fg

Subscribe2


 

Volum XI |

Torenţialitatea – Condiţii morfohidrologice în bazinul Sebeş (Grupa Munţilor Parâng, Carpaţii Meridionali)

Rezumat: Acest studio prezintă condiţiile morfohidrologice care defines sistemul torrential din bazinul Sebeşului (Munţii Parâng). Manifestarea eroziunii torenţiale are loc în bazinele râurilor de diferite dimensiuni. Pentru a evidenţia diferenţele cantitative şi calitative din structura stream discharge, am recurs la determinarea unor indici geomorfologici precum: numărul de segmente ale râului, frecvenţa talvegurilor elementare, torenţialitatea incipientă sau totală. Densitatea mare a reţelei de văi temporare, alături de panta accentuată a rigolelor şi a malurilor generează o instabilitate ridicată. Diferenţierile locale ale substratelor geologice şi complementaritatea utilizării terenurilor din zonele montale Cindrel, Lotru şi Şureanu generează propriile forme de acţiune agresivă a ploilor torenţiale atât pe segmentele elementare cu funcţionalitate temporară, cît şi pe arterele hidrografice permanente. Afluenţii primiţi de râul Sebeş în sectorul carpatic au bazine hidrografice mici şi nu depăşeşc gradul 4 în sistemul de clasificare Horton-Strahler. Torenţialitatea este stimulată de efectul combinat al topirii zăpezilor şi al ploilor de primăvară, dar mai ales de agresivitatea ploilor torenţiale de vară, care preiau un cadrul geomorfologic modificat de păstoritul excesiv, despădurire şi amenajările hidrotehnice. Cursurile şi inundaţiile, prin acumularea unor volume mari de energie, produc pagupe ale pantelor, schimbări ale albiei, blocaje şi distrugeri ale infrastructurii de comunicaţii şi pagube materiale.

Volum X |

Dezvoltarea turistică a spaţiului aferent Transalpinei. Premise şi posibilităţi

Rezumat: Lucrarea evidenţiază premisele relansării turismului: importanţa “Transalpinei”, intersectarea ei cu trasee de intensă mobilitate pendu-latorie a populaţiei, cumulul de elemente naturale şi antropice cu valoare turistică deosebită, gradul ridicat de antropizare la periferia nordică şi sudică prin aşezările străvechi de tip “mărginime”, inserţiile antropice în spaţiul montan generate de o economie montană diversificată, accesibilitatea fără dificultate pe văi şi pe interfluvii domoale care facilitează circulaţia turistică. Premisele naturale deosebit de favorabile, cumulul de potenţial antropic prin plusvaloarea etnografică şi etnofolclorică, precum şi modernizarea rutelor de legătură pe direcţia nord-sud şi est-vest susţin dezvoltarea turismului în spaţiul montan aferent Transalpinei. Am evidenţiat particula-rităţile distincte ale unor modele turistice. Se disting două zone turistice etnofolclorice, două axe turistice principale (una transversală faţă de masa montană în lungul Translpinei şi alta longitudinală în lungul Văii Lotrului şi Jiului de Est), axe turistice secundare (urmăresc culmile montane) precum şi două arii urbane la extremităţi (Sebeş la nord şi Novaci la sud) cu rol de atracţie şi de dirijare a fluxului turistic. Finalitatea acestui demers este aceea a diminuării turismului de tranzit şi a dezvoltării turismului de sejur, precum şi diminuarea sezonalităţii prin diversificarea formelor de turism. Acestea necesită o strategie coerentă de dezvoltare la nivel naţional şi o integrare în contextul regional, proiecte comune interjudeţene, implicarea responsabilă a autorităţilor locale şi a operatorilor în turism şi eforturi financiare susţinute.