fg

Subscribe2


 

Volum XIII |

Sistemul urban românesc – o perspectivă asupra perioadei post-comuniste

Rezumat: Sistemul urban românesc relevă atât influența relațiilor inter-așezări bazate pe centralitate, dar și influența condițiilor istorice (persistența influenței centrelor regionale din provinciile istorice). Cele 12 sub-sisteme urbane ale României sunt formate din orașe care gravitează către orașul capitală – București și orașele de rangul doi și trei. Rețeaua urbană românească pare a fi insuficient dezvoltată din punctul de vedere al numărului de orașe comparativ cu populația totală și suprafața țării. În 2012 erau 320 de orașe, deși se estimau 400-450 raportat la suprafața totală a țării. Acest lucru dovedește o zonă de polarizare excesivă/ rată urbană comparativ cu alte state vest sau central europene. În condițiile transformărilor socio-economice determinate de căderea regimului comunist, au avut loc importante schimbări privind dezvoltarea spațială excesivă (dezvoltarea urbană/ sub-urbană necontrolată, metropolizare, etc.) similare cu alte sisteme urbane comuniste. Prin urmare, aderarea la UE a deschis pentru fostele orașe socialiste noi provocări legate de fenomenul urban, transformându-le în puncte de legătură la nivel european promovând coeziunea și competitivitatea pentru o dezvoltare metropolitană policentrică. Studiul încearcă să prezinte pe scurt dezvoltarea urbană în România precum și particularitățile sistemului urban românesc în relație cu contextul legislativ și politic al perioadei post-comuniste și aderarea la UE.

Volum XIII |

Evaluarea schimbărilor pe termen lung a suprafeţelor acoperite cu pădure din Regiunea de Dezvoltare Sud-Vest Oltenia. România

Rezumat: Lucrarea urmăreşte importanţa evaluării dinamicii suprafeţelor acoperite de pădure pe baza mai multor date statistice şi cartografice considerate reprezentative pentru ultimii o sută de ani. Hărţile selectate sunt în măsură să evidenţieze schimbările survenite în dinamica suprafeţelor acoperite de pădure pentru trei intervale temporale semnificative (1912-1971; 1971-1990; 1990-2006). Alegerea acestor intervale a fost făcută în corelaţie cu datele statistice şi materiale cartografice multitemporale relevante, precum şi cu evenimentele istorice şi politice cum ar fi reformele funciare, schimbările politice legate de perioadele comunistă şi post-comunistă, de colectivizarea, decolectivizarea şi privatizarea agriculturii care au condus la apariţia unor noi tipuri de proprietate, o fragmentare excesivă a terenurilor şi despăduriri extinse (exploatarea forestieră ilegală), cu precădere în ultimii 20 de ani. Autorii şi-au propus să analizeze modificările utilizării terenurilor şi dinamica suprafeţelor acoperite de pădure în raport cu principalii factori socio-politici şi naturali cu ajutorul metodelor GIS (indicele schimbării binare şi indicele de tendinţă) şi pe baza unor documente cartografice relevante care le-au permis realizarea unei baze de date spaţiale complexe la nivelul Regiunii de Dezvoltare Sud-Vest Oltenia.

Volum XI |

Speciile de plante invasive terestre în ariile protejate din România. Studiu de caz: Fallopia japonica în Parcul Natural Munţii Maramureşului

Rezumat: Evaluarea speciilor de plante invazive terestre în ariile protejate este de importanţă majoră ţinând cont de rolul acestora ca factori cheie în conservarea diversităţii biologice. Lucrarea are drept scop analiza speciilor de plante invazive terestre (ITPS) în ariile protejate din România, cu accent pe specia Fallopia japonica în Parcul Natural Munţii Maramureşului. Fallopia Japonica, cunoscută şi sub numele de Polygonum cuspidatum sau Reynoutria japonica este o plantă erbacee perenă ce ocupă în cea mai mare mare parte ecosistemele ripariene, provocând daune grave vegetaţiei native. Specia este menţionată de către Uniunea Internaţională pentru Conservării Naturii ca una dintre cele mai periculoase o sută de plante invazive. Lucrarea urmăreşte să analizeze potenţialul de răspândire a speciei într-o arie protejată, Parcul Natural Munţii Maramureşului – categoria V IUCN, precum şi site Natura 2000 (SPA şi SCI), prin integrarea de date spaţiale şi statistice complexe cu ajutorul metodelor de calcul moderne (GIS). Prin urmare, pe baza cartărilor şi investigaţiilor de teren ale speciei Fallopia japonica, autorii au putut identifica principalele cerinţe ecologice, condiţiile de răspândire, etc. Lucrarea de faţă va contribui semnificativ la elaborarea de studii referitoare la evaluarea dinamicii, a potenţialului de distribuţie şi al impactului acestei de plante invazive terestre asupra habitatelor native.

Volum X |

Deficitul de apă climatic în sudul Olteniei folosind Metoda Thornthwaite

Rezumat: Cunoaşterea fenomenelor de ariditate şi secetă este esenţială atât în explicarea caracteristicilor peisajului cât şi în utilizarea raţională a resurselor de apă dintr-o regiune. Autorii îşi propun evaluarea deficitului de apă climatic (DEF) într-una dintre cele mai sensibile regiuni ale ţării în ceea ce priveşte ariditatea: sudul Olteniei. Definirea şi caracterizarea aridităţii ca intensitate s-a realizat pe baza valorilor obţinute prin metoda Thornthwaite atât în regim anual multianual (1961-2007), cât şi în perioada de vegetaţie (aprilie-octombrie) pentru a evidenţia favorabilitatea climatului pentru dezvoltarea în condiţii optime a culturilor agricole. În sudul Olteniei valorile indicelui de ariditate Thornthwaite (Iar-TH) (%) definesc un domeniu arid, crescând dinspre nord spre sud şi sud-vest, de la 40-45% la 50%. Cele mai mari valori, exprimând o ariditate pronunţată (Iar-TH ≥ 50%) acoperă o parte însemnată a Câmpiilor Blahniţei şi Desnăţuiului, sudul Câmpiei Romanaţiului (Câmpul Dăbuleni), luncile Jiului şi Oltului şi toată Lunca Dunării (cca. 65%).