mult coborâtă altitudinal prin defrișare, precum și în vecinătatea limitei superioare a pădurilor de molid. S-au observat și areale în care nu apar modificări evidente ale limitei superioare a pădurii, cu frecvență mai mare pe versanții nordici și vestici, în apropierea limitei superioare a pădurilor de fag. Limita superioară a pădurii este încă una antropică dar, în cazul în care se va meține tendința actuală de regenerare a pădurii, aceasta va evolua spre o limită climatică.