fg
Volum XIV |

Variaţia temporală a transportului de aluviuni în suspensie în funcţie de dominanţa ariilor sursă. Studiu de caz: râul Trotuş în perioada 2000-2014

Rezumat: Pe baza datelor referitoare la debitele lichide şi solide în suspensie medii zilnice, înregistrate în perioada 2000 – 2014 la patru staţii hidrometrice (Lunca de Sus, Goioasa, Târgu Ocna şi Vrânceni), s-a identificat variaţia temporală a transportului de aluviuni în suspensie, în funcţie de dominanţa ariilor sursă. Astfel, a fost pusă în evidenţă o însemnată variabilitate temporală (lunară, sezonieră, anuală), strâns corelată cu cantitatea de pricipitaţii şi debitele lichide. Între debitul solid în suspensie mediu lunar (Ṝ) şi debitul lichid mediu (Ǭ), în secţiunea Vrînceni, s-a obţinut relaţia: R= 0,0035Q2,2895, r = 0,899. Noi o considerăm o relaţie cu grad înalt de încredere pentru determinarea indirectă a debitelor solide, fiind comparabilă cu alte relaţii de acest tip. În perioada avută în studiu, pentru întreg râul Trotuş, luna cu cel mai mare transport de aluviuni în suspensie a fost iulie, cu o pondere medie de circa 37% din total. La polul opus se află luna decembrie, care nu deţine decât 0,5% din totalul aluviunilor în suspensie transportate de către râul Trotuş. În privinţa variabilităţii sezoniere a debitului de aluviuni în suspensie, la nivelul întregului râu Trotuş, au fost obţinute următoarele valori: în timpul sezonului de iarnă au fost transportate circa 2,1% din volumul total al aluviunilor în suspensie; în sezonul de primăvară 33,7%; sezonului de vară i-au revenit circa 55,5%, iar celui de toamnă, 8,7%. Pentru construcţia graficului corelației R-Q au fost selectaţi, la fiecare staţie hidrometrică în parte, anii cei mai ploioşi şi cei mai secetoşi. Pe aceste grafice au fost identificate pragurile în funcție de care s-au separat cele două surse după aria de proveniență: dominantă din bazinul versant și dominantă din albie. Pe ansamblul râului Trotuş, în perioada studiată, albiile au contribuit cu circa 21% din totalul volumului de aluviuni în suspensie tranzitate. În funcţie de tipul anului (ploios, secetos, normal), situaţia este următoarea: în anii ploioşi media de contribuţie a albiilor a fost de 4%; în anii secetoşi de 43%, iar în anii normali de 15%. Volumul total de aluviuni în suspensie tranzitat prin cele patru secţiuni hidrometrice din lungul râului Trotuş, în perioada 2000-2014, a fost de aproximativ 39×106 t, de unde rezultă o medie anuală de 2 598 000 t. Mare parte din această producţie de aluviuni în suspensie a fost realizată în timpul marilor viituri. De exemplu, în secţiunea Vrânceni, circa 61% din totalul producţiei de aluviuni pentru cei 15 ani avuţi în studiu a fost realizată în timpul a doar 3 evenimente de viitură (2005, 2010 şi 2012).

Volum XI |

Transportul de aluviuni al râului Siret în timpul viiturii din anul 2010

Rezumat: Începând cu anul 2004 în bazinul hidrografic Siret s-au produs viituri excepţionale cu depăşiri ale valorilor maxime istorice înregistrate, atât pe râul principal cât şi pe mai toţi afluenţii (2004 râul Trotuş; 2005 râurile Siret, Trotuş, Bistriţa, Putna; 2006- râul Clit – bazinul hidrografic Suceava; 2008 râurile Siret, Suceava). Tot în această categorie se încadrează şi viitura din vara anului 2010 de pe râul Siret. Lucrarea de faţă utilizează date hidrologice (debite lichide şi solide-aluviuni în suspensie) din perioada 20 iunie-10 iulie 2010 de la 5 staţii hidrometrice situate pe râul Siret: s.h.Siret, s.h.Huţani, s.h.Lespezi, sh.Drăgeşti şi s.h.Lungoci, precum şi date meteorologice (precipitaţii) măsurate de asemenea la staţii hidrometrice din bazinul hidrografic Siret. Precipitaţiile înregistrate în această perioadă în bazinul de recepţie au fost destul de ridicate, cu valori de până la 210 l/m2 în aproximativ 10 zile. Hidrografele undei de viitură indică faptul că tranzitarea acesteia prin sistemelor lacustre existente pe acest râu (Rogojeşti-Bucecea şi Răcăciuni-Bereşti-Călimăneşti-Movileni) a redus scurgerea lichidă maximă cu valori cuprinse între 7-27%. De asemenea şi valorile maxime ale transportului de aluviuni s-au redus a cantităţilor în urma tranzitării acestor sisteme lacustre cu aproximativ 60%. Analiza evoluţiei talvegului râului Siret în timpul viiturii (agradări cu valori cuprinse între 15-100 cm şi degradări de la 65 cm până la 200 cm, în diferite faze ale scurgerii) este influenţată atât de valorile mari ale scurgerii lichide şi solide cât şi de componenta antropică de la nivelul albiei majore şi minore (balastiere, regularizări de albiei, lacurile de acumulare). Prelucrarea materialelor hidrologice şi meteorologice din perioada viiturii (20 iunie – 10 iulie 2010) indică două trăsături caracteristice ale acestei viituri: variabilitatea climatică – exemplificată prin valori mari ale precipitaţiilor înregistrate în bazin şi impactul antropic evidenţiat atât prin propagarea undei de viitură cât şi prin comportamentul albiei minore.