fg

Subscribe2


 

Volum XI |

Speciile de plante invasive terestre în ariile protejate din România. Studiu de caz: Fallopia japonica în Parcul Natural Munţii Maramureşului

Rezumat: Evaluarea speciilor de plante invazive terestre în ariile protejate este de importanţă majoră ţinând cont de rolul acestora ca factori cheie în conservarea diversităţii biologice. Lucrarea are drept scop analiza speciilor de plante invazive terestre (ITPS) în ariile protejate din România, cu accent pe specia Fallopia japonica în Parcul Natural Munţii Maramureşului. Fallopia Japonica, cunoscută şi sub numele de Polygonum cuspidatum sau Reynoutria japonica este o plantă erbacee perenă ce ocupă în cea mai mare mare parte ecosistemele ripariene, provocând daune grave vegetaţiei native. Specia este menţionată de către Uniunea Internaţională pentru Conservării Naturii ca una dintre cele mai periculoase o sută de plante invazive. Lucrarea urmăreşte să analizeze potenţialul de răspândire a speciei într-o arie protejată, Parcul Natural Munţii Maramureşului – categoria V IUCN, precum şi site Natura 2000 (SPA şi SCI), prin integrarea de date spaţiale şi statistice complexe cu ajutorul metodelor de calcul moderne (GIS). Prin urmare, pe baza cartărilor şi investigaţiilor de teren ale speciei Fallopia japonica, autorii au putut identifica principalele cerinţe ecologice, condiţiile de răspândire, etc. Lucrarea de faţă va contribui semnificativ la elaborarea de studii referitoare la evaluarea dinamicii, a potenţialului de distribuţie şi al impactului acestei de plante invazive terestre asupra habitatelor native.

Volum X |

Deficitul de apă climatic în sudul Olteniei folosind Metoda Thornthwaite

Rezumat: Cunoaşterea fenomenelor de ariditate şi secetă este esenţială atât în explicarea caracteristicilor peisajului cât şi în utilizarea raţională a resurselor de apă dintr-o regiune. Autorii îşi propun evaluarea deficitului de apă climatic (DEF) într-una dintre cele mai sensibile regiuni ale ţării în ceea ce priveşte ariditatea: sudul Olteniei. Definirea şi caracterizarea aridităţii ca intensitate s-a realizat pe baza valorilor obţinute prin metoda Thornthwaite atât în regim anual multianual (1961-2007), cât şi în perioada de vegetaţie (aprilie-octombrie) pentru a evidenţia favorabilitatea climatului pentru dezvoltarea în condiţii optime a culturilor agricole. În sudul Olteniei valorile indicelui de ariditate Thornthwaite (Iar-TH) (%) definesc un domeniu arid, crescând dinspre nord spre sud şi sud-vest, de la 40-45% la 50%. Cele mai mari valori, exprimând o ariditate pronunţată (Iar-TH ≥ 50%) acoperă o parte însemnată a Câmpiilor Blahniţei şi Desnăţuiului, sudul Câmpiei Romanaţiului (Câmpul Dăbuleni), luncile Jiului şi Oltului şi toată Lunca Dunării (cca. 65%).