fg

Subscribe2


 

Volum XVI |

Considerații asupra temperaturilor extreme pe teritoriul României

Rezumat: În lucrare este analizată evoluția în timp a unor extreme de temperatură semnificative pentru România și în mod deosebit a extremelor termice absolute pentru întreaga țară. După o cercetare amănunțită a surselor credibile menționate în bibliografie, am analizat în ordine cronologică recordurile absolute ale temperaturilor minime, respectiv ale celor maxime înregistrate la stațiile meteorologice de pe teritoriul actual al României, conform disponibilității datelor, începând cu ultima parte a secolului al XIX-lea și până în prezent. Sunt clasificate și discutate sursele datelor climatologice ale temperaturilor maxime și minime. Măsurătorile meteorologice pe actualul teritoriu național au fost înregistrate încă din 1770 la Iași (cf. Dissescu 1931 și http://www.meteoromania.ro/anm2/despre-noi/istoric/ – pagină deschisă la 30.03.2017). Pentru o abordare sistematică însoțită de date credibile a mai trecut cel puțin un secol, până la înființarea la București a Institutului Meteorologic Central al României (I.M.C.) de către Ștefan Hepites în 1884 (Dissescu, 1931 și cf. cu site-ul ANM). Institutul nou creat nu includea stațiile meteorologice existente la momentul respectiv dincolo de Carpați, ci doar pe cele de pe teritoriul României din perioada 1859-1918 format din vechile state Moldova și Tara Românească. Lucrarea pune în evidență procesul încălzirii climatice și efectele acestuia asupra evoluției extremelor termice absolute pentru anumite intervale de timp. Precizările și clarificările obținute din analiza acestor date și surse sunt utile și necesare cercetătorilor în domeniul climei, pentru corectitudinea analizelor viitoare. Lucrarea face parte dintr-o serie extinsă de analize asupra variabilității climatului în România, a procesului de încălzire climatică și efectele acestuia asupra parametrilor climatici.

Volum XIII |

Considerații privind fenomenul de deșertificare în Oltenia

Rezumat: În lucrare sunt analizate fenomenele de deşertificare în Oltenia, mai intense după anul 1990. Importante referiri sunt făcute şi la aspectele de ansamblu pentru întreaga ţară. Perioadele secetoase au avut caracteristici meteorologice distincte faţă secolul trecut printre care cităm asocierea acestora cu valuri intense de căldură, intensitatea şi arealele de extindere deosebite. Acestea au fost produse de regimuri anticiclonice stabile şi persistente care au afectat cea mai mare parte a continentului Europa. Lucrarea face parte dintr-o serie extinsă de studii privind variabilitatea climatului în Oltenia (Bogdan și Niculescu, 1999, Bogdan și Marinică, 2007, Marinică şi Marinică, 2010; Marinică, 2006, 2009). Lucrarea este utilă studenţilor, masteanzilor şi tuturor specialiştilor în climatologie.

Volum XI |

Condițiile agroclimatice din Oltenia în primăvara anului 2011

Rezumat: În lucrare sunt analizate condiţiile climatice şi agroclimatice din primăvara 2011. Deşi procesul de încălzire climatică globală continuă, în unii ani evoluţiile climatice în Oltenia ca şi în întreaga ţară sunt atipice, astfel primăvara 2011 a fost rece şi secetoasă. Unică sub aspect termic, în şirul ultimelor 12 primăveri, iar sub aspect pluviometric a fost secetoasa în toată regiunea, deşi culturile agricole nu au avut de suferit datorită regimului termic, mai scăzut decât cel normal, care a dus la menţinerea gradului de umiditate în sol la un nivel satisfăcător. Brumele târzii de primăvară apărute în datele de 7 şi 8 mai au avut efecte distructive în Oltenia. Ca urmare culturile agricole au avut perioade de stagnare, iar la culturile de legume s-au produs întârzieri importante pentru perioadele de înfiinţare, iar acolo unde răsadurile au fost scoase în câmp s-au înregistrat pagube importante. Ca urmare a variaţiilor termice au apărut o serie de boli şi dăunători şi în special monilioza la speciile de sâmburoase. Perioadele de răcire a vremii, deşi considerate benefice pentru evoluţia generală a climatului pe planetă, dacă survin primăvara târziu sunt factor important de risc climatic. De aceea prognozarea lor este binevenită în special pentru agricultură. Lucrarea este utilă doctoranzilor masteranzilor şi tuturor cercetătorilor în domeniul climei şi agroclimei.

Volum X |

Indici de împrimăvărare în perioada 2000-2010 în Oltenia

Rezumat: În prezenta lucrare sunt studiate condiţiile de împrimăvărare în Oltenia în intervalul 2000-2010. O primă evaluare generală o putem face comparând indicii medii generali pentru întreaga regiune Oltenia din fiecare primăvară, care se obţin ca medie a indicilor de împrimăvărare calculaţi la staţiile meteorologice din Oltenia, inclusiv arealul de munte aferent Olteniei. Din cei 11 ani luaţi în calcul, cea mai mică valoare a fost 181,1°C, înregistrat în primăvara anului 2003, care a urmat după cea mai rece iarnă (2002-2003) a acestui interval analizat (Bogdan, Marinică, Marinică, 2010) şi cea mai mare valoare a fost 499,4°C înregistrată în primăvara anului 2002 (care a urmat după iarna caldă 2001-2002, a cărei medie generală ocupă locul 9 în ierarhia crescătoare a mediilor generale de temperatură pentru anotimpul de iarnă în intervalul analizat). Media generală a indicelui de împrimăvărare pentru cei 11 ani este 366,2°C cu o abatere procentuală pozitivă de 43,2%, care după un criteriu de tip Hellmann (întocmit de noi) arată că în întreg intervalul analizat primăverile au fost timpurii (Ti). Abaterea negativă a celei mai târzii primăveri (2003) a fost de -29,1%, ceea ce înseamnă o primăvară târzie (T). A doua valoare a indicelui de împrimăvărare a fost de 262,9°C, adică o singură primăvară normală. Abaterea procentuală pozitivă a acestei medii generale a indicilor de împrimăvărare a acestei primăveri (2003) a fost de 7,1%, ceea ce desemnează o primăvară normală (N), singura primăvară normală din tot acest interval. Pentru Oltenia ca şi pentru întreaga ţară, intervalul 2000-2010 a fost cald în întreg ansamblul său, remarcându-se prin: cele mai calde ierni care au avut şi cea mai mare frecvenţă, cele mai timpurii primăveri, cele mai călduroase veri cu cele mai întinse perioade caniculare, depăşirea unor maxime termice absolute pe ţară şi la staţiile meteorologice, unele din acestea considerate ca adevărate ,,praguri climatice” impuse de limitele de variaţie ale climatului de la sfârşitul secolului al XX-lea şi începutul secolului al XXI-lea. Predominarea primăverilor timpurii reflectă o dovadă a schimbărilor climatice regionale remarcate mai ales în acest interval.

Volum IX |

Comparație între Câmpia Olteniei și Platoul Dobrogei de Sud în funcție de deficitul pluviometric

Rezumat: Câmpia Olteniei şi Podişul Dobrogei de Sud sunt două regiuni situate în cele două extreme sudice, sud-vestice şi respectiv sud-estice ale României cu caracteristici climatice distincte, ca urmare a multiplelor influenţe climatice care se exercită asupra lor. Evoluţiile climatice, mai ales din ultimele trei decenii şi manifestările regionale ale fenomenelor climatice în legătură cu încălzirea climatică globală au determinat mai ales în aceste regiuni schimbări semnificative. În legătură cu aceste aspecte este şi regimul pluviometric deficitar. În lucrarea de faţă am analizat regimul pluviometric deficitar (anual si cel din semestrul cald al anului) în Câmpia Olteniei şi Podişul Dobrogei de Sud din ultima jumătate de secol (începând cu anul 1961), tratând comparativ această problematică. Diferenţierile semnificative găsite de noi, demonstrează clar tendinţa de aridizare a climatului în aceste regiuni. Lucrarea este utilă specialiştilor din domeniul climei, studenţilor masteranzilor şi doctoranzilor.