fg

Subscribe2


 

Volum XVII |

Indicatori de evaluare a rolului infrastructurilor verzi în dezvoltarea urbană durabilă în România

Rezumat: Infrastructurile urbane verzi sunt considerate elemente cheie pentru îmbunătățirea calității vieții rezidenților și crearea unui cadru adecvat pentru dezvoltarea orașelor durabile. Una dintre cele mai eficiente metode de evaluare a stării și performanței infrastructurilor verzi urbane constă în utilizarea a diferite tipuri de indicatori. Indicatorii de evaluare a beneficiilor, serviciilor ecosistemice și a rolului infrastructurilor verzi în procesul de dezvoltare durabilă reprezintă instrumente importante pentru factorii de decizie și cei politici. Indicatorii oferă informații ce pot fi ușor interpretate de către decidenții politici and facilitează procesul de planificare, monitorizare și evaluare a infrastructurilor verzi urbane. Studiul nostru se concentrează pe stabilirea unor indicatori ce ar putea fi folosiți pentru a evidenția diversitatea structurală și funcțională a infrastructurilor verzi urbane. Scopul acestei lucrări este de a sublinia indicii și indicatorii utilizați în arealele urbane din România pentru a cuantifica sustenabilitatea infrastructurilor verzi, pentru o profundă înțelegere a acestui concept. Pe parcursul lucrării sunt propuși o serie de indicatori, subliniind faptul că, prin utilizarea setului corespunzător de indici, autoritățile locale pot eticheta un anumit areal ca având o dezvoltare urbană durabilă. Cu toate acestea, o evaluare obiectivă pe baza unui anumit set de indicatori, nu oferă întotdeauna rezultate realiste.

Volum XIII |

Impactul asupra mediului al terenurilor arabile într-o arie protejată de interes comunitar. Studiu de caz: ROSCI0123 Munții Măcinului, România

Rezumat: Cultura plantelor reprezintă forma de agresare a mediului cu cea mai largă răspândire la nivel global. Sustenabilitatea lor influențează stabilitatea ecosistemelor naturale la scară locală, regională și globală. În acest context, studiul prezent își propune să evalueze sustenabilitatea terenurilor arabile din situl de interes comunitar Munții Măcinului, folosind modelul Pimentel-Eulenstein. Modelul ia in considerare ca date de intrare diferiți parametri de caracterizare a activităților agricole la nivelul întregii suprafețe ocupate de cele 6 unități administrativ teritoriale (mecanizare, chimizare, irigații etc.), evaluând eficiența energetică și durabilitatea activităților de cultură a plantelor. Rezultatele arată că exploatarea terenurilor arabile din situl de importanță comunitară Munții Măcinului se realizează nesustenabil din punct de vedere al eficienței energetice, existând astfel un risc mediu de afectare al componentelor de mediu. Coeficientul Pimentel a demonstrat o diferențiere mare între unitățile zonei de studiu (Măcin – 463.65, Greci – 0.47, Turcoaia – 81.42, Cerna – 41.06, Hamcearca – 223.71, Jijila – 304.54), același fenomen existând și pentru nivelul entropiei (Măcin – 1700844.5, Greci – 3929266.5, Turcoaia – 267121.2, Cerna – 916651.7, Hamcearca – 800669.4, Jijila – 1103915.8). În aceste condiții, îmbunătățirea managementul activităților agricole reprezintă o componentă cheie în procesul de gestionare a sitului de importanță comunitară ROSCI0123 Munții Măcinului.

Volum XII |

Ierarhizarea ameninţărilor la adresa speciilor de interes comunitar în cadrul Parcului Natural Porţile de Fier, România

Rezumat: Ameninţările la adresa biodiversităţii sunt diverse şi managementul lor reprezintă o direcţie majoră de cercetare în conservarea diversităţii biologice. Evaluarea statutului de conservare necesită estimarea riscului extincţiei unei specii şi ajută în stabilirea priorităţilor de conservare. Managementul tuturor tipurilor de ameninţări la adresa anumitor specii de interes comunitar in cadrul Parcului Natural Porţile de Fier reclamă înţelegerea în primul rând a cauzelor şi efectelor acestora. Conservaţioniştii sunt din ce în ce mai interesaţi în determinarea ameninţărilor la adresa comunităţilor biologice care se constituie în o parte importantă a strategiilor de planificare a teritoriului şi mediului. Analizele întreprinse în diferite spaţii geografice au arătat că cele mai importante ameninţări sunt variabilele socio-economice şi demografice, fragmentarea, degradarea şi distrugerea habitatelor prin diferite practici, speciile invazive, vânătoarea ilegală sau pescuitul intensiv. În acest sens, în elaborarea de modele de dezvoltare durabilă pentru managementul habitatelor se impun a fi analizate şi prioritizate tipurile de ameninţări identificate. Metodologia utilizată în demersul nostru a presupus în primul rând inventarierea principalelor ameninţări din cadrul Parcului Natural Porţile de Fier pentru câteva specii de interes comunitar (Tulipa hungarica – Lalaeaua Cazanelor, Colchicum arenarium – Brânduşa, Pulsatilla grandis – Dediţel mare). La aceasta s-a adăugat aplicarea unei metode de analiză folosită de WWF pentru ierarhizarea ameninţărilor cu scopul stabilirii acelor acţiuni logice şi eficiente ce pot fi aplicate la nivel local.

Volum X |

Modificări ale modului de utilizare a terenurilor în zona metropolitană Bucureşti şi impactul acestora asupra calităţii mediului din noile arii rezidenţiale

Rezumat: Spaţiul metropolitan bucureştean se află într-o fază de reorganizare cu dinamică rapidă şi complexă, ca răspuns la modificările ce survin în contextul politic, instituţional, administrativ, economic şi social. În ultimii 20 de ani, modul de utilizare a terenurilor din zona analizată a înregistrat profunde schimbări, îndeosebi prin conversia terenului agricol în spaţii rezidenţiale şi comerciale. Ultimele două categorii de utilizare a terenului au înregistrat de altfel o dinamică ascendentă şi în detrimentul spaţiilor industriale. Spaţiile rezidenţiale manifestă în zona metropolitană bucureşteană o extindere cantitativă importantă, larg diseminată teritorial, şi calitativ extrem de diversificată. Studiul analizează modificările în modul de utilizare a terenurilor care au impact asupra calităţii mediului din aceste spaţii rezidenţiale. Rezultatele analizei indică fragmentarea şi reducerea zonelor cu utilizare agricolă şi împădurite, dar şi extinderea dezorganizată a rezidenţialului,, cu efecte directe şi indirecte asupra calităţii mediului nucleelor rezidenţiale implicate. Explicaţia derivă din lipsa coordonării între extrem de numeroasele proiecte de investiţii instituţionale sau private în domeniul construcţiei de spaţiu locativ şi incapacitatea autorităţilor publice de a îşi exercita corespunzător noile atribuţii de reglementare şi decizie (în perioada 1947-1990 proprietatea imobiliară era administrată în cea mai mare parte de stat, iar după 1990 a urmat un vid decizional care a determinat disfuncţionalităţi în organizarea teritoriului care vor fi rezolvate extrem de dificil).

Volum X |

Utilizarea metricilor peisajului în cuantificarea fragmentării ecosistemelor forestiere din spaţiul Subcarpaţilor dintre Râmnicu Sărat şi Buzău, România

Rezumat: Spaţiul subcarpatic din România a fost supus în ultimele două secole unei continue transformări sub impactul activităţilor antropice, care s-au coroborat cu cele induse de factori naturali perturbatori. Dinamica spaţio-temporală a modului de utilizare şi acoperire a terenurilor a exercitat un impact major asupra structurii şi funcţionalităţii peisajului subcarpatic. În Subcarpaţii dintre Râmnicu Sărat şi Buzău, principalele direcţii privind schimbările modului de utilizare a terenurilor sunt evidenţiate de reducerea suprafeţelor forestiere şi creşterea în suprafaţă a terenurilor agricole, în special păşunile şi livezile, consecinţă a defrişărilor efectuate în scopul satisfacerii nevoilor umane. Fragmentarea şi reducerea accentuată a suprafeţei ecosistemelor forestiere a fost cuantificată prin calcularea şi analiza metricilor peisajului, utilizând hărţile de utilizare şi acoperire a terenurilor derivate din baza de date Corine Land Cover 1990 şi 2006. În Subcarpaţii dintre Râmnicu Sărat şi Buzău s-a înregistrat o rată de defrişare a pădurilor de 10,09% în intervalul analizat, concomitent crescând şi fragmentarea peisajului. Astfel, numărul patch-urilor a crescut cu 10,96%, iar dimensiunea medie a scăzut cu 13,73%, forma fiind nemodificată. Fragmentele de peisaj au devenit mai izolate, valoarea indicelui mediu de proximitate diminuându-se cu 42,07%. Rezultatele studiului subliniază nevoia de elaborare a unei strategii de protejare şi conservare a acestor ecosisteme, în scopul creşterii procentului de reîmpădurire şi reducerea nivelului de fragmentare. În scopul creşterii productivităţii acestora şi a gradului de omogenitate a peisajului subcarpatic trebuie implementate acţiuni de planificare durabilă a modului de utilizare a terenurilor.