fg

Subscribe2


 

Volum XIV |

Biourbanismul – o soluție pentru ameliorarea climatului urban. Studiu de caz: Municipiul București

Rezumat: Ca mediu de viață sau biotop al speciei umane, structurile urbane trebuie să răspundă atât nevoilor economice, sociale și politice ale oamenilor, cât și nevoilor biologice și neuropsihologice ale acestora. În acest sens, o nouă abordare științifică a planificării urbane o reprezintă biourbanismul sau urbanismul organic, care consideră mediul urban ca un organism viu, hiper-complex. Particularitățile potențialului climatic și topoclimatic al municipiului București, densitatea populației, a construcțiilor, a mijloacelor de transport motorizate și ponderea redusă a suprafețelor oxigenate verzi și acvatice, înscriu capitala României în categoria orașelor care reclamă o nouă abordare a planificării urbane, respectiv biourbanismul sau urbanismul organic. Scopul studiului îl reprezintă promovarea argumentată a acestui concept modern de planificare a mediului urban bucureștean, în contextul tendințelor climatice marcate de creșterea frecvenței fenomenelor meteorologice de risc (secete prelungite, temperatura estivale ridicate, vijelii etc.). Obiectivele studiului sunt: analiza contextului climatic al orașului; evidențierea fenomenelor de risc pentru populație și elaborarea unor scenarii de implementare a conceptului în București. Metodologia de cercetare s-a axat pe: discuții asupra cadrului conceptual, pe baza consultării literaturii de specialitate,calcularea indicilor bioclimatici în scopul evaluării vulnerabilității climatice a orașului și prezentarea unor scenarii biourbanistice pe eșantioane de țesut urban. Studiul relevă vulnerabilitatea capitalei în raport cu riscurile asociate fenomenelor climatice din sezonul cald (temperaturi ridicate și deficit de umiditate), ca argument în favoarea implementării biourbanismului sau urbanismului organic.

Volum XIII |

Estimarea eroziunii din timpul Cuaternarului în bazinele hidrografice mici (Subcarpații Vâlcei și Podișul Oltețului, România)

Rezumat: Eroziunea torențială este un process cu largă răspândire în Subcarpații și Podișul Getic, inclusiv în subunitățile în care s-a efectuat studiul. Amploarea acestui proces hidro-geomorfologic este pusă în evidență de densitatea mare a organismelor torențiale raportate la unitatea de suprafață. Dezvoltarea bazinelor torențiale de ordinele IV și V (conform sistemului de ierarhizare Strahler) în Subcarpați și de ordinele III și IV în Podișul Oltețului a fost favorizată și de amplitudinea mare a versanților, de până la 450 m în Subcarpații Vâlcei și de până la 250 m în Podișul Oltețului, determinată de adâncirea accentuată a râului Olt și a principalilor afluenți din acest areal (Olănești, Bistrița, Cerna și Olteț). La aceasta se adaugă friabilitatea substratului geologic, format din depozite sedimentare: conglomerate, pietrișuri, nisipuri, gresii, marne, argile, tufuri ș.a. în Subcarpații Vâlcei și strate de Cândești (pietrișuri cu lentile argiloase de vârstă villafranchiană) în Podișul Oltețului.

Volum XIII |

Modificări în extinderea spațială și percepția locală asupra problemelor de mediu derivate: Cariera de calcar Mateiaș (Carpații Meridionali)

Rezumat: Resursele minerale variate şi politicile de industrializare a ţării promovate în perioada comunistă în România au contribuit la deschiderea a numeroase mine şi cariere, printre care se află şi cariera de calcar de pe Muntele Mateiaş. Scopul acestui studiu este acela de a trage un semnal de alarmă în privinţa exploatărilor în carieră, care au un impact direct şi vizibil atât asupra dinamicii peisajului, cât şi asupra valorii cultural-istorice a Muntelui Mateiaş.
Metodologia de studiu s-a bazat pe: observaţiile efectuate pe teren în perioada 2009–2012, analiza extinderii carierei prin utilizarea tehnicilor GIS și realizarea interviurilor semistructurate, prelucrate ulterior în aplicația QSR-Nvivo 10. În aproape 40 de ani de exploatare a calcarului, peisajul geomorfologic al Muntelui Mateiaş a suferit modificări ireversibile. Analiza şi prelucrarea materialelor cartografice a pus în evidenţă faptul că în intervalul 1979 – 2012 exploatările în carieră au generat modificarea dramatică a suprafeței topografice (prin excavaţii, lucrări de nivelare, construirea unor drumuri de acces, accelerarea proceselor de versant, prăbuşiri, torenţialitate etc.). Acestea se adaugă celorlalte procese şi fenomene cu impact negativ asupra mediului (eliminarea suportului edafic, deteriorarea învelișului vegetal prin despăduriri masive şi poluare cu particule în suspensie etc.). În pofida acestor realități, majoritatea oamenilor care locuiesc în vecinătatea Muntelui Mateiaş (comunele Valea Mare-Pravăț, Dragoslavele, Stoenești, Câmpulung) consideră că exploatările în carieră sunt vitale pentru dezvoltarea comunităţilor locale. În aceste condiții, singura măsură economic productivă și ecologic protectivă avansată de autori este identificarea unor soluții posibile de reabilitare a carierei, în contextul în care exploatarea de calcar nu se va încheia pe termen mediu. În final, se propune integrarea rezultatelor obținute în materialul de față în studiile de pre- și fezabilitate, obligatorii în cazul unei viitoare reabilitări.