Rezumat: După schimbarea regimului politic în 1989, România a revenit treptat la democraţie. Această revenire este evidenţiată de procesul electoral, un rol important avându-l alegerile prezidenţiale. Primele alegeri după 1989 fac excepţia, când alegerile au fost câştigate detaşat, încă din primul tur, de candidatul partidului care a asigurat o majoritate absolută în cadrul puterii legislative (Ion Iliescu, Frontul Salvării Naţionale), toate celelalte alegeri asigurând un câştigător abia după cel de-al doilea tur. Victoriile au fost împărţite între candidaţii de stânga şi cei de dreapta, două decenii la care am asistat la câteva succedări la putere (ca şi în cazul alegerilor parlamentare). De asemenea, este necesară continuitatea în preferinţele electorale în anumite regiuni („Vechiul Regat” votând în general candidaţii de stânga ai social democraţilor), în timp ce regiunile centrale şi de vest şi capitala au votat constant candidaţii de dreapta. Între aceste elemente de consistenţă, electoratul maghiar înregistrează oscilaţii ale alegătorilor între stânga şi dreapta.