fg

Subscribe2


 

Volum XII |

Ierarhizarea ameninţărilor la adresa speciilor de interes comunitar în cadrul Parcului Natural Porţile de Fier, România

Rezumat: Ameninţările la adresa biodiversităţii sunt diverse şi managementul lor reprezintă o direcţie majoră de cercetare în conservarea diversităţii biologice. Evaluarea statutului de conservare necesită estimarea riscului extincţiei unei specii şi ajută în stabilirea priorităţilor de conservare. Managementul tuturor tipurilor de ameninţări la adresa anumitor specii de interes comunitar in cadrul Parcului Natural Porţile de Fier reclamă înţelegerea în primul rând a cauzelor şi efectelor acestora. Conservaţioniştii sunt din ce în ce mai interesaţi în determinarea ameninţărilor la adresa comunităţilor biologice care se constituie în o parte importantă a strategiilor de planificare a teritoriului şi mediului. Analizele întreprinse în diferite spaţii geografice au arătat că cele mai importante ameninţări sunt variabilele socio-economice şi demografice, fragmentarea, degradarea şi distrugerea habitatelor prin diferite practici, speciile invazive, vânătoarea ilegală sau pescuitul intensiv. În acest sens, în elaborarea de modele de dezvoltare durabilă pentru managementul habitatelor se impun a fi analizate şi prioritizate tipurile de ameninţări identificate. Metodologia utilizată în demersul nostru a presupus în primul rând inventarierea principalelor ameninţări din cadrul Parcului Natural Porţile de Fier pentru câteva specii de interes comunitar (Tulipa hungarica – Lalaeaua Cazanelor, Colchicum arenarium – Brânduşa, Pulsatilla grandis – Dediţel mare). La aceasta s-a adăugat aplicarea unei metode de analiză folosită de WWF pentru ierarhizarea ameninţărilor cu scopul stabilirii acelor acţiuni logice şi eficiente ce pot fi aplicate la nivel local.

Volum XI |

Expansiunea şi evoluţia peisajului industrial în cadrul sectorului 4 al municipiului Bucureşti

Rezumat: Municipiul Bucureşti, sub impactul noilor politici de după 1990, înregistrează o tranziţie de la o economie de piaţă centralizată la una descentralizată, cu implicaţii numeroase la nivelul tuturor componentelor de mediu. Ca urmare a acestor transformări economice şi politice, peisajul urban, şi în special cel industrial, a înregistrat un evident recul structural şi funcţional. Analiza întreprinsă de noi are drept scop evaluarea dinamicii spaţio-temporale a peisajului industrial din cadrul sectorului 4 al municipiului Bucureşti, pornind de la hărţile istorice disponibile pentru perioada 1900-2010. Cercetările întreprinse cu ajutorul metodelor şi tehnicilor G.I.S. la care se adaugă completarea fişelor de observaţie, reflectă la nivelul anilor 1900-2010 existenţa a trei perioade distincte: 1900-1945, cu un peisaj industrial incipient, 1945-1989, cu un peisaj industrial de tip platformă (Progresu, Berceni, IMGB etc.), şi 1989 – prezent. După 1989, destructurarea unor întreprinderi şi în mod deosebit a platformelor industriale a condus la fragmentarea până la dispariţie a peisajului industrial. Remanenţa problemelor de mediu, amplificarea lor în raport cu schimbarea funcţiilor unor cartiere şi extinderea necontrolată a rezidenţialului, sunt doar câteva aspecte care ar trebui să se constituie în priorităţi ale programelor de dezvoltare urbană la nivelul sectorului 4 al municipiului Bucureşti.

Volum X |

Utilizarea metricilor peisajului în cuantificarea fragmentării ecosistemelor forestiere din spaţiul Subcarpaţilor dintre Râmnicu Sărat şi Buzău, România

Rezumat: Spaţiul subcarpatic din România a fost supus în ultimele două secole unei continue transformări sub impactul activităţilor antropice, care s-au coroborat cu cele induse de factori naturali perturbatori. Dinamica spaţio-temporală a modului de utilizare şi acoperire a terenurilor a exercitat un impact major asupra structurii şi funcţionalităţii peisajului subcarpatic. În Subcarpaţii dintre Râmnicu Sărat şi Buzău, principalele direcţii privind schimbările modului de utilizare a terenurilor sunt evidenţiate de reducerea suprafeţelor forestiere şi creşterea în suprafaţă a terenurilor agricole, în special păşunile şi livezile, consecinţă a defrişărilor efectuate în scopul satisfacerii nevoilor umane. Fragmentarea şi reducerea accentuată a suprafeţei ecosistemelor forestiere a fost cuantificată prin calcularea şi analiza metricilor peisajului, utilizând hărţile de utilizare şi acoperire a terenurilor derivate din baza de date Corine Land Cover 1990 şi 2006. În Subcarpaţii dintre Râmnicu Sărat şi Buzău s-a înregistrat o rată de defrişare a pădurilor de 10,09% în intervalul analizat, concomitent crescând şi fragmentarea peisajului. Astfel, numărul patch-urilor a crescut cu 10,96%, iar dimensiunea medie a scăzut cu 13,73%, forma fiind nemodificată. Fragmentele de peisaj au devenit mai izolate, valoarea indicelui mediu de proximitate diminuându-se cu 42,07%. Rezultatele studiului subliniază nevoia de elaborare a unei strategii de protejare şi conservare a acestor ecosisteme, în scopul creşterii procentului de reîmpădurire şi reducerea nivelului de fragmentare. În scopul creşterii productivităţii acestora şi a gradului de omogenitate a peisajului subcarpatic trebuie implementate acţiuni de planificare durabilă a modului de utilizare a terenurilor.

Volum IX |

Ruralitatea dintre văile Râmnicului Sărat şi Buzău- componentă definitorie a dinamicii peisajelor subcarpatice

Rezumat: Spaţiul rural reprezintă elementul definitoriu al transformării structurale şi funcţionale a peisajelor subcarpatice, analizate prin prisma geodiversităţii, biodiversităţii şi patrimoniului lor cultural. Analiza întreprinsă a evidenţiat schimbările în timp istoric şi socio-economic a modului de utilizare a terenurilor, proces ce a condiţionat destructurarea peisajelor rurale şi a permis ierarhizarea arealelor critice din punctul de vedere al stării mediului. Au fost evidenţiate şi caracterizate elementele definitorii ale ruralităţii spaţiului subcarpatic dintre Râmnicu Sărat şi Buzău, în concordanţă cu noile orientări strategice ale Consiliului Europei pentru dezvoltare rurală, specifice perioadei 2007-2013, şi legislaţiei naţionale în domeniu, în scopul stabilirii politicilor şi strategiilor de protejare, reabilitare şi valorificare a peisajelor rurale subcarpatice. Studiul de caz realizat în arealul comunelor circumscrise sectorului subcarpatic al văii Slănicului de Buzău a evidenţiat dinamica spaţio-temporală a indicilor de presiune umană asupra mediului prin diferite moduri de utilizare a terenurilor şi a permis stabilirea gradului de artificializare a peisajului rural subcarpatic. Datele obţinute din prelucrarea modelului CORINE Land Cover ediţia 1990 şi 2006, coroborate cu datele existente în registrele agricole şi datele statistice furnizate de către INS, evidenţiază dinamica spaţială a utilizării terenurilor în arealul subcarpatic analizat, permiţând în acelaşi timp spaţializarea arealelor care induc modificări importante în structura şi funcţionalitatea peisajului rural subcarpatic.