fg

Subscribe2


 

Volum XIV |

Impactul resurselor de teren comun în dezvoltarea regională durabilă: o analiză geografică

Rezumat: India este o ţară agricolă, viaţa locuitorilor fiind dependentă de resursele lor de teren. Creşterea demografică a creat o imensă presiune asupra resurselor de teren indiene, în mod special asupra terenurilor agricole. În condiţiile permanentei fragmentări a terenurilor de-a lungul timpului, micile proprietăţi nu mai sunt economic viabile pentru fermierii săraci. Pe parcursul ultimelor decenii s-a înregistrat o creştere regulată a consumurilor agricole. Astfel, beneficiile obţinute din activităţile agricole s-au redus în timp. În această situaţie, fermierii mici şi marginali, în general şi persoanele care nu deţin terenuri, în particular, se bazează pe resursele locale de terenuri comune (RTC) pentru a-şi suplimenta veniturile şi pentru a-şi asigura mijloacele de existenţă.
În condiţiile în care sunt „accesibile” tuturor şi nimeni nu are drepturi exclusive asupra lor, RTC sunt în general folosite în moduri diferite pentru obţinerea câştigurilor economice. Pădurile furnizează lemn pentru construcţii şi pentru foc, precum şi alte produse forestiere, păşunile susţin şeptelul, iar terenurile necultivate şi neproductive sunt folosite pentru construcţia caselor, a fermelor avicole şi în zootehnie. Diverse studii au evidenţiat faptul că acestea asigură 16 până la 50% din venitul persoanelor care nu deţin terenuri, respectiv al fermierilor săraci. Din cauza „liberului acces” şi a utilizării excesive, RTC se restrâng pe întregul teritoriu al Indiei şi, în mod particular în Câmpia Indo-Gangetică. Lucrarea de faţă a avut ca scop analiza dinamicii RTC dintr-un district situat în această câmpie, în statul Uttar Pradesh. Studiul evidenţiază declinul considerabil al acestor resurse în ultimele decenii. Analiza detaliată a utilizării RTC şi a corelaţiilor sociale dovedeşte rolul acestora în obţinerea beneficiilor economice şi a mijloacelor de trai pentru utilizatori. Astfel, lucrarea de faţă evidenţiază importanţa RTC pentru dezvoltarea regională durabilă.

Volum XII |

Impactul creșterii animalelor asupra dezvoltării socio-economice în Nordul Indiei

Rezumat: Creșterea animalelor are o contribuție economică semnificativă, nu numai ca îngrășământ natural în agricultură, dar și pentru producția de lapte și carne. După Prima și a Doua Revoluție verde, importanța șeptelului în India a depășit funcția de producție. Acesta este folosit la tracțiune, iar bălegarul este folosit pentru culturile agricole și drept combustibil în uzul gospodăresc. Astfel, prin reducerea consumului de energie din surse neregenerabile, șeptelul are o contribuție pozitivă la protecția mediului. Deși cultura plantelor și creșterea animalelor sunt în mare parte interdependente, cea de a doua reprezintă un mecanism important pentru reducerea riscurilor compromiterii recoltelor. În cadrul sistemelor economice care dispun de puține terenuri agricole, creșterea animalelor reprezintă un sprijin considerabil în ceea ce privește venitul și crearea de locuri de muncă pentru milioane de oameni fără pământ sau pentru micii proprietari.

Studiul de față analizează rolul creșterii animalelor pentru dezvoltarea socio-economică a unui district agricol din nordul Indiei. Analiza întreprinsă indică că districtul Mahamaya Nagar a cunoscut o schimbare radicală a acestui sector economic. Rolul șeptelului pentru furnizarea de produse alimentare și asigurarea unui sistem de cultură sustenabil este evident. Creșterea animalelor este practicată în general de grupurile sociale neprivilegiate sau deprivate, oferind un loc de muncă crescătorilor. Astfel, studiul dezvăluie importanța creșterii animalelor și impactul acestei activități asupra dezvoltării districtului Mahamaya Nagar.