fg

Subscribe2


 

Volum XVIII |

În căutarea ultimilor giganți. Modelarea potențialului de conservare al arborilor seculari din Regiunile Biogeografice Continentale și Stepice ale României

Rezumat: Articolul de față urmărește modelarea potențialului de conservare al câtorva specimene foarte mari de arbori aparținând unor specii atât autohtone cât și exotice din Regiunile Biogeografice Continentale și Stepice ale României, areale caracterizate de o mare diversitate a mediului natural. Secole de intervenție antropică au generat înlocuirea majoră a vegetației inițiale cu păduri seminaturale în zone de munte, pășuni și culturi permanente la deal sau terenuri arabile la câmpie. Peisajele inițial virgine prezintă numeroase rămășițe prin prisma arborilor bătrâni, în timp ce alte speciile exotice sunt comune. În vederea identificării potențialului de conservare a acestora, a fost aplicată o abordare enciclopedică axată pe numeroase deplasări în teren, măsurători, cercetări în literatura de specialitate, analiză de hărți istorice și discuții cu localnicii. Rezultatele certifică existența a diferite specii caracterizate de un potențial de conservare mediu și ridicat. Câteva dintre aceste specimene sunt subiectul a numeroase cercetări și posedă un statut de conservare favorabil, în timp ce numeroase altele sunt practic necunoscute și neprotejate. Rezultatele sunt utile în domenii complexe precum conservarea biodiversității, managementul durabil al ecosistemelor și ecoturism.

Volum XVII |

Modelarea calității habitatelor peisajelor forestiere intacte la scară globală folosind metode specifice ecologiei peisajelor

Rezumat: Modelarea calității habitatelor peisajelor forestiere intacte (IFL) pentru diferite specii reprezintă un aspect crucial în privința conservării biodiversității. Ecologia peisajelor permite aplicarea unei game variate de metrici utili în vederea cuantificării relațiilor complexe dintre structura și funcția acestora. Studiul de față are ca scop realizarea unui diagnostic ecologic al parcelelor IFL nealterate din anul 2013 în contextul eficienței funcției acestora de habitate pentru specii ce preferă atât zonele de margine, cât și cele interioare prin intermediul cunatificării influenței parcelelor vecine alterate în perioada 2003-2013 din cauze naturale sau antropice cu ajutorul Indexului Contrastului de Margine și Indexului Suprafeței Centrale. Rezultatele evidențiază faptul că regiunile forestiere globale nu prezintă potențiale disfuncționalități ecologice în contextul furnizării de habitate atât pentru specii interioare, cât și de margine. Totuși, regiunile ecuatoriale din Africa, America și Asia sunt caracterizate de prezența unei calități scăzute a habitatelor, situație ce pe viitor poate genera disfuncționalități severe.