fg

Subscribe2


 

Volum XVI |

Influența parametrilor morfometrici ai ariei sursă asupra dimensiunii ghețarilor de pietre din Carpații Meridionali

Rezumat: Lucrarea își propune să determine în ce măsură dimensiunea ghețarilor de pietre (RG) din Carpații Meridionali (România) este influențată de parametrii zonelor lor sursă (CA). Pentru a îndeplini acest obiectiv a fost folosită regresia liniară simplă (LR) și modelul liniar generalizat (GLM), utilizând ca variabile independente principalele caracteristici morfometrice ale zonelor sursă. Rezultatul regresiei liniare simple arată faprul că variabilele cele mai influente sunt lățimea (R2=0.57) și mărimea zonei sursă (R2=0.51). Conform celui mai bun rezultat obținut în urma aplicării GLM (R2=0.58), mărimea ghețarilor de pietre poate fi explicată printr-o combinație de trei variabile: lungimea, lățimea și altitudinea minimă a ariei sursă. Ambele metode aplicate, atât regresia liniară simplă, cât și GLM arată că mărimea ghețarilor de pietre poate fi explicată doar parțial de caracteristicile zonei sursă. Studiul relevă faptul că GLM reprezintă un instrument analitic puternic, care oferă rezultate rezonabile în analiza rolului pe care foactorii de contol îl au asupra dezvoltării ghețarilor de pietre.

Volum XV |

Abordarea complexă în domeniul interdisciplinar al geomorfologiei carstice. Studiul de caz al zonei carstice Anina (Munții Banatului, România)

Rezumat: Regiunile carstice sunt caracterizate de către discontinuitatea și chiar lipsa apelor de suprafață ca urmare a rocilor poroase și fisurate, dar râurile cel mai adesea au curgerea în subteran. Zona de studiu este reprezentată de zona carstică Anina, o regiune carstică situată în cea mai întinsă și compactă suprafață de roci carbonatice din România, Sinclinoriul Reșița – Moldova Nouă. Scopul studiului este de a analiza un areal carstic matur folosind o abordare complexă în ramura geomorfologiei carstice. Pentru atingerea acestei evaluări am intenționat (i) să obținem o imagine de ansamblu a morfologiei arealului studiat folosind date digitale și aplicând metode SIG; (ii) să obținem date de detaliu privind evoluția carstică folosind metode geofizice, hidrogeologia și speologia, și (iii) să corelăm toate aceste date pentru a evalua arealul carstic din perspectivă geomorfologică.
Chiar dacă cercetarea de față este în derulare, am obținut rezultate ce ne conduc spre o abordare complexă în cercetarea reliefului carstic din perspectivă geomorfologică, folosind diferite domenii de studiu precum geologia, speologia, potențialul spontan ca metodă geofizică și tehnica computațională (SIG). Pe baza măsurătorilor din teren am reușit corelarea factorilor importanți în procesele de disoluție carstică, precum circulația apei, canale carstice, proprietățile solului și ale apei, panta, toate aceste pentru a avea o mai bună înțelegere a carstului din Câmpul Minier Anina și pentru a putea ridica ipoteze privind posibila evoluție ulterioară a teritoriului studiat.
Interdisciplinaritatea în studiile regiunilor carstice este foarte importantă. Doar implicând cercetători și tehnici aparținând diferitelor domenii științifice, suntem capabili să înțelegem în detaliu relieful carstic. Această abordare complexă este utilă părților interesate și autorităților locale în studiile de fezabilitate și strategiile pentru dezvoltarea locală datorită faptului că acest studiu îmbogățește cunoștințele privind “comportamentul” mediului carstic în zona Anina.

Volum XIV |

Caracteristicile regimului termic la suprafața pereților de rocă din zona alpină a Munților Retezat

Rezumat: Caracteristicile regimului termic la suprafața pereților de rocă având expoziții diferite au fost investigate cu ajutorul a doi termistori în Munții Retezat. În cazul peretelui cu expoziție nordică au fost disponibile serii temporale care au acoperit trei sezoane (2012-2013; 2013-2014 și 2014-2015), în timp ce peretele cu expoziție sudică a fost monitorizat doar două sezoane. Temperaturile medii anuale ale peretelui sudic au fost mai scăzute cu 1,5-2°C, în comparație cu cele înregistrate de cel nordic. Datorită expunerii mai îndelungate la soare, peretele cu expoziție sudică a fost afectat de mai multe cicluri îngheț-dezgheț față de cel nordic. Per ansamblu, termistorul instalat pe fața sudică a peretelui a înregistrat cu 40, respectiv cu 55 mai multe cicluri față de senzorul instalat pe versantul cu expoziție nordică. De asemenea, numărul ciclurilor îngheț-dezgheț considerate eficiente a fost mai mare în cazul peretelui sudic. Amplitudinea zilnică maximă a fost de trei ori mai mare în condiții de expunere mai îndelungată la soare, față de locația mai umbrită (39,1°C față de 13,6°C). Rezultatele obținute au relevat că în cazul sitului cu expoziție nordică absența permafrostului este probabilă, în timp ce în cazul sitului având aspect sudică absența permafrostului este sigură.

Volum X |

Analiza şi clasificarea orientată-obiect a circurilor glaciare din Munţii Ţarcu (Carpaţii Meridionali)

Rezumat: Cartarea geomorfologică oferă rezultate cu importanţă mare pentru foarte multe studii, iar metodele tradiţionale de cartare necesită foarte mult timp și sunt costisitoare. Acest studiu prezintă un set de reguli pentru identificarea semi-automată a circurilor glaciare pentru arealul test din Munţii Ţarcu (Carpaţii Meridionali) utilizând metode de analiză orientate-obiect. În lucrarea de faţă au fost stabiliţi parametrii morfometrici caracteristici ai circurilor glaciare aparţinând reliefului glaciar de tip Godeanu, cu circuri glaciare dezvoltate la marginea suprafeţelor de nivelare, pe baza unui model digital de elevaţie cu o rezoluţie spaţială de 10 m. Parametrii morfometrici ai reliefului generaţi din acest model au fost folosiţi în procesul de segmentare şi apoi de clasificare a circurilor. Astfel, în setul de reguli de clasificare au fost introduşi atât factori morfometrici, precum curbura terenului, dar şi de context, cum ar fi vecinătatea față de suprafeţele de nivelare. Factorul cel mai important utilizat în procesul de segmentare este curbura medie, iar pentru stabilirea unui factor de scară cât mai obiectiv, s-a folosit un instrument implementat în Definiens, numit – ESP. Rezultatele obţinute sunt apropiate de realitatea din teren (exceptând unele areale cu forme de relief negative, precum organismele torenţiale sau pozitive, cum sunt rocile mutonate din cadrul circurilor, elemente ce pot fi filtrate manual de către utilizator) demonstrează că metoda utilizată este una de interes, aceste rezultate fiind verificare cu date din teren şi cu ortofotoplanuri, hărţi existente ale reliefului din domeniul alpin ai Munții Țarcului. În studiile viitoare intenţionăm să îmbunătăţim metoda prezentată şi să determinăm parametrii morfometrici şi valorile-prag caracteristice, care să fie incluse în reguli de identificare semi-automată, pentru localizarea și clasificarea altor forme de relief din etajul alpin al Munților Ţarcu.